398 matches
-
mâini către Logan, cu inelele sclipindu-i În luminile de deasupra ale barului. — Nu, de data asta Îmi țin gura. — Și-atunci de ce vorbești cu mine? Miller ridică din umeri. Doar fiindcă-s jurnalist, nu Înseamnă că-s vreun labagiu amoral și parazit. Adică, nu-s ca avocații sau așa ceva. Am conștiință socială. Îți dau ție informații ca să poți prinde criminalul. Stau cuminte ca să nu rămân fără degete. Când o veni vremea de mers la tribunal, ești pe cont propriu: eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În perioada În care Își constituia codexul moral) nu putea fi taxat o atitudine scandaloasă care ar fi venit În contradicție cu principiile sale expuse În lucrarea Vara și pustie. „Arta e cunoaștere, iar cunoașterea e asexuată, cu alte cuvinte «amoral㻓, citează Franckel o aserțiune a lui Haas. Învățatul Ben Haas, care era Îngemănarea poetului cu moralistul, două vocații contradictorii, se va strădui așadar, ca acea cunoaștere asexuată a artei, căreia orice trăire Îi era prețioasă, să fie În consonanță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
două votci pascale, pare-se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tînărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de cînd Îi picase În mînă o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucît abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
moarte; Amory vedea doar bădărănie, murdărie fizică, prostie. Nu s-a Învinuit de nimic: nu-și mai reproșa de mult sentimentele pe care le socotea naturale și sincere. Își accepta toate reacțiile ca făcând parte din ființa sa statornică și amorală. Transformată, augmentată, atașată de o atitudine mai demnă, mai maiestuoasă, problema sărăciei putea să devină Într-o zi chiar propria lui problemă, dar În prezent nu deștepta În el decât cel mai profund dezgust. A parcurs distanța până la Fifth Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi implementat trei: virtuozitatea, talentul și geniul. În baza lor s-ar constitui scuadrele de virtuoși plus genioși, pe genuri și specii literare. La treaba cu (i)moralitatea, încopitând încă o dată "Dicționarul" lui Zaciu, aș răspunde așa: Morali, imorali, amorali, dar s-o știm și noi, soro! Altfel, degeaba răsfoim lexiconul, unde toți răsar ca ibovnici ai formei, fani ai autonomiei esteticului, spirite dezincarnate, chiar de-au fost auxiliari zeloși ai diverselor Puteri Puturoase, simple persoane de sprijin ale Organelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
calitate, chiar înnobilată cât a lui Nelly Sachs), de parcă ar fi vorba de Herder, pe care îl lua până și Hoișie-Corbea, din rațiuni estetice, cu siguranță, că nu i-l vor fi dăruit din considerente etnice, nici pentru că figurează pe amorala listă a "persoanelor de sprijin" de la Casa Patrată a țâțoasei Ghițulica! Esteticul și imoralul, o pubelă de dânșii inventată? Nici nu merită problematizată afacerea. Un Nobel, belit prin 1930-1940-1950, fie și de Blaga, ar fi însemnat ceva: o încurajare, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
caracteristică a mulțimilor". În adevăr, mulțimea adeseori fără mult efort de gândire își apropie "chipuri originale de simțire", cărora le acordă cea mai largă venerație, ajungând prin a fi stăpânită de însăși aceasta născocire. Chiar dacă născocirile sunt bizare, vulgare sau amorale, ele capătă putere de lege prin voința colectivă a mulțimii și pot dăinui secole întregi, în ciuda tuturor oamenilor de știință și a oricărui progres. Este locul binevenit, ca să amintesc aici o poveste, găsită într-una din interesantele cărți ale scriitorului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
proprietății intelectuale și culturile native, tradiționale, ale diferitelor triburi nu se pot face treceri. Poate că pentru un trib e prohibită utilizarea obiectelor de cult în afara teritoriului, dar asta nu împiedică utilizarea lor de către un occidental pe deplin laic și amoral. Dacă am resemnificat obiectul, asta înseamnă că nu am încălcat un drept? Cred că-l încălcăm atunci când motivăm că pentru ei nu există proprietate intelectuală, dar pentru noi da. Mai grav este că denigrăm alte drepturi tribale (poate necodificateă, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
