976 matches
-
organizație cu ideologie materialistă și atee, care explică, prin „lupta de clasă”, că fără folosirea violenței revoluționare pentru a răsturna orânduirea socială tradițională sistemul capitalist nu poate fi schimbat; pentru Marx, orice formă de religie este un „drog pentru a amorți poporul”. Karl Marx a arătat mecanismele economice și sociale prin care religiile domină conștiința popoarelor, cui folosește acest drog. După Revoluția din februarie 1917 din Rusia țaristă, care a răsturnat monarhia , a urmat în Octombrie puciul comunist („bolșevic”), numit ulterior
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
Iubirea este considerată o cale de înțelegere și căpătare de cunoștințe. În viziunea lui Plato reprezintă trăirea minții fără niciun gând, în timp ce Aristotel spunea că în prezența iubirii simțurile amorțesc pentru ca imperfecțiunile celor dragi să nu mai fie vizibile. Marele poet arab abbasid Al-Mutanabbi transmite prin versurile sale că dragostea nu este altceva în afară de lăcomie și explozie la care inima se supune pentru ca mai apoi să fie rănită. Unii filosofi
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
Gheorghe Pârja, Vasile Morar, Mircea Micu, Victoria Milescu, Ion Deaconescu, Doru Drăgușin, Lucian Gruia, Nicolae Scheianu, Florica Bud, Mihail Gălățanu, Victor Sterom, Mihai Antonescu, Daniel Vorona, Gabriel Stănescu, Darie Ducan și alții. O, iată-te În prag! Femeie-iarnă cu degete amorțite de Cântec! Asmute spre mine arc săgetat În centaurul Chiron, Învățătorul de zei, prieten cu Herakles! Solstițiu divin, tropic al Capricornului, taci! Austrul privește zănatica mână cum scrie, cum scrie pe foi de opal și nimeni, dar nimeni nu Îndrăznește
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
dezordine." » Polybius, "Istorii" (150 î. Hr.), Vol.III, 49. Titus Livius evocă de asemenă acest același episod. Scrie că colibe Alobrogilor sunt fără formă, în vârful stâncilor. Caii și vitele sunt paralizați din cauza frigului. Bărbatii par salbătici și hidoși. Natura e amorțită de gheață. Alobrogi care trăiesc în munți par avea vieți grele. Cu toată siguranța, Titus-Livius consideră Alobrogii ca un exemplu de popor barbar. Înainte de cucerirea romană (Secolele ale III-ea și II-ea î. Hr.): Acest popor s-a stabilit în secolul a
Alobrogi () [Corola-website/Science/322406_a_323735]
-
eu aseară ce să fac cu mâinile... să dorm, mă gândesc, cum ar fi dormeam? dacă Geana ar frământa aluatul și * * * mama ar da în bobi. Amețesc de * * * Sunt un personaj. Dar parcă mă învârt legată de o roată. Am amorțit tot stând pe o personajului i-e foame. Ei și? Sunt Mă doare gâtul și-mi frig tălpile. parte. Tresar greu, mă mișc pe și personaje care mănâncă. Și Scot un picior de sub plapumă pe partea cealaltă. Spaime. La ce
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
Am niciodată în camera aceea . Avea învelește la loc, să transpir. Nu-mi speriat-o destul atunci când m-am de toate fata în palat, dar acolo, nu place să transpir, dar îndur. Îmi sculat și i-am spus: Mi-a amorțit trebuia să intre niciodată. bag și capul sub plapumă, mâna dreaptă... Dormisem pe ea Înțelepciune? Teamă? Niciodată? abur indu-mă cu respira ț ia cuprinsă de febră. Și mama știa Asta e tot o poveste despre cum să nu te
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
te legi la cap dacă nu te Aș vrea să strâng din nou Culcă-te, culcă-te, și din întuneric doare. Ce-i lipsea fetei de învelișul luminii dar mâinile-mi decupez în gând altă zi. împărat? Niciodată. Categorică sunt amorțite și gura uscată. Aș condamnare. vrea să fie lumină. Acoperă-mi * * * Prea târziu. Trist, e adevărat, ochii cu mâna ta Geana, apoi Colile de scris seamănă dar tot e ceva. De ce niciodată și desparte-i într-o parte și alta
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
urcă la ape mici; o femelă depune la suprafață 1000-3000 icre de culoare albăstruie-deschis, cu diametru de 2 mm, lipindu-le de pietre și plante. Puietul se dezvoltă repede. Pentru iernat își caută locuri adânci, îngropându-se în substrat și amorțind acolo până în primăvară. Are o importanța economică locală și nu se pescuiește în cantități mari. Carnea este destul de bună, folosită mai ales la prepararea ciorbei. Se mai folosește, ca nadă, la pescuitul altor pești.
