360 matches
-
Soarelui nostru este de "numai" 6.000 °C. Strălucirea unei stele se numește în astronomie magnitudine. Magnitudinea aparentă este strălucirea așa cum o percepem cu ochiul liber. Magnitudinea absolută exprimă strălucirea calculată pentru o distanță ipotetică a privitorului de 32,6 ani-lumină. Magnitudinea depinde în general de temperatura stelei. Această interdependență se reprezintă grafic prin diagrama "Hertzsprung-Russell", numită așa după autorii ei. Diagrama se poate folosi și la aprecierea vârstei și evoluției viitoare a unei stele. În interiorul stelelor care produc lumină au
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
lumină într-un an, în vid. Lumina se propagă cu cea mai mare viteză posibilă: ea parcurge în vid aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă. ua cea mai apropiată de noi se află la o distanță de peste 4,22 ani-lumină, adică aproximativ 40 de mii de miliarde de kilometri (Proxima Centauri). Pentru reperarea stelelor și ușurința muncii astronomilor, numeroase cataloage au fost create. Printre cele mai celebre, cităm catalogul Henry Draper (HD) și Bonner Durchmusterung (BD). În cataloage stelele au
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
între 0 și 40 °C. Ca urmare, dacă acolo ar exista apă, atunci ea s-ar afla în stare lichidă, îndeplinind astfel măcar una dintre condițiile necesare pentru existența vieții extraterestre. Distanța până la Gliese 581 c este de 20,5 ani-lumină. O altă exoplanetă notabilă este HR 8799 c. Se află în constelația Pegasus. Este o planetă uriașă tânără (are mai puțin de 60 milioane de ani). Masa ei este de 3.000 de ori mai mare decât cea a Pământului
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
c. Se află în constelația Pegasus. Este o planetă uriașă tânără (are mai puțin de 60 milioane de ani). Masa ei este de 3.000 de ori mai mare decât cea a Pământului, iar distanța de la Pământ este de 130 ani-lumină. A putut fi studiată prin vizualizare directă cu ajutorul telescopului VLT din Chile (vezi mai sus), ocazie cu care analiza spectrografică a dezvăluit constituția sa: metan amestecat cu oxid de carbon. Viața extraterestră pe HR 8799 c este foarte puțin probabilă
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
Planeta se aseamănă bine cu Pământul în ceea ce privește temperaturile la suprafață, acestea variind între -20 și +160 °C. O rotație completă în jurul stelei sale centrale durează 95 de zile pământene. Din păcate însă distanța până la Corot-9b este copleșitoare: circa 1.500 ani-lumină. Septembrie 2010: Este descoperită exoplaneta Gliese 581 g. Multe caracteristici ale ei se aseamănă cu cele ale Pământului, astfel încât pe ea ar fi posibilă o formă de viață extraterestră. În iulie 2013, un nou studiu a arătat că în Calea Lactee
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
energetice din jurul lor și pot genera și controla cu precizie un câmp de distorsiune pentru a manipula spațiul înconjurător. Manipulând spațiul în acest fel, șoimii de vid pot deschide găuri de vierme prin care sar instantaneu pe distanțe lungi (mulți ani-lumină). Alt efect al câmpului de distorsiune este abilitatea de a afecta gravitația într-un și în jurul unui șoim de vid, lucru folosit pentru a reduce efectele asupra echipajului cauzate de manevrele executate în condiții de gravitație ridicată. Cu ajutorul puterii câmpurilor
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
SN 1006 a fost o supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.; Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanță de ea. A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală de aproximativ -7.5. Apărut la început în constalația Lupului între 30 aprilie și 1 mai din acel an
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
mie de ani de istorie viitoare, de la primele explorări ale oamenilor în sistemul solar și până la colonizarea mai multor sisteme solare vecine. Spre sfârșitul seriei, zona aceasta ajunge să fie o "bulă" neregulată cu un diametru de aproximativ 60 de ani-lumină. Povestirile care compun seria "Spațiul Cunoscut" au fost concepute inițial ca două serii distincte: "Belter" - care povestește despre colonizarea sistemului solar și călătoriile cu viteze subluminice folosind nave cu fuziune nucleară și statoreactoare Bussard - și "Steaua neutronică"/"Lumea Inelară" - a
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
este un serial de televiziune științifico-fantastic situat în universul "Star Trek". Plasat în secolul 24, între anii 2371 și 2378, serialul urmărește aventurile navei Flotei Stelare USS "Voyager", care rămâne blocată în cvadrantul Delta, la 70 000 de ani-lumină de Terra, în timp ce urmărește o navă fugară a grupării Maquis. Echipajele celor două nave se unesc pe "Voyager" pentru a face împreună călătoria de 75 de ani până acasă. Serialul a fost creat de Rick Berman, Michael Piller și Jeri
Star Trek: Voyager () [Corola-website/Science/321570_a_322899]
-
de "Supernova 1885". a fost descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac Ward în Belfast, și, independent, în ziua următoare de către Ernst Hartwig la Observatorul Dorpat (Tartu) din Estonia. Acesta supernovă se afla la 2,6 milioane ani-lumină și a ajuns la magnitudinea 6, dar s-a stins la magnitudinea 16 în februarie 1890.
