1,257 matches
-
ușoare; așa vrea Ungaretti care ne-a adus pe toți pe orbita lui.138 În 4 mai 1932 șosea răspunsul prin care Quasimodo dezmințea, în grabă și disprețuitor, orice ascendentă ungarettiană a rimelor sale: Grande îmi scrie adăugând un comentariu amuzat că a aflat că Ungaretti e foarte supărat pe Oboi scufundat despre care crede că este o traducere a Portului înmormântat. Ce nebunie!139 În anii treizeci ai secolului trecut mediul literar italian nu a neglijat să apropie versurile quasimodiene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Lloyd George credea că "un mic grup de asasini terorizează țară". Dorința republicanilor de a rupe orice legătură cu Marea Britanie și de a instaura o Republică era greu de înțeles pentru opinia publică britanică, obișnuită mai degrabă să îi privească amuzata și ironică pe irlandezi.78 În primul rînd, britanicii nu credeau că există o majoritate irlandeză care să dorească cu adevarat independența. Autonomia era concesia maximă ce putea fi acordată. Primul ministru britanic David Lloyd George a declarat, făcîndu-se purtătorul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
provenind din imitația de suprafață a Apusului. Dacă sunt luate în derâdere ifosele boierimii și limbajul ei împestrițat cu franțuzisme, nici apucăturile ilare ale burgheziei nu sunt trecute cu vederea. În fond, B. este un antibonjurist, un conservator, iritat și amuzat deopotrivă de metehnele prezentului, dar cu o vagă, dacă nu inexistentă, idee de progres. SCRIERI: O bună educație. Poezii și fabule, București, 1845; Poezii inedite, pref. I. Heliade-Rădulescu, București, 1860; Culegere de fabule, București, 1895; Poezii, I-II, pref. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
a realizat imediat faptul că Varesi era ca și paralizat așa că l-a împins cu brutalitate în scenă astfel că acesta va apare în luminile rampei aproape împiedecăndu-se. Audiență, considerând că este vorba de un gag intenționat, a fost foarte amuzata. Opera Rigoletto se va dovedi a fi un mare box-office succes pentru Teatro la Fenice și primul mare succes italian după premieră operei Macbeth din 1847 de la Florența. După un prim număr de 13 reprezentații, operă va fi reluată la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
banii plătiți pentru mesele servite la restaurant. Tânărul îl mai informa pe Maestru că, după părerea lui, operă Aida ar mai putea fi eventual reprezentată la încă două-trei teatre, după care peste ea se va așterne praful uitării. Verdi, oarecum amuzat, a dispus editorului și prietenului sau Giulio Ricordi să-i plătească tânărului suma cerută - minus mesele de la resaturant deoarece - îi scria Verdi lui Ricordi, acesta ar fi putut să ia masa de seara acasă. În aceeași notă umoristica compozitorul a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
altfel, în Povești adevărate fantasticul asigură substanța istorisirilor. Cât privește înclinația spre povețele cu tâlc, ea se exprimă de multe ori prin simboluri facile. Neașteptat este, forțând termenii, un „textualism” sui-generis (naratorul își abordează dezinvolt cititorii, se „dedublează”, schimbă, ușor amuzat, destinele personajelor, anticipând derularea acțiunii, se laudă în glumă, își face spăsit autocritica), abilitate care încurajează, pe anumite porțiuni, lectura. Alte cărticele, în versuri sau în proză, sunt pentru școlarii mici și preșcolari (Rici-rici, 1948, Lacul cu rațe, 1951, Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
folosirea pe scară largă a deschizătorului de conserve) s-ar putea să-i scandalizeze pe proști, iar diferitele persoane (în special fetele: Jeanne, Doris, Rosemary, Lizzie) care mă tot îndemnau să-mi public rețetele, o făceau cu un aer de amuzată condescendență. „Numele tău va face să se vândă imediat cartea“, insistau ele cu lipsă de tact. „Mesele date de Charles nu-s decât picnicuri“, a remarcat odată Rita Gibbons. Da, picnicuri, dar bune, chiar formidabile. Și dați-mi voie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și-n stânga c-o năpăstuiești cu cererile în căsătorie. Firește că n-am crezut un cuvânt. Dar Rosina îi dădea înainte: — Iar Gilbert Opian s-a grăbit să organizeze un soi de coaliție împotriva ta. Toată lumea e teribil de amuzată. Deci Gilbert era vinovatul. — Și bănuiesc că nu ai habar că Lizzie trăiește cu Gilbert. Surpriză, surpriză! Toată lumea știe. Dar dacă nu te interesează să știi nici cu cine trăiește, înseamnă că nu te interesează îndeajuns încât să te căsătorești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care am mai vorbit, cred) Victor Banstead din Cambridge. Am mototolit toate scrisorile, inclusiv pe cea sosită de la Lizzie, și le-am aruncat într-un coș de hârtii alăturat, pentru ca după aceea să încep să scotocesc prin el, sub privirile amuzate ale tuturor, ca să le scot iar afară. Mi le-am îndesat în buzunar și am spus noapte bună. Nimeni nu mi-a răspuns. De îndată ce-am închis ușa, s-au auzit hohote de râs prelungite. N-am luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