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
pe care i le pregătește Filosofia nu sunt nici versuri menite a ușura suferința (căci aceasta nu ar însemna decât păstrarea spiritului într-o stare inferioară, aceea în care moartea este înțeleasă ca o catastrofă), nici oblojiri trupești menite a amorți durerea (aceasta ar însemna grăbirea morții dar într-un mod pur trupesc, deci acceptarea unei semnificații pur materiale a morții). Moartea trebuie acceptată în mod filosofic, adică înțelept. Prima problemă care trebuie lămurită este: „ce înseamnă să mori?” Proza V
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
pentru el și că a folosit alcoolul că pe un "instrument ajutător". Acestea, datorită faptului că mama lui se luptă cu cancerul, datorită tensiunilor cu ceilalți membri și fiindcă îl părăsise logodnică. începuse să se poarte prostește pentru a-și amorți suferință. În 2003, trupa înco-data a participat la Ozzfest și au mai organizat încă un turneu denumit "Music aș a Weapon ÎI". Trupele Chevelle, Taproot și Unloco au concertat cu ei. În timpul turului, Disturbed au debutat un nou cântec denumit
Disturbed () [Corola-website/Science/307741_a_309070]
-
fiind căutate de amatorii de aer curat. Întinsele pășuni colorate floral în cele mai variate chipuri, impunătatea dealurilor ce străjuiesc comuna înveșmântate în păduri de foioase și brad, livezile de prun și măr, poienile desprinse din basm ademenesc ochiul trecătorului amorțindu-l în acest pitoresc tărâm. Principalele obiective turistice ale comunei Adunați sunt: -Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1881. -Monumentul eroilor căzuți în războaiele de la 1877-1878 și 1916-1918 construit în anul
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
luă șervetul folosit pentru ceremonia ceaiului și șterse micile vase de ceai pentru musafir și gazdă. Părea să judece temperatura apei după zgomotul fierberii. Omul era grațios și aparent fără cusur, dar foarte calculat. Hideyoshi își simțea picioarele începând să amorțească, dar nu putea găsi o introducere pentru cuvintele următoare. Și, până să observe, lucrurile despre care vorbise atât de amănunțit își luaseră zborul în direcția vântului dintre brazi. Se părea că în urechile lui Hanbei nu mai rămăsese nimic. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să se așeze. Dintr-o dată, își dădu seama că nu-și predase spada scurtă și reflectă: „Trebuie să fiu recunoscător pentru asta. Dacă am măcar o armă... în orice moment aș putea...” Își spuse în tăcere că, deși fundul îi amorțise, nu același lucru avea să i se întâmple și cu spiritul. Meditația Zen pe care o practicase atât de conștiincios în tinerețe îi putea fi acum de folos. Asemenea lucruri îi veneau în minte cu timpul. „Mă bucur că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-se și, în steiurile de stâncă din spatele lui, copacii începură să se zgâlțâie. Se părea că unii dintre soldații săi cu capișoane negre rămăseseră totuși ope loc și-și mânuiau armele în luptă pe viață și pe moarte. Shonyu era amorțit. Nu se mai punea problema victoriei sau a înfrângerii. Tristețea despărțirii de lumea îl făcea să reflecteze la trecutul îndepărtat, aromat cu izul laptelui mamei sale. Deodată, arbuștii aflați drept în fața lui prinseră a se scutura. — Cine e?! scăpărară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar fi însemnat să aibă o idee despre soartă, cum avea mama, și să gîndeaseă simplu, bine că a trecut și n-a fost mai rău. Nu, era rău, și cel mai aproape de învinuit era tot cel care fusese lovit. Amorții, gura mi se încleștă, nu-i răspunsei, o sărutai pe mama și plecai. Starea lui de spirit se strecură însă în sufletul meu ca o realitate inexorabilă de care nimeni n-avea de gând să mă elibereze, căci înțelesei că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se topea, era umed, dar frigul iernii se mai domolise. ...Mă trezii având senzația că o dihanie deschisese ușa și se uita la mine. În curte era liniște, culcările încetaseră. Cât să fi dormit? Câteva minute sau câteva ore? Eram amorțit de frig, dar nu mă simțeam rău, eram rece, dar numai pe dinafară, și câteva clipe mă stăpâni acea stare de frăgezime pe care ți-o dă odihna după o trudă grea. Mă ridicai în picioare și atunci distinsei prin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceștia cu detașare, ca și când ea, în orice caz, nu mai era copil. În mod ciudat, singurătatea mea cu ea se