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
unei distribuții 3D a materiei într-o anume parte a cerului. Aceste observații sunt utilizate pentru a măsura proprietățile structurii pe scară largă a universului. Marele Zid, un mare supercluster de galaxii cu o lățime de peste 500 de milioane de ani-lumină, dă un exemplu dramatic de structură pe scară largă pe care o pot detecta studiile deplasării spre roșu. Primul studiu al deplasării spre roșu a fost CfA Redshift Survey, inițiat în 1977 și a cărui primă perioadă de colectare de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Col, θ Col, κ Col, λ Col, μ Col și ξ Col, au format Al Ḳurūd (ألقرد - "al-qird"), Maimuțele . era denumită anterior 3 Caniș Majoris. Are o magnitudine aparentă de 3,853. Se află la o distanță de aproximativ 237 ani-lumină (72,66 parseci) de Pământ.
Delta Columbae () [Corola-website/Science/326923_a_328252]
-
foarte puțin probabilă. Totuși nici măcar cercetările efectuate aici pe Pământ nu sunt simple, aceasta iarăși din cauza imenselor întinderi ale Universului și galaxiilor. Numai galaxia noastră, Calea Lactee, conține peste 100 miliarde de stele, și are un diametru de circa 100.000 ani-lumină. Alte galaxii conțin stele și mai îndepărtate. Un mic procent din aceste stele ar putea prezenta planete cu condiții fizice favorabile vieții. Pentru a găsi însă un semnal încă total necunoscut, venit de undeva din cosmos, este fără îndoială nevoie
Search for Extra-Terrestrial Intelligence () [Corola-website/Science/326430_a_327759]
-
de nava lui Okita care se întoarce pe Pământ. Se descoperă că în capsulă se află și schemele unui nou motor warp și coordonatele de pe o planetă necunoscută care este denumită Iskandar și care este aflată la 148,000 de ani-lumină. După ce află ce s-a întâmplat pe Marte, Susumu Kodai, îl acuză pe căpitanul Okita de moartea fratelui său și încearcă să-l rănească, dar un membru al echipajului, Yuki Mori, îl oprește. Okita crede că ultima șansă a umanității
Space Battleship Yamato () [Corola-website/Science/323395_a_324724]
-
acea vreme. Această navă a inspirat la rândul ei decorul interior al unei alte nave notorii, USS Enterprise din universul Star Trek. La începutul secolului al XXIII-lea, Crucișătorul Spațial C57-D este trimis pe planeta Altair IV, aflată la 16 ani-lumină de Pământ. Misiunea sa este de a descoperi soarta unei expediții trimise cu 20 de ani în urmă pentru a întemeia o colonie pe planetă. La scurt timp după intrarea pe orbită, crucișătorul este contactat prin radio de către o persoană
Planeta interzisă () [Corola-website/Science/324327_a_325656]
-
toate acestea, în următoarele seriale și filme care încep cu , se referă la un sistem de patru cadrane galactice, desemnate prin literele grecești Alpha, Beta, Gamma și Delta. Fiecare cuadrant este echivalentul unui pătrat cu latura de 50.000 de ani-lumină. Utilizarea inițială a "cuadrantului" apare în episoade ca de exemplu "The Deadly Years" și "The Squire of Gothos", unde sunt prezentate numerele unor cuadrante (448 și 904). În alte episoade se fac referiri la un sfert întreg al galaxiei. În
Cuadrant galactic (Star Trek) () [Corola-website/Science/326571_a_327900]
-
în toate cele șase seriale Star Trek, patru din ele având un vulcanian sau pe jumatate vulcanian ca personaj principal. Specia este originală de pe planeta Vulcan, care, potrivit autorului James Blish, se rotește în jurul stelei 40 Eridani (la 40 de ani-lumină de Pământ). Vulcanienii sunt similari ca aspect cu oamenii, dar având urechile mai ascuțite sau o pleoapă nevăzută internă a ochilor. Sunt mai multe rase în funcție de culoarea pielii, majoritatea fiind albi. Vulcanienii sunt vegetarieni, dar au fost omnivori în trecut
Vulcan (Star Trek) () [Corola-website/Science/326589_a_327918]
-
a emis ipoteza că OZN-urile pot proveni de pe stele relativ apropiate asemănătoare soarelui. Într-o carte publicată în 2008, el a spus: ...[există] aproximativ 1000 de stele în vecinătatea noastră galactică, adică în regiunea aflata la cel mult 54 ani-lumină de Pământ... Potrivit unui excelent studiu efectuat de Terence Dickinson 46 dintre aceste stele sunt foarte asemănătoare Soarelui nostru... perechea de stele si , din constelația Reticuli, aflată la doar 39 de ani-lumină de noi... Ambele sunt stele de tipul Soarelui
