8,976 matches
-
imagini pe care l-a cunoscut literatura română până acum”, scria despre el marele critic Eugen Lovinescu. Conjunctură nefavorabilă a perioadei de timp în care a trăit, precum și abjecția unor nonvalori instalate după preluarea puterii de către comuniști și-au pus amprenta pe destinul lui Lucian Blaga, determinând dispariția prematură a celui care, împreună cu Liviu Rebreanu și Octavian Goga alcătuiesc o constelație ce strălucește pe firmamentul Transilvaniei și al României. Opera acestor titani ai literaturii face astăzi parte din patrimoniul cultural al
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
de toleranță culturală îngăduit de Germania hitleristă, ai cărei sportivi și artiști emigraseră de ani buni. După război, împărțirea lumii în zone de influență a tulburat, deseori, acest spirit olimpic preconizat de fondatorul modern al competiției. Politicul și-a pus amprenta asupra sportului creînd crize majore, cum au fost acelea din 1980 și 1984, cînd participarea a doar jumătate din statele lumii (de fiecare dată, altă jumătate) a compromis olimpiadele de la Moscova și respectiv Los Angeles. însuși olimpismul s-a văzut
Deriva spiritului olimpic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16709_a_18034]
-
cîteva caracteristici definitorii: Miec Coppens este predominant cerebrală, formele ei sînt construcții raționale, cu structuri cristaline, repetitive, care amintesc de ordinea lumii minerale și de stereotipia înaltă a unei mecanici abstracte. Peste acest nivel ordonat și glacial, artista suprapune, finalmente, amprenta unei senzualități reținute, curbele unei mișcări vii, dar nu scăpate întru totul de sub controlul unei instanțe ordonatoare. Egle Vertelkaite este, din contră, un spirit epic, o conștiință însetată de evenimente și cucerită de enorma capacitate combinatorie a lumii vii, de
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
jubilatorie. Anne Cathrine Nesa combină, oarecum, cele două momente anterioare, depășin- du-le, însă, pe amîndouă. Există, în lucrările ei de un lirism înalt și de o sensibilitate fremătătoare, atît memoria unei vitalități ocultate, a unei aluviuni preistorice stocate în amprenta unor misterioase fosile, cît și amintirea matricială a unei străvechi geometrii minerale, urma abstractă a unei realități sublimate. Realizate exclusiv prin tehnici de atac, fără efecte cromatice și fără nici un alt gen de retorică anexă, lucrările artistei franceze sînt pline
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
cu caracter jurnalier e convins că viața n-are nici un sens, își spune mereu că, transilvănean fiind, aparține, totuși, Europei Centrale. Prin aprilie 1969 nota: "E sigur că sîntem marcați de spațiul "cultural" din care venim. Transilvania păstrează o puternică amprentă ungurească, "asiatică". Sînt transilvănean, prin urmare... Cu cît îmbătrînesc, cu atît îmi dau seama că aparțin, nu numai prin originile mele, dar și prin temperament, Europei Centrale. Treizeci de ani trăiți la Paris nu vor șterge faptul că m-am
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
într-un eseu, de Julia Kristeva, dar dumneavoastră ați afirmat aici în fața publicului că preferați ignoranța fiindcă ea deschide larg porțile talentului. Despre aceasta, mai tîrziu. ...Spuneați că ați trăit și în Spania o vreme. Experiența aceasta și-a lăsat amprente asupra dumneavoastră? A.V.: Am stat în Spania niște ani, dar noi am călătorit cu circul și în Africa și în "England". R.B.: Anglia... A.V.: Da, Anglia, și în Franța și în America de Sud. Dar de fapt nu era important
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
puțin gratuită. Autorul japonez introduce în cel mai mic detaliu semne, indicii, pentru o reconstituire a destinului personajului masculin. La un moment dat, Fumiko îi aduce în dar ceașca de ceai a mamei sale. Obiectul poartă cu sine o stranie amprentă: "Dacă te uitai mai bine, puteai obseva o nuanță de ruj pe fondul smalțului gălbui. Să fie, deci, așa cum susținea Fumiko, rujul de buze al doamnei Ota, care sfîrșise, după multele atingeri, să se impregneze în însăși granulația ceramicii?". Astfel
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
