434 matches
-
a cărților furate. M-am amuzat încercând să mi-i imaginez pe câțiva dintre scriitorii contemporani în postura de hoți de cărți. Iată ce mi-a trecut prin cap c-ar fi putut fura, la, să zicem, cincisprezece ani următorii (anacronismele intră în regula jocului!): Nicolae Manolescu: "Manon Lescaut", de Abatele Prevost; Gabriel Liiceanu: "De amicitia", de Cicero; Andrei Pleșu: "Cei șapte stâlpi ai înțepeciunii", de T. E. Lawrence; Mircea Cărtărescu: "Însemnare a călătoriei mele", de Dinicu Golescu; H.-R. Patapievici
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
revoluția "socială". El era convins că "ordinea capitalistă a pornit să se clatine de niște figuri șfriguri?, n. M.P.ț care par ale morții". Părerea lui este că "democrația și capitalismul", care sînt cam unul și același lucru, sînt un anacronism, reprezintă lumea veche, înăbușitoare, ce trebuie schimbată prin revoluție: "ceea ce se cheamă în România democrație, nu este opoziție de luptă și nici măcar una de orientare, ci un refugiu al lumii vechi, care în disperata ei atîrnare de valorile răposate, acceptă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
de viață. Volumul e-un fel de catalog al domeniului, cu pionieri și inovatori: History of Life Insurance in its Formative Years. Mă rog, altceva-i interesant aici, nu titlul.“ „Ce?“ „Faptul că portretul, un desen în alb-negru, conține numai anacronisme: lipsește peruca, perciunii și coafura nu sunt în stilul epocii, iar gulerul e prea înalt pentru vremurile alea și nu se purta întins.“ „Pe scurt, dacă înțeleg eu bine, Bayes nu e Bayes.“, m-am aventurat. „Altă fantomă a istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în același timp, deschide poveștile noastre. E imposibil să-ți mai dai seama de adevăr! Unde nu merge doar cu zvonuri și istorisiri, există și chirurgia: dentară, estetică sau cognitivă. Putem aranja un secol cum vrem noi, darămite un om.“ „Anacronismele dirijate...“, am recunoscut. „Să le zicem așa, dacă-ți face plăcere. Asediul Vienei, survolarea Moroienilor, bătălia Mării Baltice. Bunicu’ Vitalian s-o fi întâlnit cu Leordeanu, Meresiev sau Zoia Kosmodemianskaia. Dar n-avea cum să lupte cu Sașa Marinesko în 1945
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mamă», alta pentru Stalin, a treia «pentru marele și eroicul popor rus». Total: 15 000 de morți. Cea mai mare catastrofă navală din toate timpurile. Mai tare ca «Titanicul».“ O spunea cu pasiune, statistic, fără conștiința tragediei. „Și unde-i anacronismul?“, m-am interesat, deși părea evident. „«Gustloff» și «Steuben» au fost scufundate în Marea Baltică în 1945. România, după cum știi, întoarce armele la 23 august 1944. Prin urmare, bunicu’ Vitalian nu putea să fie prin zonă decât dacă ignorase ordinul primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bălenilor, O samă de cuvinte; Creangă, Sadoveanu - toți vorbesc de el.“ „Și cum a ajuns fix pe mâna lui Camil?“ „Asta o să ne explice scriitorașul nostru. E singura verigă care lipsește din demonstrație. Cine a produs anomalia, cine a generat anacronismul istoric, mergând în trecut și lăsând în cine știe ce biserică sau criptă dintr-o epocă îndepărtată cutiuța neuro-digitală? Ia zi, amice? Cine-i cel mai tare, șeful Economiștilor Minții?“ Dintre firele țesăturii, buzele au început să se miște. Apoi scaunul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de unitate arătându-se, idee care va fi ținta secolilor viitori și a tutulor voevozilor cei mari" (Bălcescu, 1894, p. 28). Desigur, Bălcescu este victima a ceea ce L. Febvre (1982, p. 5) [1942], marele istoric al Școlii analelor, a numit "anacronism psihologic", constând în atribuirea protagoniștilor din vremurile trecute a unor intenții, credințe sau aspirații prevalente epocii contemporane. Fiecare epocă istorică este caracterizată de propriul său "utilaj mental" (outillage mental, termenul îi aparține aceluiași Febvre). Ignorarea diferențelor cognitive existente între epoci
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dacă s-ar fi săvârșit, ar fi putut limita, sau chiar neutraliza, nociva influență otomană asupra purității naționalității române: "Înrâurirea Osmană, din pricina neunirei între sine se întemeiază asupra lor" (Albineț, 1845, p. XXVII). Mai mult, într-un alt exemplu de "anacronism psihologic" sau de "naționalism retrospectiv", Albineț îi atribuie lui Ștefan cel Mare intenții unificatoare. Ideologia națională, pe care munteanul Bălcescu o va împinge în trecut până la Mircea cel Bătrân, este proiectată de către profesorul ieșean până la Ștefan ce Mare: "Planul său
