5,016 matches
-
-și termine povestea idilelor napolitane, iar mai departe puteți vedea, risipite prin vîlcelele înverzite, sfintele chilii săpate de prietenii Sfîntului Francisc. Uneori, încercînd să uit de ale mele, luam o carte și o deschideam la întîmplare. Și astfel, într-un amurg cum nu există altul pe pămînt, am făcut cunoștință cu Also sprach Zarathustra 1), și Zarathustra mi-a grăit; violența lui dionisiacă m-a răscolit. Zarathustra poruncea și hotăra de-acum pentru mine. Pentru a mă apăra de ceea ce încerca
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
a timpului, de la poeții consacrați ca Tudor Arghezi (1880-1967), V. Voiculescu (1884-1963) cu poemul Pe Decindea Dunării în pagina tematică, Poeții în peisajul românesc, Ion Minulescu (1881-1944) cu Romanța celor trei corăbii, încadrată la rubrica Poeții mării, Lucian Blaga (1895-1961), Amurg de toamnă în ciclul Poeții și toamna, G. Bacovia (1881-1968) cu Plumb de iarnă și Amurg de iarnă, amîndouă publicate în numărul de Crăciun (1939) al revistei și, în continuare Ion Pillat (1891-1943) cu poemul În vie, Adrian Maniu (1891-1968
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
Dunării în pagina tematică, Poeții în peisajul românesc, Ion Minulescu (1881-1944) cu Romanța celor trei corăbii, încadrată la rubrica Poeții mării, Lucian Blaga (1895-1961), Amurg de toamnă în ciclul Poeții și toamna, G. Bacovia (1881-1968) cu Plumb de iarnă și Amurg de iarnă, amîndouă publicate în numărul de Crăciun (1939) al revistei și, în continuare Ion Pillat (1891-1943) cu poemul În vie, Adrian Maniu (1891-1968) Iarnă, Nichifor Crainic (1889-1972), Șesuri natale. Merită să amintim că toate aceste poeme sînt reluări din
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
Ați ascultat vreodată tăcerea ierbii? Însingurat în singurătatea ce mă înconjoară, am prins a asculta, sub răcoarea amurgului tomnatic, unduirea unei tăceri care-mi măcina, tainic, visele, îngenunchindu-le, o tăcere foșnindă a ierbii călcată în picioare de graba oamenilor amestecați în civilizație, prinși în angrenajul declarațiilor puerile... Tăcerea ierbii geme de durere..., tăcerea ierbii este bătătorită de
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
cu lacrimile înghețate pe obraji, cutreierând drumurile deșertului. Ating cu buzele robite de sărut umbra unei morgane, rătăcindu-mă printre dune liniștite... Rătăcite între turmele de muritori, umbrele mele, înspăimântate de vise, înfloresc luminându-și una alteia drumul întunecat al amurgului. Umbra de sânge mă biciuiește cu flori de cireș, înroșindu-mi ninsoarea tâmplelor, la țărmuri de ape învolburate. Umbră și Om ne vom pierde sub zăpezile secolelor, iubindu-ne cu Patimă și îmbolnăvindu-ne crunt de Dragoste... Pedepsite cu dragoste
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
cine știe ce afirmație. Suspiciunea domină. O calitate a cărții ar fi evidențierea condiției de frustrat la Gheorghe Grigurcu, frustrat material și cultural. Interviurile așezate unul după altul scot la iveală locuri comune care n-apăreau într-o biblie a revizuirii precum Amurgul idolilor. Criticul se plînge că a fost forțat să rămînă într-un colț uitat de provincie. Că nu a putut să vină într-un centru cultural al țării. Dar nu se învinuiește pe sine nici o clipă. Chiar pomenește la un
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
Irina Coroiu De la Noaptea americană la Jucătorul via Bulevardul Amurgului etc., tema filmului în film își face datoria de a întreține divinizarea artei a 7-a printr-o cunoaștere mai mult sau mai puțin indirectă. Depinde de genul abordat, de intențiile și harul autorilor. Plictisit de munca în birourile directoriale
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