LSD le-au oferit multor oameni o reprezentare a unor realități alternative. Tânjirea larg răspândită după o astfel de altă lume se afla la începuturile mișcării hippie, care s-a născut în cartierul Haight Ashbury, din San Francisco. Mai întâi amorali și anarhiști în mod tendențios, noțiunile axiologice ale hipioților s-au întors rapid la un idealism utopic: dragoste în loc de război, a împărți în loc de a cumpăra, experiență vie în loc de posesie. Hipsteri de școală veche, precum maestrul zen Alan Watts, un iubitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
greoaie. Iată că moartea venise singură. Și moartea se aruncă cu o sută zece kilograme peste Contesă. - Te-ai întors! Te-ai întors, te-ai întors, te-ai întors! Contesa era iremediabil, neașteptat, păgân, ridicol, târziu, cumplit, disperat, analfabet și amoral, îngrozitor și trist de îndrăgostită. * - Cioară! Ci-oa-ară! O armată de învățăcei americani blonzi și bine făcuți trăgeau de fiare și învățau românește după forma buzelor lui Mișu. Știau deja să zică „brânză”, „mămăligă”, „varză”, „pizdă”, „pulă”, „țigan borât”, „negru borât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
instrument al morții și al agresiunii. În apă sau în aer (cele două elemente evocă fascinația verniană pentru arhetipurile lui Nemo și Robur), Jo, Zette și Jocko sunt chemați să fie martorii unei epoci ce cunoaște seducția luciferică a invenției amorale și ucigașe. Ca și în seria lui Blake și Mortimer, răul este adesea asociat acestei tehnici golite de umanism și de busolă etică. Simbolic, cele două episoade din seria „razei misterioase”, Le „Manitoba” ne répond plus și L’éruption du
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
își reconfirmă geniul său prometeic - trezirea la viață a celor ce au dormit secole se realizează ca prin miracol. Dar știința terestră înseamnă nu doar generozitatea lui Hugo Kala, ci și strălucirea demonică a lui Julius Argos. Natură inventivă și amorală, combinând voința de putere a lui Olrik cu geniul lui Septimus, Argos este sedus de spectacolul cuceririi puterii absolute cu ajutorul armatei de umanoizi tereștri aflați în stare de hibernare pe una din navele spațiale. Urmărind din umbră miracolul săvârșit de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și înclinația către faptele ce sfidează imaginația. Ingenuă, misterioasă, brutală și extrovertită, crima este, în cosmosul lui Pratt, o autentică artă ce își are preoții ei. Rasputin și Venexiana vin din această bolgie spre a practica o filozofie hedonistă și amorală a vieții. Departe de orice politică, departe de orice solidaritate, Rasputin recunoaște în Corto pe unicul personaj ce îi poate domestici instinctele nezăgăzuite. Simbioza dintre cei doi este o expresie a sensibilității oximoronice a lui Pratt însuși. Călătoria lui Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de presimțirea crepusculară a căderii de cortină, dragostea lui Kismet pentru Palchetti traversează granița dintre religii și culturi, ca și cum opera, convocată de maior, și-ar fi coborât geniul ei asupra întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și amorali ai imperiului, Fanfulla imprimă măștii tragice grandoarea unui personaj decupat din proza decadenților francezi. Fostul dandy, familiar al bordelurilor, alege să se exileze între proprii săi soldați, odată ce semnele leprei se ivesc pe trupul său. Mort viu, ce își contemplă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Pratt este un tărâm în care trădarea și prietenia sunt termeni relativi. Alianțele se fac și se desfac cu ușurință, iar viața este trăită cu paro xismul celor care știu că astăzi poate fi ultima lor zi. Hedonistă și amorală, firea mercenarilor ce sunt familia lui Fanfulla este adaptată provocărilor acestui univers. Alături de luterieni la asaltul și jaful Romei, soldat al Florenței republicane asediate de imperialii fideli casei de Medici, Fanfulla este o figură inconfundabilă, cu banda neagră ce îi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
soră salvată din captivitate, moare spectaculos în incendiul pe care îl pregătește infernalul aristocrat. Înfruntarea finală seamănă cu o scenă de încheiere din tetralogia western a lui Sergio Leone. Fanfulla îl confruntă pe trădător, iar echilibrul moral al acestei lumi amorale este restabilit, fie și trecător. Cât despre Fanfulla și camarazii săi de arme, sfârșitul prozei lui Pratt este unul deschis. Alte asedii și alte războaie îi așteaptă. Cu banda neagră, cu aerul său de pirat-mercenar, Fanfulla merge mai departe. Mai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cel mai influent al acestui tip ubicuu și influent mitologic. Agentul 007 este nu doar cel mai fermecător dintre apărătorii Occidentului, ci și cel care dă aventurii și spionajului acea aură glamour ce ascunde realitatea, mediocră, a trădărilor și tranzacțiilor amorale. Bond îi ascunde pe cei care, asemenea spionilor de la Cambridge, preferă confortul trădărilor imunde loialității față de democrație și valorile ei. Bond, cu gadgeturile sale și cu insațiabila sa apetență pentru eternul feminin, împinge în umbră o întreagă umanitate a adâncimilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