legatură cu filmele: echilibrul pe care îl degajă (cu atât mai mult cu cât vin din partea unor realizatori foarte tineri). Lipsește răceala, aproape a-emoționalitatea remarcată (prea) frecvent în practica de gen autohtonă. Lipsesc de asemenea ironia căznită, incisivitatea, nevoia de amprentă personală pe produsul documentar, impulsul jurnalier înțeles ca indiscreție sau agresivitate. în locul acestora descoperim căldură umană și emoție bine temperată, curățată de patetismul care adesea îneacă produsele (uneori aparținând altor medii decât cel cinematografic) sosite dinspre Moldova. Excesul estetizant la
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine, în cazul poeziei, sau mai precis al meu, ca individ (imperfect) care simte că văzutele sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și a omului păstrător al demnității credinței și frumuseții, pentru că descoperă Iubirea infinită din care și prin care există lumea. Simțurile exultă
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci Val Gheorghiu e un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor verbului. Amprenta mateină e astfel mărturisită: "Pentru ce, descoperind acum implacabilul, m-ar bucura vestea că Ana va rămîne aceeași ființă tînără și gracilă, mișcîndu-se ca o zeitate trufașă, că aceste întîlniri ale noastre, bărbătesc mateine, o să continue încă multă vreme". Un
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Gina Sebastian Alcalay O serie de fragmente biografice ce mi-au căzut recent în mînă analizînd traiectoria unor mari creatori care prin geniul lor au lăsat o amprentă de neșters asupra secolelor lor, mi-au lăsat în gură un gust mai degrabă sălciu și amar. De multe ori în cazuri similare am fost confruntată cu opțiunea: între un om (o personalitate) cu slăbiciunile și carențele sale dezgropate încet
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
Așa se întîmplă că am și debutat în Steaua cu o poezie, în 1959, în ultima clasă de liceu. Ați fost unul dintre cei trei mentori ai primului Echinox, alături de Marian Papahagi și Ion Vartic, fapt care și-a pus amprenta asupra personalității dvs. atît de proteice, în care coexistă poetul și criticul, traducătorul și universitarul. Mai recent, v-ați legat numele de Dicționarul analitic de opere literare românești, pe care îl coordonați și care se apropie de finalizare. Dar ceea ce
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
perechile înzăpezite în noapte... Umbră și Umbră de sânge, pierdute în măruntaiele pământului, plâng pe la uși străine.... În noaptea aceasta, umbrele încătușate mor însângerate de vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna dreaptă, pierdută printre umbre de oameni ce-și așteaptă Sfârșitul... Rostesc roi de litanii neînțelese împerechindu-mă cu Moartea... Dezleg lanțurile, cu care erau încătușate umbrele mele, pierzându-mă
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
de condiții de confort personal, ci și de măgulitoare poziții în viața culturală? Unul din ei a trecut cu arme și bagaje în tabăra putrefactului Occident, după ce se străduise a-și șterge amplul trecut propagandistic, așa cum fac anumiți indivizi cu amprentele lor de pe clanțele ușilor... Pînă subzistă anumite lucruri ciudate, ca să nu zicem mai mult, n-avem simțămîntul că a vorbi despre ele, chiar repetitiv, ar constitui o inanitate. Dacă cel mai mare cîștig al societății românești după "Eliberarea" din 1989
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
acțiuni personale, s-a asociat unui asemenea eveniment, trebuie privite cu multă atenție ca manifestări artistice și ca manifestări de piață în același timp. Deschiderea unei galerii într-un spațiu atît de bine plasat și într-un loc cu o amprentă culturală atît de puternică lansează, în mod cert, un mesaj particular și stîrnește un interes pe măsură. în mod cert, asemenea spații sînt zone de interes maxim și pentru organizatorii de expoziții, și pentru public și, în mod evident, pentru
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
la geneza unei opere, odată cu scrisul pe calculator. Nici o urmă nu mai rămîne de pe urma efortului sau ușurinței de a scrie, a ezitărilor, frămîntărilor, euforiei, lapsus-urilor și revenirilor unui autor asupra textului. în plus, operei i se ia una dintre amprentele cele mai caracteristice: înainte de a apela la stil, aveam scrisul. Stilul e omul, dar la figurat; manuscrisul este la propriu. Printul de computer nu mai oferă nici acea minimă notă de personalitate pe care o găseam într-o dactilogramă, rezultată
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
