492 matches
-
coeziunii semantice și morfo-sintactice a acesteia, și deci la regruparea lui A2.1.-2.2.-2.3. Structura periodică a celui de al doilea segment este mult mai simplă. Este vorba de o perioadă pătrată, structurată de repetiția pronumelui ELE4 (anaforă retorică) și de cei doi conectori: cauzalul CÎND [Cînd p, (atunci) q] este echivalent cu un DE FIECARE DATĂ CÎND p, q. Cît despre reformulativul ÎNTR-ADEVĂR, el vine să închidă segmentul și să introducă ultimul membru al perioadei: [Perioada
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
22. în clipa aceea de extaz 42. SAU DACĂ a ajuns să-și recunoască măcar atîta cît o pot face 61. un prunc 62. SAU un cîine, 71. părinții 72. ȘI CASA Coeziunea ultimei fraze a textului provine atît din anaforele stilistice (1), cît și din reluările binare ale sintagmelor nominale (3 și 7) și prepoziționale (2 și 6), ale verbelor (5) sau ale structurilor morfo-sintactice (4), precum și din revenirea acelorași sonorități în textul spaniol. Această proză periodică dominată de ritm
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
identității, locul omului în timp și problema memoriei. 5. Referent evolutiv și identitate narativă Problema identității narative trece prin reluările referentului personajului principal. În urma examinării acestei probleme (abordată în cap. 4, § 1), putem sublinia importanța lanțurilor de co-referință și a anaforelor ca factori de reluare și de coeziune textuală, precum și de progresie a sensului. Într-adevăr, personajul central suferă, de-a lungul întregii povestiri, o serie de schimbări în desemnarea identității sale. Putem vorbi chiar de un referent evolutiv. Lanțul se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
1 Ana-pherein înseamnă etimologic "a purta în sus", adică la stînga la lectura textului în amonte, și cata-pherein, "a purta în jos", la dreapta, în aval în text. Dacă noțiunea de cataforă apare în 1934 la Karl Bühler, cea de anaforă datează din secolul II, cînd Apolonius Dyscolos face opoziția între pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
apare în 1934 la Karl Bühler, cea de anaforă datează din secolul II, cînd Apolonius Dyscolos face opoziția între pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca repetiție a aceluiași cuvînt la începutul frazei. 1 3 2 4 Deși în general reluarea anaforicului el/ei în poziție
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca repetiție a aceluiași cuvînt la începutul frazei. 1 3 2 4 Deși în general reluarea anaforicului el/ei în poziție de subiect este redundantă, subiectul fiind inclus în desinența de plural a verbului, l-am reluat totuși pentru a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
livide [în fr. în original (n.tr.)] este cel etimologic din latinescu lividus: albăstrui, vinețiu. Se pare că este vorba de vînătăile de pe piele provocate de munca aspră. 3 4 Redat, așa cum am arătat în cap. 4, § 1.5., prin anaforă vidă (n.tr.). 4 5 5). 6 Trimit aici pentru referințe bibliografice detaliate și pentru un studiu sistematic la Le Texte narratif (Adam 1994), lucrare în care îmi expun poziția detaliat în raport cu categoriile evocate aici. În Adam 1984 și Adam
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
O organizare ierarhizată / 293 7.4. Paragrafe / 297 7.5. Mărci ale integrării lineare / 302 7.6. Progresia tematică / 305 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri / 315 7.8. Repetare și substantiv propriu / 319 7.9. Pronominalizarea / 323 7.10. Anafora lexicală fidelă / 324 7.11. Anafora lexicală infidelă / 325 7.12. Un început de povestire / 328 7.13. Reluarea imediată / 331 7.14. Demonstrative insolite și de memorie / 337 7.15. Anaforă și text literar / 340 7.16. Coerență și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Paragrafe / 297 7.5. Mărci ale integrării lineare / 302 7.6. Progresia tematică / 305 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri / 315 7.8. Repetare și substantiv propriu / 319 7.9. Pronominalizarea / 323 7.10. Anafora lexicală fidelă / 324 7.11. Anafora lexicală infidelă / 325 7.12. Un început de povestire / 328 7.13. Reluarea imediată / 331 7.14. Demonstrative insolite și de memorie / 337 7.15. Anaforă și text literar / 340 7.16. Coerență și literatură / 345 Concluzii / 347 Lecturi recomandate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