Stanton T. Friedman () [Corola-website/Science/326781_a_328110]
-
adică în regiunea aflata la cel mult 54 ani-lumină de Pământ... Potrivit unui excelent studiu efectuat de Terence Dickinson 46 dintre aceste stele sunt foarte asemănătoare Soarelui nostru... perechea de stele si , din constelația Reticuli, aflată la doar 39 de ani-lumină de noi... Ambele sunt stele de tipul Soarelui nostru, distanța dintre ele fiind de numai 1/8 ani-lumină, de 35 de ori mai mică decât distanța de la Soare până la cel mai apropiat vecin stelar al nostru. Aceste stele sunt cu
Stanton T. Friedman () [Corola-website/Science/326781_a_328110]
-
Dickinson 46 dintre aceste stele sunt foarte asemănătoare Soarelui nostru... perechea de stele si , din constelația Reticuli, aflată la doar 39 de ani-lumină de noi... Ambele sunt stele de tipul Soarelui nostru, distanța dintre ele fiind de numai 1/8 ani-lumină, de 35 de ori mai mică decât distanța de la Soare până la cel mai apropiat vecin stelar al nostru. Aceste stele sunt cu circa un miliard de ani mai bătrâne decât Soarele nostru. O civilizație care a avut un start cu
Stanton T. Friedman () [Corola-website/Science/326781_a_328110]
-
a fost arătată în timpul răpirii sale. Astronomul Marjorie Fish a construit o hartă tridimensională a stelelor din apropierea Soarelui și a susținut că se potrivește cu cea desenată în cazul Betty Hill în ceea ce privește poziția stelelor Zeta Reticuli, la aproximativ 39 de ani-lumină distanță. Potrivirea celor două hărți stelare Barney Hill/ Marjorie Fish a fost analizată amănunțit în numărul din decembrie 1974 al revistei "Astronomy", cu Friedman și alții apărând valabilitatea statistică a potrivirii. Friedman susține că a ajuns la concluzii importante, pe
Stanton T. Friedman () [Corola-website/Science/326781_a_328110]
-
ca bază un sistem stelar îndepărtat numit Tarn-Vedra. Omenirea este membră a Comunității, fiind descoperită și invitată de Comunitate sute de ani în urmă. Comunitatea se întinde în trei galaxii; Calea Lactee, Galaxia Triunghiului și Galaxia Andromeda, aflată la 2700000 de ani-lumină de la Galaxia Calea Lactee. Navele care călătoresc de la un capăt al altul al Comunității folosesc "purtătoarea" (engleză: "slipstreams"), scurtături în textura universului folosite pentru călătoria cu viteză superluminică, canale care sunt deschise numai în cadrul sistemelor stelare. Comunitatea pretinde a fi o
Andromeda (serial TV) () [Corola-website/Science/324549_a_325878]
-
Inelare. "Scrithul" este un material gri-lăptos, translucid, aproape fără fricțiune. Stratul de "scrith" care formează suprafața Lumii Inelare oprește trecerea a 40% din neutrinii care ajung la ea, fiind echivalentul unui strat de plumb cu o grosime de aproximativ un an-lumină. El absoarbe aproape 100% din radiațiile și particulele subatomice, disipând rapid căldura. Rezistența la rupere a "scrithului" este similară forței nucleare tari, fundația Lumii Inelare fiind adâncă de numai 30 m. De asemenea, este permeabilă pentru o serie de câmpuri
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Super-roiul de galaxii Părul (SCl 117) este un super-roi de galaxii apropiat de Super-roiul de galaxii local, care conține Roiul de galaxii Părul (Abell 1656) și Roiul de galaxii Leul (Abell 1367). Localizat la 300 de milioane de ani-lumină de Pământ, este în centrul Marelui Zid. Super-roiul de galaxii Părul este cel mai masiv roi de galaxii de Super-roiul de galaxii local, care conține Calea Lactee. Este aproximativ sferică, cu un diametru de 20 de milioane de ani-lumină și conține
Părul (super-roi de galaxii) () [Corola-website/Science/322158_a_323487]
-
milioane de ani-lumină de Pământ, este în centrul Marelui Zid. Super-roiul de galaxii Părul este cel mai masiv roi de galaxii de Super-roiul de galaxii local, care conține Calea Lactee. Este aproximativ sferică, cu un diametru de 20 de milioane de ani-lumină și conține mai mult de 3000 de galaxii. Este localizat în constelația Părul Berenicei. Fiind unul dintre primele super-roiuri de galaxii descoperite, aceasta a ajutat astronomii să înțeleagă structura universului.
Părul (super-roi de galaxii) () [Corola-website/Science/322158_a_323487]