395 matches
-
c]ut]rii profitului Etică afacerilor nu se mai ocup] doar de critică acestora. Profitul și „avariția” nu mai sunt condamnate în predici moralizatoare, iar corporațiile nu mai sunt v]zute că monoliți f]r] fâț], f]r] suflet și amorali. Preocuparea de acum este reprezentat] de abordarea profitului în contextul mai larg al productivit]ții și al responsabilit]ții sociale și de felul în care corporațiile, în calitatea lor de comunit]ți complexe, își pot servi cel mai bine atât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și societatea. Etică afacerilor a evoluat de la atacul continuu asupra capitalismului și c]ut]rii profitului la examinarea mai productiv] și mai constructiv] a regulilor de bâz] și a practicii afacerilor. Dar vechea paradigm] - denumit] de Richard DeGeorge „mitul afacerilor amorale” - persist] nu numai printre cei suspicioși sau printre filosofii de formație socialist], dar chiar și printre oamenii de afaceri. Astfel, prima sarcin] a eticii afacerilor este eliminarea unor mituri și metafore negative care nu servesc etosului fundamental care face posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zboi Poziția factorilor de decizie fâț] de probleme legate de r]zboi și pace, precum și argumentele intelectualilor care au o mare influent] în procesul de luare a deciziilor se bazeaz] de obicei pe un set de asumpții în mare parte amorale. Problemele sunt considerate a fi „practice”: opțiunile sunt analizate doar în funcție de posibilele consecințe, iar acestea din urm] sunt evaluate doar în funcție de impactul lor asupra interesului național. Dac] apar cumva și considerații etice, ele sunt prezentate într-o form] simplificat] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi c] faptele morale sunt fapte despre acțiuni și agenți, lucruri care exist] în mod clar chiar dac] fizică nu spune prea mare lucru despre ele. Al treilea ar fi c] exist] o relație comprehensibil] între faptele morale și cele amorale; nu e ca si cum între cele dou] nu ar exista nici o leg]tur]. Faptele morale exist] pe baza celor amorale. „Existența pe baza” a ceva nu este înțeleas] bine, dar este destul de obișnuit] în alte domenii, pentru a nu pune probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu spune prea mare lucru despre ele. Al treilea ar fi c] exist] o relație comprehensibil] între faptele morale și cele amorale; nu e ca si cum între cele dou] nu ar exista nici o leg]tur]. Faptele morale exist] pe baza celor amorale. „Existența pe baza” a ceva nu este înțeleas] bine, dar este destul de obișnuit] în alte domenii, pentru a nu pune probleme de etic] deosebite. De exemplu, faptul c] o stânc] este periculoas] are leg]tur] cu alte tr]s]turi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care o fac s] fie bun]; ea este bun] datorit] generozit]ții ei și este generoas] pentru c] a existat probabil un sacrificiu personal important. Aici avem de-a face cu o fapt] moral] care exist] pe baza unor fapte amorale. Astfel, chiar dac] lumea poate fi descris] de fizic], aceast] științ] nu o poate descrie în totalitate; mai r]mân de menționat alte fapte, inclusiv faptele morale care sunt în mod normal legate de faptele fizice principale din care și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un sens vag) o doctrin] reducționist]. Deși exist] adev]ruri morale (de exemplu, afirmațiile adev]rate), nu exist] fapte morale sau propriet]ți particulare (stare de lucruri moral] distinct]) dincolo de faptele și propriet]țile care pot fi expuse folosind termeni amorali. Apare aici o contradicție fâț] de filosofii „intuiționiști” precum G.E. Moore (1874-1958): „Dac] sunt întrebat « Ce este binele?», r]spund c] binele este bine și cu asta basta. Sau dac] sunt întrebat: «Cum trebuie definit binele?», r]spund c] el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eticii, nu au în minte neap]rât acest lucru. Prin „autonomia eticii” ei înțeleg o tez] asem]n]toare cu aceea c] „trebuie” nu poate derivă din „este” sau, măi general, c] nici o concluzie moral] nu poate derivă din premise amorale, dup] cum valorile nu pot derivă din fapte. Aceast] idee este confundat] adesea cu aceea potrivit c]reia cuvintele morale nu au același înțeles precum cuvintele amorale; c] le lipsesc sinonimele „naturaliste”. Astfel, problema este mai degrab] legat] de deducție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este” sau, măi general, c] nici o concluzie moral] nu poate derivă din premise amorale, dup] cum valorile nu pot derivă din fapte. Aceast] idee este confundat] adesea cu aceea potrivit c]reia cuvintele morale nu au același înțeles precum cuvintele amorale; c] le lipsesc sinonimele „naturaliste”. Astfel, problema este mai degrab] legat] de deducție decât de reducție, despre ce poate fi extras] o concluzie și din ce anume. Oricum, se presupune adesea c] dac] judec]țile morale pot derivă din afirmații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] le lipsesc sinonimele „naturaliste”. Astfel, problema este mai degrab] legat] de deducție decât de reducție, despre ce poate fi extras] o concluzie și din ce anume. Oricum, se presupune adesea c] dac] judec]țile morale pot derivă din afirmații amorale, naturalismul este adev]rât. Dac] nu, atunci naturalismul este fals. Aceast] ultim] presupunere este o greșeal] și sper c] voi reuși s] demonstrez acest lucru. Antinaturaliștii au că text de bâz] un pasaj faimos din operele lui Hume (1711-1776). Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ales R.M. Hâre) au considerat aceast] diferenț] este/trebuie e un dat și au încercat s] îl explice cu ajutorul noncognitivismului. Motivul pentru care nu poți deduce un trebuie s] dintr-un este sau, altfel spus, o concluzie moral] din premise amorale, este acela c] judec]țile morale sunt extrem de diferite de afirmațiile factuale. Ele nu descriu cum este lumea, dar prescriu cum ar trebui s] fie ea - pe scurt, ele sunt asem]n]toare cu ordinele. Dar nu este necesar s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-și ating scopul. Ele nu stabilesc o autonomie ontologic] și deci aici decurge falsitatea naturalismului. În cel mai bun caz, ele stabilesc autonomie semantic] și resping astfel naturalismul semantic - teza conform c]reia faptele morale pot fi reduse la fapte amorale, deoarece cuvintele morale sunt sinonime (combinații) cu cuvintele amorale. Dar și în aceast] privinț] exist] loc de îndoial]. Argumentul (1) presupune c] dac] caracterul bun este identic cu cel pl]cut, „bun” și „pl]cut” trebuie s] fie sinonime. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și deci aici decurge falsitatea naturalismului. În cel mai bun caz, ele stabilesc autonomie semantic] și resping astfel naturalismul semantic - teza conform c]reia faptele morale pot fi reduse la fapte amorale, deoarece cuvintele morale sunt sinonime (combinații) cu cuvintele amorale. Dar și în aceast] privinț] exist] loc de îndoial]. Argumentul (1) presupune c] dac] caracterul bun este identic cu cel pl]cut, „bun” și „pl]cut” trebuie s] fie sinonime. Acest lucru este fals. Apă și H2O sunt identice. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care un vorbitor competent ar putea s] o formuleze) chiar dac] X a expus înțelesul cuvântului „bine”. Aceasta pune sub semnul întreb]rii autonomia semantic]. Argumentul (2) sprijin], de asemenea, concluzia c] „bine” nu are sinonime sau parafraze naturaliste (amorale). Dar aceasta este autonomie semantic] și nu autonomie ontologic] care contrazice naturalismul. În plus, argumentul este suspect. El se bazeaz] pe ideea c] noțiunea de „bine” transmite o cerinț]. Dac] cineva gândește ceva bun, de obicei, lucrul acesta îl face
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu deriv] din este) poate fi demonstrat] într-o form] amendat], f]r] a pune în pericol naturalismul. Autonomia semantic] poate fi și ea adev]rât]. Probabil, cuvântului „bun” și celorlalte cuvinte morale le lipsesc sinonimele sau parafrazele naturaliste sau amorale - cel puțin sinonime sau parafraze cu care ele sunt strict sinonime. Este demontat astfel naturalismul semantic, celelalte tipuri de naturalism r]mân intacte. Deci, naturalismul ar putea avea dreptate, în ciuda teoriilor lui Hume și G.E. Moore. Astfel, nu este deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Întrezărim, pentru o fracțiune de secundă, abisul de ticăloșie al turnătoriei în comunism. Dar tonul fundamental al Probei de microfon nu este unul politic critic. Daneliuc are inteligența artistică să contrazică sistemul prin înfățișarea unei normalități mărunte, amuzantă, apolitică și „amorală”. „Revolta” lui Nelu față de sistem s-ar exprima nu prin manifeste anticomuniste, dar prin a o lua de nevastă cu acte- n regulă pe „dubioasa” Ani. Când, în sfârșit, se hotărăște s-o facă, e prea târziu - viața a luat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Când Morgenthau a întrevăzut „un adevăr profund și neglijat ascuns în aforismul extrem al lui Hobbes potrivit căruia statul creează deopotrivă moralitatea și legea, și că nu poate exista nici moralitate, nici lege în afara statului”, el a părut, evident, profund amoral: „Între aceste două concepții ale politicii externe, interesul național și principiile morale, nu poate fi nici un compromis”14. Totuși, Morgenthau a căutat un compromis între cele două. și a făcut acest lucru susținând că, atunci când liderii încearcă să definească interesul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trădare și imoralitate nu reprezenta mai mult decât o manevră elegantă, o strategie curajoasă sau o mișcare tactică bine planificată, executată după regulile jocului, recunoscută de toți jucătorii ca fiind legală. Balanța de putere a acelei epoci era mai curând amorală, decât imorală. Regulile tehnice ale artei politice constituiau singurul său standard. Flexibilitatea sa, meritul său specific din punct de vedere tehnic, era rezultatul ignorării considerațiilor morale precum buna-credință și loialitatea, lipsă ce ni se pare condamnabilă. De la începutul sistemului statal
