964 matches
-
căscat era toropit de iubirea cu care Dumnezeu le atingea sufletul.Copacii își dezmorțeau gândurile sub privirea mugurilor,gângurind a prunci. O simfonie de dragoste necoaptă plutea în aerul cu sărutări de miri.Din loc în loc vedeai exersându-și zborul amorțit de ospățul iernii,tot felul de insecte,mândre de fâlfâitul cu care îngenuncheau măreția aerului.Peste tot licăriri de fire înverzite își țeseau habotnic arborele genealogic,în care aveau să-și lase cu mândrie,nașterea,adolescența și moartea.Mlădioase,florile
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
încețoșat și simțea cum ochii i se umezesc de aerul rece, care îi cuprinsese trupul. Era frig, foarte frig iar gerul îl înțepenea. Nu mai putea striga căci gura îi rămăsese încleștată de la căzătura puternică, ce îl făcuse să îi amorțească brațul stâng. Valtrapurile nopții cuprinsese orașul iar el gemea din ce în ce mai rar. Nepăsarea este una dintre stările de fapt ale îndestulatului, a aceluia care ignoră sau, mai bine spus, a celor care se protejează pe sine descoperindu-se în fața unor energii
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
drumul vostru spre înainte. Îi îndruma să fie răbdători cu ei și cu cei din jur, dar insistenți, pentru că altfel, vor fi loviți, iar loviturile omului cu mintea odihnită sunt grele, de multe ori ducându-te la pierzanie. Cum stătea, amorțit de frig, își aduse aminte că are mobilul în servieta, care se afla la o distanță de trupul lui căzut; dar cine să i-o aducă aproape de el și cine să-i formeze numărul pentru a vorbi cu cei de-
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
lumea de afară, la mine și mă găseam prinsă într-o lume care nu mi-am închipuit că există. Întoarse la internat, am făcut duș cu apă rece. Rar se întâmpla luxul de a avea apă caldă. Simțeam cum îmi amorțește pielea capului și abia reușeam să mă spăl, simțeam frigul în cerul gurii, dârdâiam de frig și-mi întindeam șamponul cu un interes ieșit din comun. Vroiam să văd cât rezist. Îmi puneam prosopul pe mine și fugeam în cameră
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
moarte ... A zis să ... nu chiloții voștri pe calorifer. ─ Ceeee? Face control în camere Gabi. Dacă vă găsește chiloții la uscat mi-i bagă-n gură. Și unde-i uscăm? Gabi se mira și aștepta de la mine o soluție. Îmi amorțise creierul de frig, de silă, a batjocură ... și Gabi aștepta o soluție, Doamne! Băi Gabi, mă lași? Nu știu ... îi bagi sub pernă. ─ Ce? Sub pernă? Ești nebună fată. Du-te-n ... Vulgaritatea ei mă lăsa rece. Rece? Gabi era
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
pijamale și papuci pe terenul de sport. Era iarnă. Am alergat câteva ture cu papucii în mână. Mă gândeam la mama. Eram supărată pentru că mă trimisese aici, nu-i mai scriam. Dușul îl făceam cu apă rece. Simțeam cum îmi amorțește capul. Era bine după duș, îmi era cald. Când mi se făcea foame, mâncam pâine cu zahăr. Ascundeam mâncarea sub perne, nu aveam voie, ne pedepsea pedagoga. Vine tovarășul director cu Bălășoiu, hai pe hol. Directorul privește panoul cu activități
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
șase ani mai tarziu, în 1988, câștigă premiul Editurii Eminescu. “Atunci am murit puțin...” « Noaptea acesta am avut un alt vis: Cerul era plumburiu și era aproape. Mă aflam în grădina casei copilăriei mele. Nu-mi simțeam picioarele, parcă erau amorțite și nu mă puteam mișcă din loc. Am rugat pe cineva, să sape în grădina și să scoată câteva flori, de câmp și de grădină, să mi le aducă cu pământ cu tot. Aveam florile în mână și mă grăbeam
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
Ca o fantasmă satu-mbrățișează , Din șesul amorțit, până -n dumbravă. Te uită, toamnă cum mă plouă-n gând, Îmi picură în inimă cuvinte, Și frunzele m-acopăr rând pe rând, Ca gândurile când îmi vin în minte... Privește, toamnă, cum îmi amorțește, În suflet calda, marea mea iubire, Și plâng cu pomii care varsă frunze, Când viața toată intră-n adormire... Te uită, toamnă, pomii-n crâng cum plâng, Te uită, toamnă cum se veștejesc , Te uită, toamnă, cum mă plouă-n
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