grijă de copiii și de politicienii noștri, astfel vom avea grijă și de noi înșine. Gânditorul V. Fetescu identifică sub chipul noului ce se vrea absolut emancipat de orice normă normalitate, de orice intimă autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
În perioada În care Își constituia codexul moral) nu putea fi taxat o atitudine scandaloasă care ar fi venit În contradicție cu principiile sale expuse În lucrarea Vara și pustie. „Arta e cunoaștere, iar cunoașterea e asexuată, cu alte cuvinte «amoral㻓, citează Franckel o aserțiune a lui Haas. Învățatul Ben Haas, care era Îngemănarea poetului cu moralistul, două vocații contradictorii, se va strădui așadar, ca acea cunoaștere asexuată a artei, căreia orice trăire Îi era prețioasă, să fie În consonanță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucât abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
despre acest om. Deci un adevărat tun ascuns în birou ― ce porcărie! Dosarul particular al lui Triner îl arăta nu numai egocentric și neîndurător (trăsături firești într-o epocă a trusturilor administrative gigantice) și nici nu era pur și simplu amoral: sute de mii de cetățeni ai Isher-ului săvîrșiseră tot atîtea omoruri ca și Triner, diferența motivației fiind aceea dintre bine și rău. Triner era o javră murdară, stricată pînă-n măduva oaselor, un adevărat cîine al diavolului. Omul venea spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
seama ce spui. Este o epocă pe care în mod normal ar trebui s-o numim revoluționară. Există dezorganizarea mintală necesară pentru aceasta. Relele există. Administrația egoistă, tribunalele corupte, industria rapace. Fiecare clasă socială contribuie cu propriile sale atribute specifice ― amorale ori imorale ― care scapă de sub controlul oricărui individ. Locul șoferului îl ocupă viața însăși. Noi nu sîntem decît pasagerii. Deocamdată, știința noastră miraculoasă, imensitatea producției mecanizate, organizarea complicată și superbă a sistemului legislativ și juridic și (șovăi, iar apoi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în România anului 1930. O trăsătură caracteristică a modernității anarhice este apreciată a fi „ostilitatea înverșunată împotriva oricărui element de ordine și disciplină”. Individualității tradiționale, subordonată bunului simț și valorilor comunitare, i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm și amoral, cultivînd diferența radicală, ostil oricărui principiu de autoritate supraindividuală: „poeții școalelor moderne confundă această discretă incorporare a individualului cu etalarea lui ostentativă. Ei vor să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor. Renunță la ceea ce este universal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor. Renunță la ceea ce este universal și normal, socotind că o individualitate se conturează numai prin elementele ei incoherente și excentrice. Cred că lirismul lor trebuie să fie alogic și amoral, pentru a-l distinge de cel tradițional”. Atitudinea anarhică reclamă, apoi, „eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, sociale sau etnice” dincolo de „ceea ce impune bunul simț și judecata sănătoasă”. Cu precizarea că eliberarea „nu este relativă, ci absolută (...), radicală și integrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ori până atunci, că prietenul său deschisese din greșeală un sertar al cărui conținut era parțial compromițător pentru proprietar, pentru ca apoi să Îl Închidă brusc. O femeie În stare să Îi dea fiului său sfaturi pline de o asemenea ușurătate amorală Încălca toate principiile Învățate ale iubirii materne; iar jurământul la care făcuse referire Du Maurier presupunea o existență nu tocmai castă până În momentul acela din viața lui - ceea ce nu era, poate, tocmai surprinzător la cineva care dusese o viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]