332 matches
-
în care forma anaforizantă indică o proprietate a formei anaforizate care face oarecum parte din competența lexicală: reluând "o lalea" prin "o floare", adică printr-un hiperonim, se exploatează o relație semantică codată din limbă; b) cel în care relația anaforică dintre doi termeni din text nu este garanție a competenței lexicale: de exemplu, între "un bărbat blond" și "poștașul". Între aceste două cazuri extreme, găsim relații stereotipe, care nu sunt neapărat strict lexicale, dar nici pur contingente. De exemplu, anafora
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
obiect presupus unic (sau multiplu la plural), bazându-ne pe un ansamblu de "circumstanțe" care justifică desemnarea acelui obiect. Cititorul este cel care trebuie să caute motivele pentru care articolul hotărât poate viza un obiect unic. În cazul unei reluări anaforice cu articol hotărât, "circumstanța" care permite desemnarea obiectului nu este alta decât fraza care conține prima menționare prin un + Substantiv. Printr-o modalitate indirectă, articolul hotărât face ca obiectul în cauză să fie un obiect prin care se verifică o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de o utilizare deictică prin care s-ar viza un referent prezent în context, care să fie și accesibil cititorului. 7.15. Anaforă și text literar Privind operele literare în propria lor economie, înțelegem în ce sens ele exploatează relațiile anaforice. De exemplu, faptul că Balzac îl folosește abuziv pe acest generalizant poate fi raportat la estetica lui: de fapt, proiectul Comediei umane urmărește tocmai să extragă generalul din particularul unui personaj, să povestească o întâmplare cu morală. Însă acest procedeu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îngreuneze accesul către un univers fictiv pe care-l construiește. Nu se presupune că acest univers ar avea consistența și plenitudinea unui univers real comun, ci că ar fi, în mod radical, lacunar sau vag. Mai mult de-atât, reluările anaforice nu ar putea fi separate de crearea textului în care ele apar. Ne putem da seama de acest fapt la Flaubert, comparând două fragmente din romanele Salammbô și Educația sentimentală. În ambele cazuri, la începutul povestirii, este vorba despre introducerea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
v.12), el (v.13), lui (v.15). Spre deosebire de pronumele el /pe el / lui care nu sunt decât anafore ale grupului nominal anterior preluându-i mărcile de gen și de număr, acesta, prin valoarea lui deictică, se referă la forma anaforică prezentă în cotextul anterior ca la o entitate materială: astfel, el permite selectarea celui mai apropiat grup nominal (în ocurență un cal); anafora nominală fidelă: în fabulă nu există decât un singur șir de anafore fidele de tipul un ...-l
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care descrierea definită (tovarășul lui = tovarășul calului) se bazează pe cunoștințe formate prin dinamica acestei povestiri: ne-am putea închipui alte povestiri în care măgarul nu ar fi un "tovarăș" pentru cal. Autorul a separat cu grijă cele două șiruri anaforice. După verbul a avea, din versul 4, el i-a prezentat pe cei doi protagoniști în mod simetric ("Un măgar ce se-nsoțea c-un cal cam necioplit"), îi atribuie calului anafora fidelă și păstrează anafora infidelă pentru măgar. Astfel, desemnarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
anafora infidelă pentru măgar. Astfel, desemnarea calului rămâne fixă și nu constituie obiectul unei investiri subiective, măgarul fiind anaforizat doar prin substantive marcate afectiv (sărman, dobitoc, tovarăș). Această disimetrie pare să aibă o funcție triplă: clarifică narațiunea asociind fiecare registru anaforic unui personaj distinct; dezechilibrează povestirea în favoarea măgarului, ca victimă; "mimează" povestirea: calul care face obiectul unei anafore invariabile este prezentat ca un încăpățânat care refuză schimbarea. Măgarul, prin diferitele forme de anaforă nominală, se află într-o situație care evoluează
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunete lingvistice. Fenomenul elipsei este conceput, în variate cadre teoretice, drept un caz special de anaforă, de vreme ce struna tăcută dintr-o frază eliptică depinde, în interpretarea sa, de asocierea cu altceva existent în context, la fel ca în cazul expresiilor anaforice. Dăm mai jos câteva exemple pentru diferite tipuri de elipsă. În fiecare dintre aceste construcții eliptice, un anumit material lingvistic este omis, suprimat sau lăsat pur și simplu nepronunțat. Totuși, struna tăcută dintr-o frază eliptică poate fi recuperată din
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
aceeași ori într-o altă propoziție sau frază (fenomen pe care alți lingviști îl numesc subînțelegere, distingându-l de elipsă, v. GLR II, p. 398, de exemplu în noaptea a plouat, dimineața iar sau în dialoguri), eventual prin substituirea sa anaforică de către un verb auxiliar, un adverb, un pronume etc.; b) omiterea dintr-o propoziție sau dintr-o frază a oricărui element sintactic (inclusiv a unei secvențe cu rol de propoziție) care, deși nu a fost exprimat anterior și nici nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