a moralei kantiene. O altă carte-hipertext este Craii de Curtea Veche și demersul critic al autoarei se îndreaptă, iarăși, asupra descifrării nodurilor: personajele. Lumea romanului este, descoperim, una perfect organizată, prin principiul numărului patru. Totul trimite spre imaginea luminii în amurg, a luminii care coboară, spre ideea coexistenței posibilităților multiple care nu se anulează reciproc: de la numele crailor, la descifrarea semnificațiilor personajelor secundare, a simbolurilor recurente și imaginea generală, holograma, cărții. În poveștile lui Creangă sînt deconstruite sensuri inedite: Dănilă Prepeleac
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
sub semnul abundenței, al risipei", suficient de "inspirată", de consistentă. Vidul verbal e abia un semn final al epuizării. În al doilea rînd, credem că se face o confuzie între degradarea lumii și degradarea limbajului (repetăm, caracteristică doar fazei de amurg a poeziei lui Bacovia), care n-au nici o relație de cauză-efect, nici un aspect de constrîngătoare "joncțiune", ultima oglindind pur și simplu un proces psihic, de deplețiune, și unul estetic, de impas. A trage perdeaua dezagregării discursului peste panorama dezagregării cosmice
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
stiință" (p. 88). De la Novalis știm că adevărata esență a poeziei romantice este "perpetua devenire, niciodată - împlinire" iar motivul cel mai bine exprimat vizual de C. D. Friedrich prin siluetele întoarse către privitor, care la rându-i privește în zare amurguri, ruine de mănăstiri, mari, păduri învolburate, munți ascunși în ceață etc. este puternică expresie a sentimentelor sau a fiorului religios ce răzbat din atmosferă sumbră. Pornind de la influențele unor poeți romantici germani (mergând uneori până la prelucrări) mai mult sau mai
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
tot mai puțini cititori sînt interesați de poezie. A devenit, oare, poezia un fenomen literar caduc, un vestigiu din epoci mai vechi, mai calme și mai lirice în dispoziție? Dacă e să-i dăm crezare lui Marjorie Perloff, acest aparent amurg al poeziei se datorează unei erori de strategie interpretativă și productivă, mai degrabă decît receptivității publicului, atît de lesne de condamnat. Epoca noastră are nevoie, consideră Perloff, de un anumit tip de poezie și de un anumit tip de critic
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
cele aristocratice și până la cele populare. Fiind el însuși un poet hipersensibil, criticul retrăiește poezia altora, o iluminează din interior și o restituie pe deplin înțeleasă cititorilor. Volumele sale Teritoriu liric, 1972, Poeți români de azi, 1979, Existentă poeziei, 1986, Amurgul idolilor, 1999, oferă o captivantă imagine panoramica a întregii poezii române din perioada postbelică. Se înșeală însă cine crede că aceasta a fost tot ce-a avut de spus Gheorghe Grigurcu în legătură cu poezia română contemporană, pentru că în continuare să se
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
că e mai ieftină. El o întreabă, după aceea: Ia vezi, s-a mai lăsat praful afară? Ea ridică perdelele. Trage jaluzelele, care scîrțîie văzîndu-se praful prin interstițiile de lemn, de trestie, un praf ce colorează lumina, ca într-un amurg deși e dimineața, vara, iar soarele bate puternic în jaluzele... Cînd trage cu putere jaluzelele în sus, praful depus pe ele sboară în odaie răspîndindu-se peste tot. El, în pat, din cauza maladiei, discută cu ea și cu slujnica bătrînă de la
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
al pămîntului, iar umbra e a ființei, e viața însăși: Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană, Constantin Popa. Lecția poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și umbrele de la capătul ei (donatorul de umbră e chiar donatorul de sînge, de viață). Constantin Popa, Donatorul de umbră, Editura Junimea, Iași, 2000.
