595 matches
-
Scoase un suspin adânc, apoi continuă: — Ei își înalță rugăciunile către Dumnezeu, dar în realitate așteaptă salvarea de la mine. Eu le-am insuflat încredere, i-am încurajat să reziste, să se încreadă în cuvântul lui Etius. Zi de zi, de la amvonul Catedralei sau din curte, ori chiar de la fereastra asta, vorbesc cu ei și le dau asigurări că armata imperială trebuie să sosească. îi încurajez, le spun că nu trebuie să cedeze în fața disperării, că în curând suferințele lor vor înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
marți seara. Joi, Tumanbay a venit să se instaleze în moscheea Șeikhu de pe strada Saliba, unde și-a stabilit cartierul general. Părea atât de stăpân peste oraș, încât a doua zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată risipită năuceala iscată de primul atac, otomanii își veniseră în fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
despărțitoare, cuprindea abia patru camere vaste: hall-ul, un birou tot atât de majestuos, care se vedea alături, camera de primire, unde se aflau, și o alta, cuprinsă de întunericul total al obloanelor lăsate și al perdelelor grele. Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică. Elena Drăgănescu scoborî cu grabă scara de la pimul etaj, venind spre ele. Ca și feciorul, era încă de la ora aceea în toaletă. O rochie simplă de crepe de Cliine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
corifeul științei și artelor magice, cel mai iubit dintre pământeni nu mai există, a crăpat, pur și simplu, ca toți pământenii. Când fusese arestat, în urmă cu peste 30 de ani, Părintele popoarelor inca mai veghea, ziua și noaptea, în amvonul său luminat de la Kremlin și decidea ziua și noaptea fiecăruia dintre muritori. Îl arestaseră pe bietul călugăr pentru credința sa nestrămutată în lumea de Apoi și de Dincolo, îl chinuiseră, până începuse, brusc, să se roage, tot timpul, doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de un om de știință. Nici conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum știu să fiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un amfiteatru de statui ale lui Anubis, un portret al lui Cagliostro (dacă nu al lui, atunci al cui crezi?), o mumie aurită, de format Keops, două candelabre cu câte cinci brațe, un gong susținut de doi șerpi Încolăciți, un amvon pe un podium acoperit cu pânză imprimată cu hieroglife, două coroane, două tripoduri, un sarcofăgel gen ora sfârșitului, un tron, un fotoliu stil 1600, fals, patru scaune desperecheate gen banchet servit la șeriful din Nottingham, lumânări, lumânărele, lumânăroaie, totul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
desăvârșindu-se doar prin artă, pe care Eminescu o definea ca strai de purpură și aur peste țărâna cea grea, dar aceeași forță a poeziei de a înnobila realitatea se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor, reiterând, poate, ecouri argheziene din Psalmi și nu numai, sclavul / sluga / bufonul / jumătatea insului, aflat în procesul autodefinirii, al inițierii întru sine, aruncă în luptă un arsenal eclectic de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care a plecat." Și ai adăugat rîzînd: "Sîntem aici un bărbat și o femeie, ca la începutul lumii. Numai că în loc să stăm în paradis, stăm pe un peron pustiu"... Observi că și în vis îți place să te sui în amvon și să-mi ții de-acolo predici? Acum suportă și din partea mea una. După cum vezi amintirile ne urmăresc și în vis. Iar eu am crezut mereu că singura salvare e să mă lepăd de mine continuu, să uit repede și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu chiar atât de cald, căci mi-e și foarte frig. Ideea mea e simplă și totodată fecundă. Cum să-i bagi pe toți la apă, ca să ai dreptul să te usuci tu singur la soare? Să mă urc în amvon, ca mulți dintre iluștrii mei contemporani, și să blestem omenirea? E prea primejdios. Într-o bună zi sau într-o noapte, râsul izbucnește când nici nu te aștepți. Sentința prin care-i osândești pe ceilalți se întoarce până la urmă împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
acoperit. Erau aprinse toate candelabrele și florile se grămădeau treptat, aduse de doamne elegante în rochii negre. Erau acolo și mulți bărbați în ținută corectă de doliu. O zi minunată de aprilie, caldă, poleită. Mulți rămăsese pe scară sau în amvon și, păstrând cuviința locului, vorbeau discret între ei. Din cauza zilei frumoase, glasul lor șoptit era vesel și fețele toate luminoase. De altfel, era o ceremonie indiferentă. Mai toți erau aduși acolo de considerații indirecte. Erau intimii numeroși ai Drăgăneștilor și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui Nory. - Ba bine că nu! Tocmai atunci, curmând isonul popesc, se auzi un zvon nou.. Lui Mini îi păru că vine din catapeteasmă, unde licărea cu noblețe conturul de aur al unor crini. Cutremurarea ușoară pornea, în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acum uniformă și cu intensitatea crescendului, mereu ni fiată, dar părea totuși a trece printr-un nor ce-i netezea orice stridențe. Lui Mini i se păru că vede parcă intrând de afară o procesiune numeroasă. Erau privirile acelor din amvon acum înclinați spre interiorul bisericii și care își pornise într-acolo sufletele. Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
al mâinilor din care își trăsese mănușile lungi. Un gest de adorare vagă. Și ea recunoscuse dumnezeirea armoniei. Așadar, Marcian se urcase și el... în unitatea aceea perfectă se recunoștea stăpânirea mâinilor lui de animator ... Se urcase acolo, într-un amvon de biserică cu niște coriști. . . pentru . . . pentru că! Elena ridică in sus capul pe care iar ar fi vrut să-1 întoarcă. Linia precisă a nasului și bărbiei se desena perfectă. Pictorul Greg observă că în poza aceea e foarte frumoasă, dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