capacitatea condensării de a forma cuvinte noi este confirmată de T. Collet, care susține că există două categorii fundamentale de reducere a sintagmelor terminologice: reducția cu caracter lexical numită de unii "elipsă necontextuală", "elipsă neonimică" sau "elipsă lexicală" și reluarea anaforică, numită și "elipsă contextuală" (v. Collet, pp. 195-201). Autoarea teoriei nu ține seamă de faptul că există și elipse în care absența unor elemente fie are ca suport existența unei situații extralingvistice care suplinește vorbele, fie este indicată exclusiv de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
relevă câteva caracteristici ale celor două categorii de omisiuni (pe care preferă să nu le numească "elipse", tocmai din cauza ambiguității termenului): * Reducția cu caracter lexical nu este legată de contextul lingvistic imediat și poate afecta durabil forma sintagmei, în timp ce reluarea anaforică este pur contextuală și constă în reducerea formei pline a sintagmei la nucleul său. * Reluarea anaforică are ca menire stabilirea legăturilor dintre propozițiile textului, contribuind astfel la coeziunea și coerența textuală. Și reducția cu caracter lexical are, într-o oarecare
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
elipse", tocmai din cauza ambiguității termenului): * Reducția cu caracter lexical nu este legată de contextul lingvistic imediat și poate afecta durabil forma sintagmei, în timp ce reluarea anaforică este pur contextuală și constă în reducerea formei pline a sintagmei la nucleul său. * Reluarea anaforică are ca menire stabilirea legăturilor dintre propozițiile textului, contribuind astfel la coeziunea și coerența textuală. Și reducția cu caracter lexical are, într-o oarecare măsură, acest rol de coeziune, la care se adaugă însă și capacitatea sa de a crea
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
rol de coeziune, la care se adaugă însă și capacitatea sa de a crea variante susceptibile să devină membre permanente ale vocabularului. * În cazul reducției cu caracter lexical, nivelul onomasiologic al sintagmei se perpetuează chiar și în afara contextului, în timp ce reluarea anaforică păstrează același nivel onomasiologic numai în context. * Tipul de omisiune admis de cele două categorii diferă: reducția cu caracter lexical permite suprimarea elementelor sintactice ajutătoare și a centrului grupului sintactic, în timp ce reluarea anaforică nu permite decât omiterea determinanților și menținerea
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
perpetuează chiar și în afara contextului, în timp ce reluarea anaforică păstrează același nivel onomasiologic numai în context. * Tipul de omisiune admis de cele două categorii diferă: reducția cu caracter lexical permite suprimarea elementelor sintactice ajutătoare și a centrului grupului sintactic, în timp ce reluarea anaforică nu permite decât omiterea determinanților și menținerea obligatorie a nucleului. * Reducția cu caracter lexical antrenează existența mai multor semnificanți pentru același semnificat, iar reluarea anaforică pe aceea a mai multor semnificați pentru același semnificant. Autoarea relevă, așadar, cu justețe că
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
cu caracter lexical permite suprimarea elementelor sintactice ajutătoare și a centrului grupului sintactic, în timp ce reluarea anaforică nu permite decât omiterea determinanților și menținerea obligatorie a nucleului. * Reducția cu caracter lexical antrenează existența mai multor semnificanți pentru același semnificat, iar reluarea anaforică pe aceea a mai multor semnificați pentru același semnificant. Autoarea relevă, așadar, cu justețe că între cele două categorii de reducere a sintagmelor la unul dintre elementele lor componente există deosebiri esențiale, marcate îndeosebi de contextul lingvistic: dacă rezultatul reducerii
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de reducere a sintagmelor la unul dintre elementele lor componente există deosebiri esențiale, marcate îndeosebi de contextul lingvistic: dacă rezultatul reducerii are nevoie de context pentru a putea fi corect interpretat din punct de vedere semantic, el are un statut anaforic; dimpotrivă, dacă forma scurtată păstrează (mai exact, preia n.n.) semnificația integrală a sintagmei din care provine, indiferent dacă se află într-un context sau nu, ea este o variantă a grupului sintactic respectiv și se poate lexicaliza cu ușurință, eventual
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
cu ușurință, eventual înlocuind etimonul sintagmatic. Reținem, de asemenea, ideea că numai condensarea (pe care autoarea o desemnează prin termenul "reducție cu caracter lexical") permite omiterea elementului determinat al sintagmei terminologice, pe când elipsa lexicală propriu-zisă (pe care o numește "reluare anaforică") nu poate elimina decât determinanții. * Putem stabili, așadar, că, pentru a identifica esența procedeului condensării, trebuie să eliminăm din discuție, din capul locului, elipsele caracteristice sintaxei propoziției și frazei, în care elementele omise sunt sugerate prin intonație, gesturi, mimică (De
