67,494 matches
-
lume: brune sau roșii. Din vremea aceea nu-mi amintesc de nimic. Cea mai veche amintire o reprezintă imaginea salvelor de salut din Moscova, la încheierea războiului. Cineva m-a ridicat pe mâini la fereastră și mi-a spus: "Privește, amintește-ți toată viața. Astea sunt salvele de salut trase în cinstea victoriei." De aceea, probabil, am reținut ceea ce mi s-a spus. Iar salvele de salut ca atare, petele de culoare, îmi revin foarte vag în memorie, parcă mi-aș
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
noi. Se pare că inițiativa mea nu i-a entuziasmat pe părinți, în orice caz, au încercat să mă abstragă cu vechi cărți în limba germană, cu caractere gotice și cu litografii, moștenite de la bunicul. Toate acestea mi le-a amintit acum închisoarea, într-un mod slugarnic și malițios. Locuiam atunci în apropiere de Piața Pușkin, într-o veche casă de lemn, tipică pentru Moscova, cu două nivele și cu tencuială în partea superioară. Pe strada noastră erau trei asemenea case
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
în hulubăriile lor. Serile se adunau pe grupuri în fața porților, uneori și cu ghitarele. Aproape toți se ocupau, într-un fel sau altul, de furtișaguri și atmosfera acestei vieți era în întregime pătrunsă de un iz infracțional. După cât îmi pot aminti, un asemenea climat domnea peste tot în toată Moscova, în acei ani. Idolul puștilor era unul, Iurka, o namilă de om veșnic beat, fost luptător, instigatorul tuturor încăierărilor. Îi plăcea să iasă în curte în maiou, sau chiar gol până la
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
că a fost ucis. Iar ea nu voia să creadă și l-a tot așteptat. Alte grupuri discutau mai mult despre faptul că s-a eliberat acum o cameră și cam cine ar putea s-o primească. Și iată, îmi aminteam cu obstinație de acest episod cu vrăjitoarea ori de câte ori nimeream în închisoarea Lefortovo. Deveneam crispat din cauza acestor amintiri și nici un fel de justificări nu mă ajutau. Așa o și vedeam, de parcă ar fi fost vie, când, ajungând în fața ușii îmbrăcată în
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
ar fi fost vie, când, ajungând în fața ușii îmbrăcată în blana roasă, se întorcea, și ni se adresa pe un ton plângăreț: "Copii, ce răi sunteți, copii!". [...] Însă, poate, numai două episoade din viața mea de școlar mi le-am amintit acum cel mai des, două episoade rușinoase și dureroase. Unul legat de apartenența mea la organizația de pionieri. Am devenit pionieri aproape toți din clasă, aveam câte opt ani și nimeni nu ne-a cerut acordul. Pur și simplu ne-
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
altfel, așa îmi explic de ce ne-am făcut atunci iluzii prea mari, înfrumusețând totul, inclusiv pe noi înșine, și pregătind, prin acel desfrâu al iluziilor, dezamăgirile de mai târziu. A fost cea mai inocentă zi și, poate, singura a postcomunismului. Amintiți-vă cum era. Era soare și aproape cald. Veniserăm la Uniunea Scriitorilor pentru că ne dăduserăm întâlnire acolo și n-am putut intra. Cineva ordonase să fie ferecată poarta cu un lanț. Ne-am vârât în cele din urmă într-o
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
sub anestezie. Dacă am trăit o ficțiune atunci, eu am luat-o în serios. După ce ne-am despărțit, am umblat o vreme pe străzi, nu m-am dus acasă. Eram amețit de o ușurare pe care nu mi-o pot aminti fără o strângere de inimă. Mă simt, cum să vă spun? ca un strigoi întors în ruinele unui miracol. - Judecând retrospectiv, ce credeți despre modul cum v-ați petrecut anii 1990-2002? Ați procedat bine cheltuind treisprezece ani din viața dumneavoastră
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
de altă parte propagandistic. Ridicol nu are cum să nu fie, dacă e vorba de restabilirea unei ortografii adoptate oficial în 1932. Din 1932 pînă în 1953 sînt 21 de ani. Zdravănă tradiție, ce să zicem! Domnul profesor Niculescu mai amintește că au fost destui cei care nu s-au supus niciodată normei stabilite în 1932 de Sextil Pușcariu. Printre ei, găsim nume de marcă în domeniu: Al. Rosetti, Al. Philippide, Ovid Densusianu. Așadar, Academia Română se zbate să impună o "tradiție