ochii, și pentru o secundă, m-am uit pe geam, parcă era prea multă liniște și nu înțelegeam ce se întamplă, ce lipsește??... Apoi, îmi văd de cele zilnice, ies să-mi cumpăr ziarul , îmi savurez cafeau care deja îmi amorțise simțurile de plăcere, și.....totuși realizez că rândunicile care îmi umpleau diminețile de veselie și care îmi vesteau că va fi o nouă zi, nu mai erau.... Încep să cercetez cuiburile lor care păreau părăsite, și mă copleșește o tristețe
MONOLOGUL MEU de SILVIA KATZ în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364777_a_366106]
-
în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Ascunde-te de ploaia acestei seri în brațele mele! Voi lasă și eu teama în clipa umedă din afară noastră. Doar ea, lucida, profunda chemare să pulseze în simțurile amorțite în așteptare! Fiindcă, dragul meu... toate poienile respirărilor noastre incandescente au înflorit! Referință Bibliografică: Întâlnire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎNTÂLNIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349534_a_350863]
-
contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
un blog? O mică carte de vizită, dovada că exiști, un sunet cât un țiuit de trompetă, să te faci auzit, o autoamăgire, o cochetărie cu tine însuți, o risipă de ore, un exercițiu de antrenament al spiritului să nu amorțească, să nu piardă vitalitatea, teama să nu ne ajungă bătrânețile, un joc al modernității, al bătrânilor rămași în casă. Ori eu vreau altceva, caut drumul întoarcerii. Scriem literatură în limba adusă în noi devenită aici minoritară. Scriitorul ocolește locul în
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
alergare înapoi prin fibrele labirintului neîmplinirilor ca o promisiune a liniștii te prind în jungla gândurilor te pierd mereu rătăcind rătăcindu-mă de mine mă tot întreb iubire și nu mai reușesc să înțeleg de ce mă vrei printre hărțile pământului amorțit în tăcerea zgomotoasă a umbrelor iubărețe apoi mă alungi ca pe punctul negru din inima pădurii când toate păsările își iau zborul unde să-mi găsesc printre oameni colțul în care piatra cruce prinde în dans unghiurile tuturor zidurilor înălțând
TE ASCUND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349356_a_350685]
-
timpul e pauză din pat își țipă rănit la răsărit ca un pescăruș zborul dintre țărm și mare coboară apoi pe faleze căutând parcă niște urme ruinele unui tomis uitat își cheamă copiii într-un viitor hagio boarea începe să amorțească totul pescărușii poate s-au retras sub stânci o mare nefiresc de lină singurul loc fără furtună de ce atâta liniște nicio macara nu zornăie în dane niciun clopot nu anunță marea sărbătoare a întemeierii bisericii creștine și deodată zgomotele țipete
HAGIO de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349801_a_351130]
-
Toate Articolele Autorului Ne pierdusem unul prin celălalt! Buzele mele cerșeau prin adâncuri de tine, ospățuri jilave. Mă înspăimânta negura sub care himerele, mă ademeneau sarcastice. Respiram odată cu tine, în timp ce tăcerile noastre își gâtuiau de emoție umbrele. Serpi veninoși ne amorțeau peste cruzimea desfrâului de carne, ne-îndrăznind să întrerupă desmățul! Câte un ticăit de secundă ne reamintea că, și în surdină timpul zboară mușcând Universul! Triumfător, mi te înfloreai în fiecare atingere ce-mi răzvrătea respirul, înfiorându-mă! Erai dincolo de
DIMINEȚILE TOATE AU OCHII TĂI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349939_a_351268]
-
vieții netrăite, și-al mușcăturii falsității. Se-nvârte pământul cu mine dar e bine... nu mă mai simt singură. Hei, Țărână amăgitoare, să nu te oprești...Rostogolește-te printre iluziile de foc, de apă, de verde, până când cerul îți va amorți mișcarea într-un bob de rouă blând, gingaș, nicicând fals. Mă voi ascunde într-un spin, să privesc cum crește coroana tuturor spinilor pe fruntea credinței, pe fruntea iubirii curate, pe fruntea cuvântului născut, nu făcut, în visul deplin al
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
în poală și continua să-l mângâie-n tăcere așa cum făcea maică-sa până-l adormea atunci când era mic. Trecură clipe, minute, ore, așa, în tăcere... Târziu, Mihai, își ridică un pic capul, sprijinindu-se într-o mână care-i amorțise; Veronica, îl ajută și , instinctiv, își aplecă și ea capul în jos până când gura ei lacomă dădu de buzele lui și-l sărută ușor ca pe un copil... Nemaiamânând clipa, Mihai o strânse-n brațe și -o sărută c-o