criza, autorul are o „cămară” plină pregătită să o dăruie flămânzilor de adevăr, hrăniți doar cu iluzii și alte manipulări ca desert. Deocamdată salutăm cu reverență revenirea domniei sale la serviciile hârtiei scrise și decizia de a poposi și în librării, amvonul milenar al strălucirii cuvântului pus în slujba binelui. În ce privește limbajul agresiv al autorului, îmi amintesc de o poveste în care „cine se supăra - i se tăia nasul!” Sper că într-o democrație adevărată - funcționează și principiul acesta... *Ioan Mititelu, Amintiri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
sa” (Mt 10,34-35). Acest aspect, preotul trebuie să-l recupereze și în comunicarea religioasă. Este necesar ca el să spună „da, da; nu, nu” pentru că „restul vine de la cel rău” (cfr. Mt 5,37). A doua notă. Preotul, la amvon, se joacă pe sine însuși. Amvonul este locul unde este chemat să exprime gingășia paternității sale, căldura afectivă a dublei sale fraternități, cea umană și cea baptismală. Dar, la amvon preotul trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, apărând cauza
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
preotul trebuie să-l recupereze și în comunicarea religioasă. Este necesar ca el să spună „da, da; nu, nu” pentru că „restul vine de la cel rău” (cfr. Mt 5,37). A doua notă. Preotul, la amvon, se joacă pe sine însuși. Amvonul este locul unde este chemat să exprime gingășia paternității sale, căldura afectivă a dublei sale fraternități, cea umană și cea baptismală. Dar, la amvon preotul trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, apărând cauza împărăției, vestind Evanghelia în întregime, fără
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
rău” (cfr. Mt 5,37). A doua notă. Preotul, la amvon, se joacă pe sine însuși. Amvonul este locul unde este chemat să exprime gingășia paternității sale, căldura afectivă a dublei sale fraternități, cea umană și cea baptismală. Dar, la amvon preotul trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, apărând cauza împărăției, vestind Evanghelia în întregime, fără îndulciri, fără a sări peste paginile incomode, fără dorința de a fi pe placul oamenilor ci pe placul lui Dumnezeu. Amvonul este sever și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
baptismală. Dar, la amvon preotul trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, apărând cauza împărăției, vestind Evanghelia în întregime, fără îndulciri, fără a sări peste paginile incomode, fără dorința de a fi pe placul oamenilor ci pe placul lui Dumnezeu. Amvonul este sever și, sub un anumit aspect, preotul trebuie să se teamă de el pentru că de acolo trebuie să vestească un Cuvânt teribil chiar și pentru el. Iar preotul, pentru a fi purificat, trebuie să treacă prin cercul de foc
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
preotului chemat să vestească viitorul lui Dumnezeu. Astăzi, preotul trebuie să predice speranța în viața cea veșnică, într-un timp în care se constată pierderea sensului viitorului ultim, la a cărui vestire nu poate renunța în niciun mod. Preotul, de la amvon, trebuie să educe pentru „marea speranță” despre care a vorbit Benedict XVI în a doua sa Scrisoare enciclică, și să nu se piardă în previziuni asupra viitorului scurt care nu depășește umbra sa și pe aceea a creștinilor care îl
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
omul „rezervei escatologice” (J. B. Metz); es-te omul care anunță și solicită venirea împărăției, susținând aspirațiile de eliberare și de promovare prezente în istorie și contestând orice dominare asupra omului care nu este domnia iubirii Celui Înviat. 7. Preotul, omul amvonului și al altarului. Este spre binele tuturor ca preotul să rămână preot. Întâi de toate, este spre binele preotului însuși care, în acest fel, nu-și contrazice identitatea sacramentală; este spre binele laicului, ca să reușească să-și salveze specificul lui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și preotul, om al sacrului, între preotul, om al Încarnării și preotul, om al escatologiei, ministrul consacrat, semn al fidelității Domnului între oamenii din toate generațiile, trebuie să stea întotdeauna cu ei și numai ca om al altarului și al amvonului și, prin urmare, ca păstor care caută omul în lumina Lumânării pascale și care luminează calea vieții creștine cu lumina „celor șapte candele”, cum le plăcea lui Ioan XXIII și lui Ioan Paul I să numească cele trei virtuți teologale
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
stare de nepăsare totală și-și ridică fruntea de mai multe ori cu nerăbdare pe parcursul rugăciunii care nu se mai termina. Stătea într-o margine a galeriei, de unde vedea limpede capetele aplecate ale congregației, corul, preotul în turnul octogonal al amvonului și directorul la baza lui. Preotul era un om cu fața grasă al cărui cap se bîțîia și încuvința la fiecare frază, în timp ce ochii lui transpuși și închiși îi dădeau un aer pustiu și orb, ca un balon purtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și pe tatăl lui înăuntru. Se postară în picioare în primul rînd de strane, iar restul se înghesuiră în stranele din spate. Chiar în fața lor era un amvon înalt, iar la dreapta, un mic piedestal, pe care era pus sicriul. Sicriul și piedestalul erau acoperite cu o pînză roșie. După o clipă de tăcere, Thaw începu să se întrebe de ce nu stătea nimeni jos. Probabil că și taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrebe de ce nu stătea nimeni jos. Probabil că și taică-său se gîndea la același lucru, căci se așeză, și toți îi urmară exemplul. Pastorul, în odăjdii negre și bandele albe care indicau că e doctor în teologie, urcă la amvon, spuse o rugăciune și anunță un imn. Toți se ridicară, cîntară și se așezară la loc. Pastorul scoase o foaie de hîrtie și zise: — înainte de a începe slujba, am fost rugat... ăăă, să vă citesc asta: „în ultimele luni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]