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt..."4)? Conform noii mode (care aduce a fandoseală naționalistă), ar trebui să citim mai degrabă "pămunt", ca să nu supărăm nici poezia, nici Academia. Oare nimeni nu își amintește că, pînă și cînd se folosea ortografia latinizantă, se scria "sunt", dar se citea "sînt"?5) Iar faptul că, enervată de ineficiența reformei inutile, instituția respectivă apelează la Parlamentul României ca să impună cu anasîna (anasâna?) o măsură impopulară, propagandistică și
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
și Eliade sînt anterioare acestei perioade. Ei nu aveau să știe în momentul în care și-au scris textele cum avea să evolueze Mișcarea Legionară. în plus, Cioran nu a fost niciodată un adept fanatic al legionarilor. Același Theodor Cazaban amintește mai multe situații în care filozoful i-a înjurat cu poftă pe adepții Mișcării Legionare. Este de notorietate și faptul că, alături de Jean Paulhan, Cioran a intervenit în 1944, pe lîngă regimul Pétain, pentru eliberarea lui Benjamin Fondane, pe vremea
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
Maitec repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror stabilitate este tocmai consecința anulărilor reciproce. Cînd se vorbește despre Paul Neagu, este invocat aproape mecanic sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happeninguri și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar la una sau la alta dintre aceste activități. Pentru că Paul Neagu
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
sa față de Napoleon. Ca și pentru bețivăneala lui, căci, fiind absolut, procesul privește atât viața publică, cât și pe cea privată; Brod îl condamnă la moarte pe K. pentru că el nu vede în femeie decât "sexualitatea cea mai joasă". Îmi amintesc procesele politice de la Praga în 1951; s-au distribuit, în tiraje enorme, biografiile celor acuzați. Atunci am citit pentru prima oară un text pornografic: relatarea unei orgii în timpul căreia corpul gol al unei acuzate, acoperit cu ciocolată (în plină epocă
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
fost cei vânați de tribunalul moralei revoluționare: Bunin, Andreev, Meyerhold, Pilniak, Veprik (muzician evreu rus, martir uitat al artei moderne; el a îndrăznit, împotriva lui Stalin, să apere opera condamnată a lui Șostakovici; a fost aruncat într-un lagăr; îmi amintesc de compozițiile sale pentru pian, pe care le cânta cu plăcere tatăl meu), Mandelstam, Halas (poet adorat de Ludvik din Gluma; persecutat post-mortem pentru tristețea lui considerată contrarevoluționară). Apoi, au fost cei persecutați de tribunalul nazist: Broch (fotografia lui este
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
De cincizeci de ani, mă însoțește oriunde mă duc"); pacifiștii münchenezi: Giono, Alain, Morand, Montherlant, Saint-John Perse (membru al delegației franceze la München, participant de aproape la umilirea țării mele natale); apoi, comuniștii și simpatizanții lor: Maiakovski (cine-și mai amintește astăzi de poezia lui de dragoste, de incredibilele lui metafore?), Gorki, G. B. Show, Brecht (care a avut astfel parte de un al doilea proces), Eluard (acest înger exterminator care-și orna semnătura cu imaginea a două spade), Picasso, Léger
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
ei. Singurele cuvinte identice în toate dialectele sînt neologismele. îmi dă exemplu cuvîntul ușă, în rromanes udar. După o clipă de suspans, în care m-am încruntat probabil puțin, meditînd cum ar putea fi cuvîntul ușă un neologism, tînăra îmi amintește, cu același zîmbet de la început: - Ușă a intrat mai recent în limba noastră, pentru că mai de mult, la cort... Iată așadar un cuvînt pe care toți țiganii îl înțeleg și îl pronunță la fel. Cum în ajun Ușa interzisă de
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
nu există cuvîntul "interzis". - Nici ca neologism ? mă interesez. - Nici. M-am uitat la ea cu o anume invidie. - Aș putea spune cel mult "ușă închisă", udar phandado, a adăugat tînăra, dar nu e același lucru, desigur. Și poate merită amintit că pînă și o ușă închisă seamănă pentru noi cu închisoare, phandaimos. Iată de ce, îmi spun, cartea lui Gabriel Liiceanu a ratat ocazia de a fi tradusă în limba țigănească.