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
sutele de nume săpate în piatră ale celor morți pe Strumă, îl vedem pe unicul supraviețuitor - pe atunci un băiețandru brunet, surîzător, cu ochi vii, acum un bătrîn și distins om de afaceri britanic - rostind, cu o tristețe blîndă, de amurg : "Nu-mi pot explica de ce am fost eu cel salvat. Toată viața m-am întrebat: de ce eu?"... După atîta vreme, Strumă continuă să-și apere misterul. Încă nu se știe, cu certitudine, cine a scufundat vasul. Variantele care au circulat
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
Alături de nelipsita concurență economică (dublată de geloziile între rude), de alianțele conjuncturale, de raporturile stăpîni - supuși, laici - ecleziaști, o mare pondere dețin diversitatea blamabilă și transgresarea, rămase sau nu ocultate. Ca în toate cazurile în care nobilimea este surprinsă în amurgul său, așa cum s-a întîmplat constant din secolul al XVIII-lea, calul de bătaie rămîne declinul: economic, istoric, moral. Alteritatea, care ține de la o vreme afișul și în literatură, nu lipsește nici ea, începînd cu părul roșu al Costanzei, prevestind
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
comesean, el o asigurase într-o franceză fără cusur că nu-i nimic, se-ntâmplă... Pe înserat, după ce trăseseră un somn greu, Sisi își luase șevaletul și pânza aproape terminată, avînd nevoie de unele retușuri. Tabloul trebuia să reprezinte un amurg la mare. Un asfințit apocaliptic. Zeul setos de sânge al întregii planete cum se lasă vara sub orizont pe vreme senină. El, crudul, nesățiosul zilei, trimițând aupra lumii fluvii imense sângerii de toate nuanțele și pe care Sisi, de cînd
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
Sisi își instalase șevaletul și lucra. Atunci o zărise de departe și pe Menaru care se apropia de ea cu o cană în mână. Pesemne îi aducea unul din ceaiurile ei... Se oprise un timp privind marea care ardea în amurg. Numai Sisi, care era în stare să numere, bob cu bob, o oală de fasole, putea să aibă răbdarea de a înfrunta mașinăria fantastică de nuanțe a Regizorului absolut, luîndu-și adio de la reprezentația diurnă. În momentul în care se apropiase
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
ODATĂ..., de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014. A fost odată... a fost odată, un poem în care m-am închis dinaintea lumii așa cum se închide un melc în cochilia lui a fost odată un amurg în care am plecat, așa cum plecau marinării pe marile lor și nu se mai întorceau... a fost o vreme când bătrânii povesteau în jurul focului despre oameni de piatră, duhuri, zei și ai fost odată, tu,... era pe vremea când femeile
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Primul.Știam cine sunt.În Ziua a Treia, am tăcutcu tăcerea celui singur.Am mâncat din roadele pământului.Am simțit chemarea lumii. Era ceva nou.Știam să merg și rătăceam mult.Știam să plâng. Aveam un destin.... XXVI. STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
din roadele pământului.Am simțit chemarea lumii. Era ceva nou.Știam să merg și rătăceam mult.Știam să plâng. Aveam un destin.... XXVI. STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
al său... (Sultana Craia) Într-un joc expresiv al rememorării, autorul conturează diverse ipostaze ale iubirii trăite sau imaginate, într-un avânt tineresc spre fericire (...). Din fața singurătății poetul evadează prin poezie și încredere în veșnicia iubirii (...). Sub lumina împăcată a amurgului, poezia lui Anatol Covali exprimă atâta tandrețe și duioșie (...). Cu o predispoziție evidentă spre jocul de cuvinte și rime, Anatol Covali nu ezită să experimenteze la nivelul limbajului artistic, modelând și creând rime ascendente, muzicale, arborescente (...). Punându-și cântarea în
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
destinelor sub solzi groși alunecoși toamnele aduceau încă aduc frunzele tăiate de oameni la câini și eu visez tot visez că se vor întoarce toți cei plecați cu valurile sau numai cu o clipire de apă în care răsărit sau amurg viu stinge în sine prezentul se făcea că alerg prin lanul de grâu atunci verde visam primăveri nesfârșite în inima de copilă nebună totul se lumina oricât de mult întunericul oamenilor se răzvrătea deasupra Lui alergam cu hrana pentru cel
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
iubirilor răzvrătite răscolite prin om frate tată prieten iubit iubit iubit îngemănată umbră cu salcia în care dorul anotimpurilor îmi aduc încă o așchie la crucea pe care Tu ai sculptat-o cândva anume gândindu-mă la fel ca răsăritul amurgul în toamnă sting în sine prezentul rostindu-l mai este poate și mâine o zi... Anne Marie Bejliu, 5 martie 2015 Referință Bibliografică: sting în sine prezentul rostindu-l / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
Tăcerile alunecau pe nesimțite-n mers, Nu știam că alături poetul Radu Gyr Își înveșnicea suferința-n vers. Cânta amiaza tristețea-n flori Uitase să-nbobocească și mălinul, Iar cerul desena o cruce din cocori Ridicând la rang de virtute chinul. Amurgul jelea cu nuanțe închise Și câmpul trimitea culorile la culcare Pe când clipele albe cădeau ucise De nu se-ntorceau din nou în soare. Și azi noaptea mă-nvelește cu frig, Mă tem de visul care iată vine În miezul întunericului
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]