accentua, dar era senină și dulce. Gândul la maică-sa de asemenea se lumina, brutalitatea răului a cărui apăsare îmi amorțea sufletul se detașa de Matilda. Acest rău nu mi se mai părea o emanație a voinței ei deliberate - de a trăi în el și de a mi-l transmite, ci ceva străin, cu care ea nu putea să lupte. Împreună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceva și erau totdeauna pregătite.) Să știi că se întinde, nu te uita la ea că e așa minusculă, adăugă. Și e foarte rezistentă, ține și trei kilograme!" Nu mai spune", zisei, și abia atunci se trezi, înțelese că nu amorțisem, că o iubeam și că așteptarea nu mă îndobitocise; râse discret, hi, hi, "te sărut, îmi șopti, te aștept la mama, nu întîrzia mult..." " Auzi ce mi-a spus Victor când stăm la coadă, că nu sîntem un popor rău
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dat seama că mă pot referi, concret, la el. Nu de mult, Alexandru Dabija a pus la Turda un spectacol. Atunci am priceput că cercul se închide. Înăuntrul lui se găsește Aureliu Manea. De curînd, un prieten a trezit întrebări amorțite în mine. De ce se vorbește despre Manea ca despre o legendă? De ce tinerii nu au habar, aproape deloc, despre el? De ce este unic? De ce, genial fiind, nu a fost niciodată invitat să monteze la București? O parte din răspunsuri le
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
răspunsul ei că rămâne, că încearcă și că, chiar dacă greșește, n-o să regrete pentru nimic, veni ca o ușurare. Cea dintâi chemare la rugăciune păru un cuțit care sfâșie o mătase. Pierduse obișnuința să scrie de mână și aproape că amorțise, ghemuită în scaunul din terasă. Aproape se cocoșase, ghemuită și pentru că nu vedea mai nimic la flacăra unei lămpi improvizate dintr-o cutie găurită și o bougie ŕ sucre 8, pe care o cumpărase din bazar. Începu să răsară soarele
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
ați fost deja concediat. Oricum, până după-amiaza veți fi în stare să înghițiți un prânz. Atunci - ați putea întreba - care sunt beneficiile unui astfel de comportament auto-distructiv? Păi, de fapt, nici unul. Sau ... poate? Amintiți-vă de culmea beției. Totul era amorțit într-o fericire atemporală. V-ați dat drumul complet. V-ați lăsat dus de val în largul mării. Practic v-ați înecat și v-ați întors la viață printr-un miracol. Ați fi putut să continuați, dar v-ați întors
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
trăia exclusiv din ajutorul de șomaj. Și suferea de o dependență de droguri de categorie mijlocie spre grea care trebuia finanțată. Dar mie nu-mi păsa decât de mine. Majoritatea timpului eram pe jumătate beată. M-am gândit să-mi amorțesc durerea și furia îmbătându-mă. Ceea ce însă nu m-a ajutat deloc. Mă simțeam doar pierdută și confuză. Iar apoi, când mă trezeam, în cele câteva minute cât îmi trebuia ca să beau următorul pahar și până când acesta își făcea efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sune. M-am cutremurat și-am crezut c-o să vomit. A răspuns recepționista. Ăăă, aș dori să vorbesc cu James Webster, vă rog, am spus cu o voce tremurândă. Aveam senzația că mi se injectase ceva în buze ca să le amorțească. Au urmat câteva declicuri. O să vorbesc cu el imediat. Mi-am ținut răsuflarea. Nu că felul în care respirasem până atunci fusese prea grozav. Un alt clic. Iar recepționera a revenit. — Îmi pare rău, dar domnul Webster lipsește săptămâna aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nevoia să vorbesc cu Aidan. Vorbeam cu el o mulțime în mintea mea, dar acum voiam mai mult: trebuia să-i aud vocea. De ce nu se întâmplase asta până acum? Pentru că fusesem rănită și în stare de șoc? Sau prea amorțită de analgezice? M-am uitat după mama, tata și Helen, care erau adânc cufundați în genul de film polițist care speră că va fi produs și după viețile lor. Mi-au făcut semn să intru și au început să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dat din mână ca să-i arăt; două unghii îmi fuseseră smulse din carne și durerea fusese - nu glumesc - de nedescris, cu mult mai intensă decât durerea din mâna mea ruptă. Nici măcar analgezicele pe bază de morfină nu puteau s-o amorțească întru totul, durerea era mereu acolo, doar puțin mai departe, și obișnuiam să mă trezesc noaptea, cu degetele zvâcnind atât de tare încât păreau umflate cât niște dovleci. Acum de-abia dacă mă mai dureau. —Ai o mână ruptă, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]