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ale textului sau la cunoștințele sale în domeniu. Este totuși preferabil să utilizăm acest termen pentru toate omisiunile de cuvinte, de la nivelul sintagmei, propoziției sau frazei, în situațiile în care ele implică o reconstituire sau o subînțelegere care poate fi anaforică sau deictică, iar fenomenele de omitere a unor cuvinte din sintagme pot fi denumite prin elipsă lexicală la nivel sintagmatic; unele dintre aceste din urmă omisiuni se pot afla într-o situație virtuală de declanșare, în condiții speciale, a procesului
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
fie la nivel sintagmatic caz în care se poate afla însă, în anumite condiții, la originea procesului de formare a unor cuvinte noi. Ea înlătură elemente redundante, care nu erau necesare la aceste niveluri, deoarece semnificația lor se subînțelege oricum, anaforic, din celelalte elemente ale textului ori, deictic, din contextul extralingvistic, situațional; omiterea secvențelor superflue urmărește realizarea unei expresivități mai mari, iar descifrarea denotațiilor și conotațiilor elementelor omise și, în general, a sensului mesajului depinde de contextul imediat, indiferent dacă acesta
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
similară în intenție cu substituirea termenilor complecși prin siglare, trunchiere, scurtare parțială etc., iar procesul se poate finaliza, ca și în cazul acestora, prin lexicalizare. Trebuie eliminate însă din discuție, deoarece nu ajung niciodată să fie lexicalizate, cazurile de omisiune anaforică, în care elementele absente ale sintagmei originare sunt deduse din secvențele anterioare ale textului / mesajului și pot avea ca substituenți diverși determinanți: articole, adjective pronominale, numerale etc. Iată un astfel de exemplu: "Guvernul a decis modernizarea rețelei de drumuri naționale
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
S-a ajuns la concluzia că rețeaua nu mai face față necesităților". Astfel de reduceri ale sintagmelor terminologice sunt condiționate nu numai contextual-situațional, ci și nemijlocit textual, ieșind din sfera noastră de interes, întrucât nu duc la condensări. Asemenea omisiuni anaforice reprezintă, așadar, un tip de elipsă lexicală la nivel sintagmatic, caracterizat prin dependența nemijlocită de contextul lingvistic imediat. Omisiunea anaforică nu propune o nouă denominație pentru referent, ci numai sugerează, evocă, face trimitere la denumirea completă a acestuia, redată ca
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
nu numai contextual-situațional, ci și nemijlocit textual, ieșind din sfera noastră de interes, întrucât nu duc la condensări. Asemenea omisiuni anaforice reprezintă, așadar, un tip de elipsă lexicală la nivel sintagmatic, caracterizat prin dependența nemijlocită de contextul lingvistic imediat. Omisiunea anaforică nu propune o nouă denominație pentru referent, ci numai sugerează, evocă, face trimitere la denumirea completă a acestuia, redată ca atare în secvențele anterioare, iar elementele omise nu pot fi decât determinanți (modificatori), nu și regentul (centrul sintagmei). Prin toate
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
o nouă denominație pentru referent, ci numai sugerează, evocă, face trimitere la denumirea completă a acestuia, redată ca atare în secvențele anterioare, iar elementele omise nu pot fi decât determinanți (modificatori), nu și regentul (centrul sintagmei). Prin toate acestea, omisiunea anaforică diferă de tipul de elipsă lexicală care poate declanșa condensarea și care nu este condiționată decât deictic, de cele mai multe ori extralingvistic, depinzând de cunoștințele și familiarizarea interlocutorilor cu obiectul de referință și / sau cu situația dată, eventual și indirect și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de tipul de elipsă lexicală care poate declanșa condensarea și care nu este condiționată decât deictic, de cele mai multe ori extralingvistic, depinzând de cunoștințele și familiarizarea interlocutorilor cu obiectul de referință și / sau cu situația dată, eventual și indirect și parțial anaforic, prin dependența de tematica generală a mesajului / textului, de domeniul căruia acesta îi aparține. Prin acest din urmă tip de elipsă lexicală la nivel sintagmatic, care vădește intenția înlocuirii provizorii a denumirii complete, poate fi omis fie modificatorul, fie centrul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în care aceasta se încadrează: din enunțul Patrula este formată din 3-4 avioane înțelegem că este vorba de patrula de aviație, nu de subunitatea terestră care îndeplinește o misiune de pază sau de cercetare. Deși referentul exact nu este recuperat anaforic, cuvintele au nevoie de un context general lămuritor în acest stadiu al izolării din sintagme, altfel întrebuințarea lor nu are nicio rațiune sau provoacă nu numai ambiguitate, ci și confuzie: cale sau moșilor pot fi interpretate în numeroase feluri de către
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]