ar fi încercat să-l compromită, punându-i în cârcă fapte pe care nu le-a comis niciodată. Povestea a intrat în declin mediatic, iar dl. Timofte, votat cu multă lejeritate de către Parlament, s-a înscăunat în fotoliul ce poartă amprenta definitivă a lui Virgil Măgureanu. Pe fondul acesta de băltire, iată că văzduhul se surpă din nou și ni se spune (evident, fără probe, că așa e la noi, doar suntem o țară de gentlemen-i: cuvântul bate la puncte documentul
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
afirmație. Una mai reușită. Dacă văd un tablou de Val Gheorghiu, poate fi semnătura acoperită, sau nesemnat, eu știu că-i un tablou de Val Gheorghiu. Și, în fond, probabil, asta face un pictor pînă la urmă, nu? E o amprentă. Unii o reușesc, alții mai puțin. Un Picasso - ca să iau cazul cel mai atipic - chiar dacă e atît de obstinat-proteic, știe să-și pună amprenta. Unică. Ai afirmat, recent, într-un interviu, ceva care pe mine mă pune pe gînduri, și
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Val Gheorghiu. Și, în fond, probabil, asta face un pictor pînă la urmă, nu? E o amprentă. Unii o reușesc, alții mai puțin. Un Picasso - ca să iau cazul cel mai atipic - chiar dacă e atît de obstinat-proteic, știe să-și pună amprenta. Unică. Ai afirmat, recent, într-un interviu, ceva care pe mine mă pune pe gînduri, și anume am senzația, sau cel puțin tu așa sugerezi, sau chiar afirmi, că vrei să părăsești literatura și să te dedici exclusiv picturii. E
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
încă din începuturile mele, avertismentul lui Gide: "Să nu mă bizui niciodată, într-o operă nouă, pe avîntul luat în cea precedentă, pentru fiecare operă nouă să-mi cuceresc un public nou". Sigur, cu ceva total nou nu poți veni... Amprenta... Da, amprenta... predestinată. Lucrările de-acum se înscriu, cumva, în figurația ce s-a întrupat în expoziția mea din 1999 de la București, de la Galeria Orizont, care a produs, cred, oarecare impresie: niște făpturi, niște desculți ai lumii, care merg și
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret lirică a acestor proze în care sub lejeritatea unei scriituri jucăușe transpare fondul grav al viziunii: imaginea pe care Patrick Deville o aproximează despre lumea de azi este a unui haos în care se caută un fel de ordine
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
perversitatea, n-are voce, volum, forță, nu are evoluție în stări, nu diferențiază relațiile cu celelalte personaje. Singura care intră bine în rol este Lucia Ștefănescu (Marcolfa). Lucrul cu actorii lasă mult de dorit și este o neglijență regizorală cu amprentă în spectacol. Uneori, un aer de amatorism bătea pe scena de la Ploiești, dincolo de cîteva imagini vizuale puternice, de miza pe care regizorul mărturisește că a contat (fie și teoretic) - tema conflictului dintre trup și suflet - de rezolvarea scenografică a Vioricăi
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
în două cicluri: Studii în proză și Din fanfare funerare. Retroprozele lui Daniel Vighi, cu titlurile lor lungi și (nu de puține ori) bizare: Indienii sioux de pe strada Cozia, Sunt prost. Ieri mi-a trecut prin cap treaba asta, poartă amprenta fină a ironiei și autoironiei (autorul este și personaj), ele par simple înregistrări jurnalistice, dar sunt mai mult decît atît, autorul îmbogățește evenimentele relatate cu impresii, comentarii, reveniri - de aici senzația de discurs liber, neconvențional - uneori sunt izbitoare salatele lexicale
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
lui Ion Vartic, recunoaștem totuși justețea celor mai multe dintre observațiile critice făcute de acesta. Astfel, spusa cronicarului Miron Costin în privința înțelepciunii resemnării noastre față de etern româneștile "cumplite vremi de acmu" este corect deconstruită, prin invocarea mediocrității (p. 181). Verosimilă apare și amprenta pre-cioraniană detectată în Țiganiada lui I. Budai-Deleanu (p. 192). Singura rezervă formulabilă aici ar fi aceea a exactei contextualizări a crizei identității românești sesizată și de autorul clujean. În vreme ce Ion Vartic consideră că această criză ar constitui o permanență a
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
Elena Zottoviceanu Se știe cât de semnificativă devine, într-o lume ce tinde spre globalizare, amprenta originală, identitară a culturii muzicale a unui popor și ea nu se rezumă - așa cum s-a crezut până nu demult, și cum unii mai cred și acum - la grupuri folclorice sau la prestația vreunui rapsod brunet. Artiștii români (dirijori, instrumentiști
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]