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sufletească a românilor a fost readusă în capul ordinii de zi a chestiunilor identitare. Am arătat că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu mai putea fi interpretată în cheie naționalistă. Profesionalizarea câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului, prevenea asemenea "anacronisme psihologice". Niciun istoric serios nu își mai permitea să atribuie unirii principatelor din 1600 semnificații naționaliste. Concesia pe planul unității politice este însă compensată pe planul unității spirituale. Adevărata moștenire lăsată posterității de Mihai Viteazul nu a fost nici politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cabinetelor străine, ar fi adaos că titlul de rege al românilor n-ar putea să atingă mai mult pe vecinii principatului decum a atins titlul de rege al francejilor pe Belgia. E imposibil ca prezidentul Consiliului să fi comis acest anacronism; el știe desigur că Belgia n-a fost constituită decât după proclamarea lui Louis - philippe de rege al Franței. Dacă această observație, ce înlătură orice ipoteză de susceptibilitate {EminescuOpXII 98} din partea țărilor vecine, a fost făcută sub o formă, ori
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d-sale. Ce se întîmplă însă? D. Chițu pretinde că s-a înscris cu o zi mai nainte (adică joi, când nu se ținuse ședința) în "albumul prezidențial" pentru a anunța aceeași interpelare. D. Lahovari, fără a insista asupra acestui anacronism de comedie, își anunță interpelarea. D-sa constată că faptul unei învoiri a guvernului cu un amic al său din majoritate pentru a-i anunța acesta o interpelare de comandă nu poate împedica să se producă interpelarea adevărată din partea unui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din România”, „primul oraș iluminat electric din România”, deși toate acestea au existat Într-o țară care se numea „Austro-Ungaria” și care nu era legată de vecina sa, România, decât printr-o alianță politico-militară. Dar să zicem că toate aceste anacronisme nu sunt decât abuzuri și extravaganțe, care pot fi trecute cu vederea. Întorcând Însă foaia, nu riscăm să cădem În cealaltă extremă? Nu idealizăm cumva „frumoasa epocă” de la 1900, când străbunicii din fotografii erau tineri și chipeși, când loialitatea era
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la Viena). Vezi Márczius Tizenötödike XE "Márczius Tizenötödike" , 1848, nr. 66. Jókai Mór XE "Jókai Mór" , A magyar nép adomái (vezi nota 838), anecdotele „A csigák” [„Melcii”], „Az útlevél” [„Pașaportul”], „A hős borbély” [„Bărbierul cel viteaz”], „A prókátor” [„Avocatul”], „Anachronizmus” [„Anacronism”]; A magyar nép élce szép hegedűszóban [Umorul poporului maghiar În vers frumos de vioară], Budapesta, 1872 — anecdotele „Más a kés, más a kasza” [„Una-i cuțitul, alta-i coasa”], Csej muna na mincsuna și Rossz atyafiság [Înrudire rea]. Jókai Mór
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de imaginea Operatorului așezată peste oraș, după care obiectivul camerei se deplasează pe o pancartă pe care scrie „Cinema de film proletar”. Deci ce vedem este un posibil film în film făcut de un cineast proletar despre ravagiile alcoolului și anacronismul bisericii. Cineochiul deschide ochii oamenilor muncii, cum spunea Troțki. Aelita (Iakov Protazanov, 1924) „Cuvântul liber al oamenilor liberi e mai puternic decât hipnoza milenară exercitată de cei vechi.” Așa le vorbește sclavilor din subteranele lui Marte Gusev, bravul soldat al
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în fapt, profund condiționate cultural; este virtutea oricărei ideologii aceea de a prezenta realități, în fond arbitrare, drept conforme unui adevăr imuabil și, ca atare, inevitabile. Riscul pe care îl presupune ignorarea culorii albe a acestui lut este cel al anacronismului, prin care, sub aparența obiectivității, înlocuim discret realitatea de studiat cu cea cunoscută, exoticul cu familiarul, variabilele cu constantele, pe „ceilalți”, cu „noi”. Teoreticienii istoriei și arheologiei au risipit suficientă cerneală avertizându-ne asupra acestui fenomen - prin care se strecoară
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
operă literară, sunt de natură sa definească concepția unui scriitor și îndeosebi concepția unui dramaturg ea Shakespeare ? Cât de clar și cât de sistematic erau împărtășite ideile filozofice respective de poeți și de alți scriitori ? Nu constituie oare adesea un anacronism de cea mai proastă speță să se considere că scriitorii din vechime ar fi avut o filozofie personală, că ar fi simțit măcar nevoia să aibă așa ceva sau că ar fi trăit în mijlocul unor oameni care ar fi încurajat orice
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
alta? Nicky, crede-mă pe cuvânt, blestemul lui Dumnezeu a lovit acel popor pentru totdeauna. Noi, regi și împărați creștini, avem o datorie sfântă care ne este impusă de Cer, și anume de a susține principiul „Prin Grația Divină”. Iar anacronismul planului mort din fașă al lui Wilhelm al II-lea, conceput în ajunul războiului americano-spaniol, de a unifica puterile europene în sprijinul monarhiei spaniole și împotriva republicii americane i-a nemulțumit pe consilierii acestuia. Dar chiar și în 1914, în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