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
doar di Gheorghi, Vasâli șî Paraschiv am avut parti! Da’ io, șî știi, o sî-ț spui tot domn Mirșicâ pânî ne-om mai cunoaști! Istrate râdea destul de plin de el și se lăsa cotropit de căldura aceea ciudată care îi amorțea orice urmă de raționament logic, ceea ce el, de altfel, nici nu-și propusese. O altă bătaie discretă în ușă anunță că masa îi aștepta. Invitatul se spălă pe mâini și pe față cu apă turnată de Vergi dintr-o cană
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
a mai avut decât atunci când o privea pe Eleonora cum făcea dragoste într-o seară cu un băiat. Și atunci nu-și putea dezlipi ochii de pe cei doi, iar prin corpul ei parcă se mișcau furnicile, parcă începeau să-i amorțească picioarele. Se lăsă antrenată de primul sărut din viața ei și chiar dacă nu știa cum să procedeze, își deschise un pic gura și buzele sale răspundea la cele ale lui Claudiu. Flăcăul încercă să-i pipăie merișoarele. Ana îi luă
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului răstignit între două ierni, arunc timpul în țărușul fără vârf al primăverii. în gând întorc bumeranguri grele. umbrele lor sunt măștile umbrelor. genunchii sunt amorțiți de orgoliu. privesc piruetele lor. vor să prindă pământul într-un cerc. nordul și sudul refuză scena tragico-comică a perfecțiunii... Referință Bibliografică: stare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de
STARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361807_a_363136]
-
șanse unei iubiri inexistente. scena rămâne goală până la sfârșit. actorii au refuzat rolurile. s-au plictisit de multă vreme de jocuri. alb-negru și un pumn întins, ce se deschide mereu în secunda tăcerilor. câte o virgulă sughite grațios. degetul actorului-spectator amorțește pe fila unui final fericit. statul virtualia învinge cu încă o minciună, patetic descrisă de un clown. pacea se așterne penibil între două state. un scaun mi-a fost atribuit, grație rolului meu de sol al prostiei umane. umple golul
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
durerea doar până când ajung la dentist. Dar cauza durerii, dintele cariat să zicem, rămâne mai departe izvorul altor dureri până când este vindecat sau extras. La ce mi-ar folosi să mă îndop cu analgezice care nu elimină cauza ci doar amorțesc locul, ca să nu mai simt, un timp, durerea? M-am gândit de unde să fi căpătat eu această durere și mi-am adus aminte că totul mi se trage de la un pocinog, de la o altă ispravă a mea, petrecută cu un
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Limpede-ți pare cristalul rotund, mă poartă cu sine în vidul profund, suspendă ființa-mi în recea-i sclipire cum sufletul ține în el o iubire. Mă simt amorțit în celule de piatră și liniștea pietrei în gânduri îmi latră, aștept o cădere, jinduiesc la mișcare, la sîngele viu gâlgâind în visare. M-aștepți renăscut, egal cu ce sunt, răzbat prin cristal mirosind a pământ, îți sunt un străin
EMULATORUL DE SUFLETE. ABIS DE CRISTAL de ION MIHAIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365990_a_367319]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DIFERENȚE (IN)SESIZABILE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1255 din 08 iunie 2014 Toate Articolele Autorului simt orele zburând ca un condor deasupra orașului amorțit cu ferestre deschise spre un sud himeric degetele mele vivace cântă la pian partituri imaginare vibrează aerul îndragostit de aripi mute sufletul volatil pictează norii mov îți ling rănile abisale și mă tem că sunt tu este o sete demențială
DIFERENŢE (IN)SESIZABILE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365448_a_366777]
-
peste mine, Așa cum norii lasă umbră lor Pe geana de lumină, care vine Din genele și ochii tuturor. Prin geamul ferestruicii,-o adiere, Ce imi gonește părul despletit, Pe genele-n repaos, - o tăcere, Șezând pe-un umăr care-a amorțit. Nu sunt o diligenta pentru nimeni, Nu mă mai întrebați de unde vin Și nici unde mă-ndrept! Eu, de asemeni, Nici nu mă-nalț, dar nici nu mă înclin. Degeaba scriu poverilor de bine, Degeaba mă ascund într-un decor
ÎN PENITENŢĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365224_a_366553]