câteva întâlniri neconcludente cu Hartley, în sat, și câteva discuții politicoase cu ea și cu soțul ei. Nu i-am comunicat nimic din sentimentele de spaimă și de primejdie pe care mi le stârnea situația. Din fericire, Rosina era prea amuzată ca să pună întrebări amănunțite. — Charles, fii uman. E timidă, e stingherită, probabil că se simte prea nepotrivită și insignifiantă și plicticoasă, când după viața pe care a dus-o ea te întâlnește pe tine, după viața pe care ai dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
strălucitoare și blănița roșcată, cârlionțată, care-i acoperea pieptul. Pantalonii suflecați lăsau să i se vadă gambele lungi, elegante, bronzate. Era desculț. Cicatricea de pe buză dădea gurii lui frumoase o forță pervers masculină. Rosina era în plină strălucire, încântată și amuzată să-și exercite puterea, în timp ce-i ținea la picioarele ei, își plimba încurajator privirea sașie, pătrunzătoare, de la unul la celălalt dintre cei doi bărbați turtiți, năuciți. Păreau absolut amețiți de atracțiile ei. Era, fără îndoială, o mare variație față de atmosfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru tine. Dar nu poți s-o răpești, nu te poți gândi să te căsătorești cu ea. Zău așa, devii ridicol. Pe vremuri, n-ai fost niciodată ridicol. Aveai demnitate și stil. Titus și Gilbert, de astă dată mai puțin amuzați, păreau stingheriți și studiau dalele mari de gresie de pe dușumeaua bucătăriei. — Te conduc până la drum, Rosina. Mașina ta e afară? — O, nu vreau încă să plec. Vreau să mai cânt. Cine-i băiatul ăsta frumos? Arătă spre Titus. — Este fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ședeau la fereastră admirând peisajul. Când am intrat, se întoarseră spre mine. — Charles! — Ia te uită, personajul favorit al glumelor noastre. Charles, bătrâne, speram că ai să vii, nu-i așa, Rose? Două chipuri stăteau întoarse spre mine, radiind de amuzată malițiozitate. — Hello! am spus. Ce plăcut să vă văd din nou împreună. Pot să vă ofer o băutură? — Nu, nu, strigă Peregrine. Tu ești invitatul nostru. Chelner! Chelner! Te rog, o sticlă din șampania aceea pe care ne-ai oferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu ocazia Forumului "Crans-Montana" de la București, Yasser Arafat și-a amintit cu nostalgie de serile moscovite și de colegul său roman de studenție, Ion Iliescu. "Am fost colegi la Moscova, numai că Iliescu, spre deosebire de mine, era șef mare", a precizat amuzat Arafat. Dublă structurare - politică și teroristă - a unei organizații subversive a fost teoretizata de anarhiștii ruși, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. La suprafață există "Organizația", o grupare care își atribuia exclusiv un rol politic, respingea violență și practica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
apartenenței lor la cultura apuseană), România le apare ca o țară doar parțial integrată civilizației europene, o țară de margine, cu un fond Încă pronunțat de primitivism, amalgam ciudat de viață modernă citadină și de supraviețuiri rustice. La București, remarcă amuzat Paul Morand, circulă de-a valma automobile Ford și care cu boi. Nici vorbă de „micul Paris“! Olivia Manning Îi vede pe bucureșteni drept un fel de țărani, unii dintre ei țărani autentici, alții Îmbrăcați În haine de oraș. O
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
turistic al Florenței. În zadar: beculețele rămîneau stinse nici un pat liber. Exact în clipa aceea, ridicînd ochii de pe harta atît de neprimitoare pentru un pîrlit ca mine, am văzut în fața mea un omuleț ciudat, care mă urmărea cu o privire amuzată. Era o prezență reconfortantă, cu statură măruntă, rotofei, cu chip bălan, surîzător, cu ochi albaștri în spatele unor ochelari cu ramă de aur. Se făcuse ora cinci, abia se crăpa de ziuă, dar omulețul apăruse îmbrăcat ca din cutie, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și voi putea să plec pe străzi, uitînd de problema locuinței. Am început să-i explic că la ora șase se deschide biroul de cazare al turiștilor; mi-a mulțumit politicos pentru informație și m-a întrebat, cu același zîmbet amuzat dar amabil, dacă nu simt nevoia să beau o cafea. Și încă cum! Dar nu avusesem curajul să pășesc singură în barul gării! Binecuvîntate fie cafelele în general și cele italienești în special! Ceșcuțele acelea cît un degetar, a căror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