propriu / 319 7.9. Pronominalizarea / 323 7.10. Anafora lexicală fidelă / 324 7.11. Anafora lexicală infidelă / 325 7.12. Un început de povestire / 328 7.13. Reluarea imediată / 331 7.14. Demonstrative insolite și de memorie / 337 7.15. Anaforă și text literar / 340 7.16. Coerență și literatură / 345 Concluzii / 347 Lecturi recomandate / 347 Exerciții / 349 Cheia exercițiilor / 355 Exercice d'application / 379 Index / 357 Studiu introductiv Disciplină deschisă filosofiei (prin interesul arătat față de problemele subiectivității, intersubiectivității și alte-rității
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cărții este consacrat tocmai acestui aspect. În lingvistica textuală 40, coeziunea studiază (ascendent) ansamblul mijloacelor lingvistice ce asigură legăturile intrași inter-fraze într-un text și anume unitățile care se interpretează datorită altor constituanți, plasați anterior sau prezenți în "memoria discursivă" (anafora) și cei care apar ulterior în cotext (catafora); repetiția constituanților (cazul numelor proprii), ștergerea unor constituanți prin elipsă, ceea ce implică evidențierea unor presupoziții, modul în care progresează informațiile în text de la elementul cunoscut (temă) la un aport de informație (remă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu intrăm în detalii. Mai degrabă, vom insista pe incidența pe care progresia tematică o are asupra organizării textuale. Într-un text, prin repetarea anumitor elemente, tema asigură continuitatea frazelor. Prin aceasta, progresia tematică este asociată constant cu fenomenele de anaforă pronominală: totuși, cele două tipuri de relații trebuie separate cu atenție în analiză: În anii aceia, Antoine era dedicat meseriei; el era în floarea vieții, îndeplinind fără întreruperi și fără vise ceea ce trebuia să îndeplinească 255. Aici el este atât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
relații trebuie separate cu atenție în analiză: În anii aceia, Antoine era dedicat meseriei; el era în floarea vieții, îndeplinind fără întreruperi și fără vise ceea ce trebuia să îndeplinească 255. Aici el este atât pronumele care are antecedentul "Antoine" (fenomenul anaforă), dar și un element în poziție de temă. Cele două relații sunt convergente. Însă modul de realizare tematică, ilustrat în acest exemplu, în care tema primei fraze este reluată în următoarea, nu este singurul de care limba dispune. Astfel, F.
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în plan secund, exprimând punctul de vedere al lui Robinson, care apare mereu și în frazele la perfect simplu. 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri Fenomenele anaforice reprezintă o parte esențială a relațiilor care asigură coeziunea textuală. În general, prin anaforă se înțelege reluarea unui element printr-un altul într-un lanț textual. Anafora poate să vizeze adjectivul (de exemplu adjectivul: "Drăguță, Marion o făcu" sau verbul: El visează mai des decât o face prietena lui"), însă anafora nominală formează sistemul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și în frazele la perfect simplu. 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri Fenomenele anaforice reprezintă o parte esențială a relațiilor care asigură coeziunea textuală. În general, prin anaforă se înțelege reluarea unui element printr-un altul într-un lanț textual. Anafora poate să vizeze adjectivul (de exemplu adjectivul: "Drăguță, Marion o făcu" sau verbul: El visează mai des decât o face prietena lui"), însă anafora nominală formează sistemul cel mai bogat. Pentru a nu îngreuna lucrurile, vom ținea seama doar de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În general, prin anaforă se înțelege reluarea unui element printr-un altul într-un lanț textual. Anafora poate să vizeze adjectivul (de exemplu adjectivul: "Drăguță, Marion o făcu" sau verbul: El visează mai des decât o face prietena lui"), însă anafora nominală formează sistemul cel mai bogat. Pentru a nu îngreuna lucrurile, vom ținea seama doar de reluările nominale, fiind, de departe, cele mai importante. Prin "anaforă nominală" se înțelege reluarea unei expresii nominale, fie de talie superioară, fie egală cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o făcu" sau verbul: El visează mai des decât o face prietena lui"), însă anafora nominală formează sistemul cel mai bogat. Pentru a nu îngreuna lucrurile, vom ținea seama doar de reluările nominale, fiind, de departe, cele mai importante. Prin "anaforă nominală" se înțelege