definește legitimitatea puterii prin respectarea prerogativelor individului ca atare. Nu vom găsi aici nimic În comun cu o lume În care fiecăruia i s-a atribuit de la bun Început un statut ierarhic. Prin urmare, este bine să ne ferim de anacronismul care ne-ar determina să derivăm În mod mecanic drepturile omului din ideea de drept natural. Există o diferență majoră Între forma antică a acestuia și forma sa modernă, constituită grație operelor filosofilor din secolele al XVII-lea și al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de dragoste, întâia noapte de război s-a vândut deja în trei tiraje în Franța. „În privința literaturii de idei, nu putem pătrunde în Occident decât cu autori care există deja acolo. Nu putem promova iarăși eseul interbelic, ar fi un anacronism!“, a fost de părere Liviu Antonesei, care a mai adăugat că actualei generații de tineri intelectuali îi va lua cel puțin zece ani până când va reuși să producă volume de idei. „Pierdem și subiectele românești, în condițiile în care chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
aspecte rămîne durata, la care mă voi opri mai în detaliu. 3.2 1. Ordinea Orice devieri în ordinea prezentării textuale de la ordinea în care evenimentele s-au petrecut în mod evident în istorie sînt cunoscute sub termenul de anacronisme. Un anacronism este orice porțiune de text care apare mai devreme sau mai tîrziu decît poziția sa normală sau logică în secvența întîmplărilor (de exemplu, ceea ce presupunem, prin reconstrucție, a fi secvența istoriei). Strict vorbind, putem să întîlnim anacronisme chiar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
durata, la care mă voi opri mai în detaliu. 3.2 1. Ordinea Orice devieri în ordinea prezentării textuale de la ordinea în care evenimentele s-au petrecut în mod evident în istorie sînt cunoscute sub termenul de anacronisme. Un anacronism este orice porțiune de text care apare mai devreme sau mai tîrziu decît poziția sa normală sau logică în secvența întîmplărilor (de exemplu, ceea ce presupunem, prin reconstrucție, a fi secvența istoriei). Strict vorbind, putem să întîlnim anacronisme chiar și într-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de anacronisme. Un anacronism este orice porțiune de text care apare mai devreme sau mai tîrziu decît poziția sa normală sau logică în secvența întîmplărilor (de exemplu, ceea ce presupunem, prin reconstrucție, a fi secvența istoriei). Strict vorbind, putem să întîlnim anacronisme chiar și într-o singură propoziție. În fraza „Regele a murit de durere din pricină că murise regina”, subordonata cauzală este un anacronism, prezentat după raportarea morții regelui, deși conține raportarea unui eveniment care, în chip logic și firesc în istorie, precede
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
logică în secvența întîmplărilor (de exemplu, ceea ce presupunem, prin reconstrucție, a fi secvența istoriei). Strict vorbind, putem să întîlnim anacronisme chiar și într-o singură propoziție. În fraza „Regele a murit de durere din pricină că murise regina”, subordonata cauzală este un anacronism, prezentat după raportarea morții regelui, deși conține raportarea unui eveniment care, în chip logic și firesc în istorie, precede morții lui. Dar anacronismele din narațiunile extinse sînt mai complexe decît acel exemplu. De obicei, ele se împart în întoarceri-în-trecut și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o singură propoziție. În fraza „Regele a murit de durere din pricină că murise regina”, subordonata cauzală este un anacronism, prezentat după raportarea morții regelui, deși conține raportarea unui eveniment care, în chip logic și firesc în istorie, precede morții lui. Dar anacronismele din narațiunile extinse sînt mai complexe decît acel exemplu. De obicei, ele se împart în întoarceri-în-trecut și proiecțiiîn- viitor, sau ceea ce Genette numește analepse și prolepse. Analepsa este o retrospecție care face ca o întîmplare petrecută mai devreme să apară
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acest eveniment sau episod mai devreme), în timp ce orice dezvăluire prematură este proleptică (cititorul nu se aștepta să i se spună despre ea decît mai tîrziu, dacă cronologia normală ar fi fost menținută). Termenii lui Bal pentru cele două tipuri de anacronisme sînt „retroversie” și „anticipare”. O analepsă poate fi homodiegetică sau heterodiegetică, poate transmite informații despre același personaj sau eveniment ca în textul dinainte, sau poate vorbi despre personaje și evenimente diferite. Exemple de analepse homodiegetice sînt ușor de găsit. Putem
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]