are într-adevăr un pat pentru mine. Ba are și pentru dumneavoastră unul, i se adresează noului meu prieten, care îmi fusese într-adevăr foarte folositor în această tocmeală nesfîrșită. Bine, foarte bine, acceptă Bruno confuzia, cu eternul său zîmbet amuzat. Un microbus al oficiului, pus în mișcare numai pentru noi doi, ne duce din Piazza della Stazione, pînă la doi pași de-acolo, pe Via de Conti, unde o clădire cenușie, cu un mic bar la parter, afișează pompoasa firmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
spate, cu salopetele noastre În care se Îmbibase tot jegul străzilor - eram doar umbrele aristocraților care fuseserăm. Camionul ne lăsase la marginea de sus a orașului, la intrare, și, cu pași stinși, ne-am tîrÎt bagajele pe străzi, pe sub privirile amuzate sau indiferente ale trecătorilor. În depărtare, portul radia de strălucirea atrăgătoare a vaselor sale, iar marea, neagră și Îmbietoare, ne chema - mirosul ei cenușiu ne dilata nările. Am cumpărat pîine - care ni s-a părut scumpă pe moment, dar se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să ne dea de muncă și ceva de mîncare. Ne-am devorat cu mulțumire porțiile, dar, cînd am aflat că am de curățat faimoasa toaletă, mi-a stat mîncarea În gît. În timp ce coboram, Înjurînd În gînd și urmărit de privirea amuzată a lui Alberto, care fusese Însărcinat cu curățatul cartofilor, mărturisesc că Îmi venea să uit tot ce s-a scris vreodată despre legile prieteniei și să cer schimbarea muncilor. Nu există pic de dreptate! Adică, peste toată mizeria strînsă acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
domnu’ Morton? a-ntrebat McCarthy. - Fiindcă ești un nenorocit de drogat! - Eu nu, domnu’ Morton. - Și cum e cu urmele alea de ace? - Am sifilis, domnu’ Morton. - Toți drogații au sifilis, a zis Morton. Vocea-i era domoală, condescendentă și ușor amuzată. Tipul cu pipa Încerca fără succes să facă haz pe seama unuia din negri. Negrului i se spunea „CÎrlig” din cauză că avea o mînă diformă. - Maimuța ți se cam cațără-n spinare, eh? a-ntrebat tipul cu pipa. - Nu știu despre ce vorbiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am luat telefonul și am sunat-o pe soția mea, Ann, pentru a-i spune: „Voi scrie o carte intitulată Pământul este plat“. Ea s-a și amuzat și a fost și curioasă În același timp - să zicem că mai amuzată decât curioasă! În cele din urmă am reușit să-i captez atenția, ceea ce, sper, se va Întâmpla și În cazul tău, dragă cititorule. Voi Începe prin a te purta către Începuturile călătoriei mele spre India și spre alte locuri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
alternativă dramatică rămâne Însă o soluție extremă. Conștiința păcatului, a vinei, specifică mentalității catolice și medievale, lipsește cel mai adesea din sensibilitatea tradițională românească, iar divinitatea, departe de a fi o frână În calea dragostei, o privește cu un ochi amuzat și Îngăduitor. Atunci când totuși apare o conștiință a vinei și a damnării, ea nu se exprimă În forme terifiante, omul nu imploră iertarea și nu caută ispășirea. Pierderea raiului, consecință a unei vieți trăite pe plac, e acceptată cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" nu ezită, de altfel, să urmeze exemplul acestora la scara posibilităților sale. El vede Pompeiul și Vezuviul exclusiv din această perspectivă turistică, ilustrată de un interes lejer, destins, de o curiozitate de alpinist și un ochi amuzat. Printre ruinele pompeiene, departe de emoția contactului cu vestigiile strămoșilor, el observă, cel mult, „urme despre lățirea cultului priapic”, iar ascensiunea pe Vezuviu, cu toate asperitățile ei, nu e decât o veselă excursie. Cazul său nu este unul izolat, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Genunchiul stâng sau genunchiul drept impun prin siguranța stilului și coerența lumii ficționale, chiar dacă se încearcă mai multe formule narative și măști, iar subiectele sunt variate. Autorul este un borgesian, cunoscător al tuturor poveștilor, pe care le reia lucid, amuzat, cu sentimentul zădărniciei, dar și cu înțelepciunea celui care a aflat toate secretele. „Odiseea” lui Ulise, uciderea lui Mozart, teme clasice precum alegerea, libertatea, motivul drumului, tema scrisului sau a timpului sunt abordate cu naturalețe, recontextualizate, reinterpretate postmodern, întotdeauna urmărind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]