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
ai dezbrăca o femeie. Iar a o citi înseamnă să o iubești (cu sau fără patimă). Or, e cel puțin un act de teribilism juvenil să iubești mai multe femei deodată. Femeia și cartea sunt monopoluri ale memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
meu. Soldații germani erau eleganți și frumoși și îmi plăceau grozav". (p. 54) Nici măcar cazurile flagrante de persecutare etnică nu aveau pentru el altă semnificație decît încălcarea, inexplicabilă pentru el, a unor norme etice de comportament social. Ioan Holender își amintește faptul că în clasa I (1942) era bătut fără motiv de un băiat mai mare de la școala germană. "Fugeam plîngînd acasă la mama, care izbucnea și ea în plîns, dar nu zicea nimic, nu se întîmpla nimic și eu nu
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
al dialogurilor, să amplific profunzimea personajelor și să fac mai complexe, mai moderne, rivalitățile și relațiile dintre cele opt femei. Era vorba să facem o comedie, dublată de un suspense polițist clasic, trimițînd la intrigile în stilul Agatha Christie și amintind de filmele "cu ușile închise", în care criminalul face parte din grup. Ca mulți alți copii, am devorat și eu romanele Agathei Christie; cînd eram adolescent, îmi plăcea să mă uit la adaptările foarte academice pe care le făceau americanii
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
păstrat în starea lui genuină în Carpați. De ce, acestui autor nervos, hiper-rafinat, îi vine din când în când s-o dea pe românește? El, care, exclamă în text românește "la naiba, la dracu cu toți și cu toate"? Sau care, amintindu-și de un amor de-al lui din Iași, suspină "of, Marioaro!"?... Mai sunt apoi imprecațiile corespondentului de război văzând ororile, înjurând ca noi. Scrisul, stufos, febril, încărcat de atâtea referiri la cultura, la arta, literatura europeană, are în el
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
etică a învățământului, precum și, nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile recente ale Estului. Sunt declarații provocatoare mai ales pentru românii zilei de azi. Argumentele sunt însă valide și sclipitoare. Recomand această carte cât pot de imperativ. E pasionantă.
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
ideea decorului, de cele cîteva scoarțe oltenești, autentice. Scenograful Vittorio Holtier nu numai că împarte spații și fixează trasee pentru drumurile și du-te-vino-ul personajelor, dar, suspendate așa cum stau, pe orizontală sau pe verticală, cu desenele și culorile lor inconfundabile, ne amintesc mereu, și vizual, în ce zonă ne aflăm, codul cărui teritoriu îl descifrăm. Mi s-a părut că partea întîi trenează, că încă ritmul interior al personajelor n-a fost prins de toți actorii, că nu s-au prins încă
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
țara noastră de către Zinca Goleasca, în vreme ce Vestitorul românesc propune ca aducătoare a bradului de Crăciun pe Maria Bibescu, în anul 1848. Telegraful român combate "extravaganța imitativă a mulțimii" și crede că atunci când copiii se vor mări nu-și vor mai aminti de Stea și Vicleim. Este chemată în sprijinul conservării datinilor o opinie a lui M. Kogălniceanu care a scris, în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, că avem obligația de a ne îngriji de "ultimele rămășițe ale Irozilor, cari secoli
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
Alexander, Die Geschichte der deutschen Weihacht, evocă legende și mituri germanice care au condus la constituirea pomului de Crăciun. "Toată literatura poporală din veacul al XVII-lea este plină de această credință" despre pomi care înfloresc în noaptea de Crăciun. Amintește, de asemenea, opinia medicului silezian Philip Iacob Sachs despre aceeași problemă și citează o pagină dintr-o predică a predicatorului vienez Ulrich Megerle de la sfârșitul secolului al XVII-lea: Pe când s-a născut fiul lui Dumnezeu s-au întâmplat multe
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
fiul lui Dumnezeu s-au întâmplat multe lucruri miraculoase. Zăpada cea mare din acel ținut a dispărut momentan și deodată s-au arătat pomii cu flori și frunze; pământul s-a înfrumusețat și acoperit cu florile cele mai frumoase". Este amintit trandafirul de Ierihon, care deși în tot timpul anului este uscat, înflorește în noaptea Nașterii Mântuitorului. Sunt amintiți, iarăși, arbori miraculoși în Anglia și Franța. Până la constituirea deplină a obiceiului bradului de Crăciun, se puneau pe la case, în Germania, smocuri
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]