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
taximetriștii și farmacistele! 3Ă Nu reușesc să recitesc Însemnări din subterană. Rămân la convingerea că e cel mai „greu“ text de Dostoievski... pentru mine, desigur... Iată și un citat: „Să trăiești mai mult de patruzeci de ani e indecent, trivial, amoral!“ și eu acuș împlinesc șaizeci și nouă!!! BUCUREȘTI FAR WEST Scrisoarea unui cititor Daniel CRISTEA-ENACHE Nu înnegrim hârtia degeaba. Dovadă, și următoarea scrisoare a unui cititor al „Suplimentului de cultură“, Constantin Ostap, inginer pensionar din Iași: Era în aprilie 1944
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
a numelui - "Satana va ieși din temnița lui, ca să înșele neamurile, pe Gog și pe Magog". Autorul își asumă, după un scurt capitol explicativ, rolul intermediarului în relația cu textele ce alcătuiesc romanul. Însemnările refac o geografia unei neliniști suprarealiste - amoralul Gog își pune averea în slujba împlinirii celor mai nebunești dorințe, devorat de singurătate și dispreț față de semenii săi. Cu o înfățișare deplorabilă, spân și bizar, Gog călătorește din Cuba în America, apoi prin orașe din Europa, căutând să "descopere
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
politică trebuie să fie interpretată într-un context caracterizat de absența încrederii între indivizi. O neîncredere profundă față de ceilalți, cu excepția membrilor propriei familii, a fost observată în sudul Italiei în anii '50 de către Edward Banfield, care a numit-o "familism amoral"3. Timp îndelungat, această neîncredere comună a fost considerată ca un fenomen particular limitat la Mezzogiorno și explicat de ancestrala memorie colectivă a acestei părți a Italiei. Cu toate acestea, același fenomen a fost observat ulterior în Grecia, Portugalia, Spania
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
VARTIC Deschiderea porții la porțile Orientului Meritul lui Theodor Codreanu (vezi Transmodernismul, Junimea, Iași, 2005), magnific într-o Românie bântuită de necruțătoare războaie interne după decembrie 1989, este, după opinia noastră, de a fi descoperit adevărata cauză a debusolatei, violentei, amoralei, ateistei, lipsitei de fond și de scop, tranziții de la comunism la democrație și economie de piață. A și numit-o: postmodernismul. Desigur, cel de palat și de consiliere a palatului, și nu momeala lui porno-zgomotoasă, de multe ori prostită, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Printre cei care au dat glas sublim acestui mit al socializării se numără și É. Durkheim (1980) [1911], care trasează funcția educației în crearea în om a unui ființe noi - ființa socială pe care educația o suprapune peste ființa egoistă, amorală și asocială (pp. 39-40). Educația, prin care Durkheim înțelege "acțiunea exercitată de către generațiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viață socială", este în fapt echivalentă cu umanizarea organismului biologic prin socializare morală (pp. 39, 41). Doar prin plămădirea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
însă în absența realismului clasic de care a fost precedat. Aici apar în prim-plan nume ca Hans Morgenthau, Edward Carr sau Reinhold Niebuhr. Prima imagine a lui Waltz este cea mai importantă în cazul relismului clasic. Natura umană, coruptă, amorală, lașă sau vindicativă se află la baza tuturor evenimentelor reprobabile are au loc în lume. Se poate observa aportul teologiei catolice la acest tip de realism: "păcatul originar" cu care fiecare persoană se naște, trăiește și moare oferă măsura relațiilor
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fost decât un agitator politic semidoct. Filosofia lui Marx a fost deschisă, autoreflexivă, bazată pe analize empirice, cu un puternic mesaj moral și social (Popper: 2005, 270), în timp ce ideologia lui Lenin a fost închisă, dogmatică, indiferentă la realitățile empirice și amorală, respingând dialogul, compromisul și negocierile drept categorii "burgheze" care subminează conștiința revoluționară a proletariatului (Lenin: 1946). Trebuie ținut cont în primul rând de faptul că, spre deosebire de Marx, Lenin a făcut parte din ceea ce în Europa de Est și în special în Rusia
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]