reluarea unei expresii nominale, fie de talie superioară, fie egală cu fraza printr-un GN sau un pronume. În sens larg, termenul anaforă (mai rar, se spune și endoforă) desemnează într-un enunț orice relație de reluare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vom ținea seama doar de reluările nominale, fiind, de departe, cele mai importante. Prin "anaforă nominală" se înțelege reluarea unei expresii nominale, fie de talie superioară, fie egală cu fraza printr-un GN sau un pronume. În sens larg, termenul anaforă (mai rar, se spune și endoforă) desemnează într-un enunț orice relație de reluare a unui termen (cuvânt, grup de cuvinte, frază, înșiruire de fraze) printr-un altul, pe care termenul reluat îl plasează fie înainte, fie după termenul pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
desemnează într-un enunț orice relație de reluare a unui termen (cuvânt, grup de cuvinte, frază, înșiruire de fraze) printr-un altul, pe care termenul reluat îl plasează fie înainte, fie după termenul pe care îl reia. Însă, strict vorbind, anafora este opusă cataforei pentru a deosebi reluările în care un termen care reia urmează termenul reluat (anaforă) de acelea în care el îl precede (cataforă). Astfel, vom avea anaforă în (1) și (2) și cataforă în (3) și (4): (1
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de fraze) printr-un altul, pe care termenul reluat îl plasează fie înainte, fie după termenul pe care îl reia. Însă, strict vorbind, anafora este opusă cataforei pentru a deosebi reluările în care un termen care reia urmează termenul reluat (anaforă) de acelea în care el îl precede (cataforă). Astfel, vom avea anaforă în (1) și (2) și cataforă în (3) și (4): (1) Luc nu doarme: el s-a enervat; (2) Jean nu a venit, îl compătimesc; (3) Să recunoaștem
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
înainte, fie după termenul pe care îl reia. Însă, strict vorbind, anafora este opusă cataforei pentru a deosebi reluările în care un termen care reia urmează termenul reluat (anaforă) de acelea în care el îl precede (cataforă). Astfel, vom avea anaforă în (1) și (2) și cataforă în (3) și (4): (1) Luc nu doarme: el s-a enervat; (2) Jean nu a venit, îl compătimesc; (3) Să recunoaștem faptul: nimic nu va mai fi ca înainte; (4) Lui Jean îi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în (3) și (4): (1) Luc nu doarme: el s-a enervat; (2) Jean nu a venit, îl compătimesc; (3) Să recunoaștem faptul: nimic nu va mai fi ca înainte; (4) Lui Jean îi pare rău după ea, după mașină. Anafora și catafora stabilesc o relație cu totul asimetrică între cele două elemente; în enunțul: Paul spune că el îi evită acum pe prietenii lui (el = Marius), pronumele anaforic el nu are semnificat; pentru a-i da unul, trebuie să-l
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
între cele două elemente; în enunțul: Paul spune că el îi evită acum pe prietenii lui (el = Marius), pronumele anaforic el nu are semnificat; pentru a-i da unul, trebuie să-l punem în legătură cu un antecedent, cu Paul. Prin urmare, "anafora" și "catafora" nu se vor confunda cu coreferința. Două unități pot fi coreferente fără anaforă sau cataforă: de exemplu, când două GN se referă paralel la același individ și când nici una nu are nevoie de cealaltă pentru a fi interpretate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui (el = Marius), pronumele anaforic el nu are semnificat; pentru a-i da unul, trebuie să-l punem în legătură cu un antecedent, cu Paul. Prin urmare, "anafora" și "catafora" nu se vor confunda cu coreferința. Două unități pot fi coreferente fără anaforă sau cataforă: de exemplu, când două GN se referă paralel la același individ și când nici una nu are nevoie de cealaltă pentru a fi interpretate; în acest caz, le putem schimba ordinea fără probleme. Dacă citesc un text în care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ordin extralingvistic (în ocurență, faptul că îmi sunt familiare romanul lui Flaubert și istoria Franței) sunt cele care îmi permit să identific cei doi termeni, substantivul propriu și descrierea definită, ca desemnând același individ: nu poate fi vorba aici de anaforă. În fabula lui La Fontaine "Preotul și mortul", această diferență între anaforă și cataforă este evidentă: Un mort se ducea trist Să se așeze la locul de veci. Un preot se ducea vesel Să-l îngroape degrabă pe acest mort
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]