1,474 matches
-
("Ampulla recti") este porțiunea inferioară tubulară dilatată a rectului, situată în concavitatea sacrului, imediat deasupra sfincterului anal, ea se continuă distal cu canalul anal. Rectul are două porțiuni: una pelviană, mai lungă și mai largă, care este numită ampula rectului; alta perineală, îngustă și mai scurtă, numită canalul anal. servește la depozitarea materiilor fecale între defecații, înainte de expulzarea lor prin canalul anal. Rectul este
Ampula rectală () [Corola-website/Science/335464_a_336793]
-
rectului, situată în concavitatea sacrului, imediat deasupra sfincterului anal, ea se continuă distal cu canalul anal. Rectul are două porțiuni: una pelviană, mai lungă și mai largă, care este numită ampula rectului; alta perineală, îngustă și mai scurtă, numită canalul anal. servește la depozitarea materiilor fecale între defecații, înainte de expulzarea lor prin canalul anal. Rectul este foarte extensibil în porțiunea sa ampulară. Relieful interior al ampulei rectale prezintă o serie de plici longitudinale pasagere, care există doar la rectul în stare
Ampula rectală () [Corola-website/Science/335464_a_336793]
-
cu canalul anal. Rectul are două porțiuni: una pelviană, mai lungă și mai largă, care este numită ampula rectului; alta perineală, îngustă și mai scurtă, numită canalul anal. servește la depozitarea materiilor fecale între defecații, înainte de expulzarea lor prin canalul anal. Rectul este foarte extensibil în porțiunea sa ampulară. Relieful interior al ampulei rectale prezintă o serie de plici longitudinale pasagere, care există doar la rectul în stare de vacuitate și care dispar la rectul destins; pe lângă acestea, relieful interior al
Ampula rectală () [Corola-website/Science/335464_a_336793]
-
hrană comparativ cu alte animale precum jderii. Dihorul este un mamifer singuratic, excepție făcând femela, în perioada de creștere a puilor. Uneori dihorii folosesc vizuinile vulpilor sau iepurilor de casă. Asemeni multor alte mamifere, dihorul are glande odorifere în regiunea anală cu ajutorul cărora marchează teritoriul. S-a dovedit că dihorii disting dacă mirosul a fost lăsat de un mascul sau o femelă. Ca și sconcșii, dihorul poate folosi glandele perianale atunci când este excitat sau când simte că este în pericol. O
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
Are corpul acoperit de șolzi mici și rombici, iar coloritul este verde-argintiu, măi întunecat pe partea dorsala și mai deschis pe cea ventrala. Ochii sunt mari, poziționați pe părțile laterale ale capului, acuitatea vizuală este foarte bună. Înotătoarele dorsala și anala sunt mari și poziționate foarte aproape de pedunculul codal, aripioarele ventrale și pectorale sunt alungite și cam de aceeași mărime, iar înotătoarea codala este heterocercă. Peștii aligator pot fi găsiți în habitatul acvatic, cei mai multi aflându-se în rezervoarele și lacurile sau
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
deasupra mijlocului flancurilor; câteodată, extremitatea ei posterioară se continuă printr-un șanț fără orificii și, după o curbură în jos, ajunge la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale după înălțime. Înotătoarele ventrale lungi, ajung de obicei până la anus, iar la mascul depășesc anusul, atingând uneori înotătoarea anală. Cea de a patra radie internă a înotătoarelor ventrale este foarte scurtă, fără a egala jumătate din lungimea celei
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale după înălțime. Înotătoarele ventrale lungi, ajung de obicei până la anus, iar la mascul depășesc anusul, atingând uneori înotătoarea anală. Cea de a patra radie internă a înotătoarelor ventrale este foarte scurtă, fără a egala jumătate din lungimea celei mai lungi. Înotătoarele pectorale mari, largi, în formă de evantaliu, ating începutul celei de a doua înotătoare dorsale. Înotătoarea caudală scurtă
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
homosexuale au fost atât admirate, precum și condamnate, de-a lungul istoriei consemnate, în funcție de forma luată de acestea și de cultura în care au fost întâlnite. În unele societăți, aceste relații erau acceptate ca naturale și normale, unele aspecte precum sexul anal între bărbați fiind totuși adesea prost văzute. La grecii antici, de exemplu, Aristofan ironizează acest obicei, numindu-i pe cei care îl practicau "europroktoi" (elin. "cu anusul lărgit"). Alte societăți de-a lungul istoriei, dar în special cele aflate sub
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
ca fiind absentă sau rară și doar 41% au raportat prezenta sau frecvența homosexualității". În culturile influențate de religiile abrahamice, legea și biserica au stabilit sodomia ca fiind o agresiune împotriva legii divine sau o crimă împotriva naturii. Condamnarea sexului anal între bărbați precede totuși credințele creștine. Era foarte frecventă în Grecia antică. Multe figuri istorice, printre care Socrate, Alexandru cel Mare, Lord Byron, Eduard al III-lea și Hadrian, au fost desemnați ca fiind homosexuali sau bisexuali. În ceea ce privește natura homosexualității
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
alunga spiritele rele. În Angola și Namibia, spre exemplu, se credea că o castă de profeți bărbați - cunoscuți drept "zvibanda", "chibados", "quimbanda", "gangas" și "kibambaa" - erau purtătorii unor spirite feminine puternice pe care le puteau transfera altor bărbați prin sex anal. Înainte de colonizarea europeană, o formă comună de homosexualitate în rândul popoarelor indigene din America era bispiritualitatea. Asemenea persoane erau recunoscute de timpuriu, dată fiind alegerea părinților de a urma această cale și, în cazul în care copilul accepta rolul, era
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
os cartilaginos direct cu cutia craniană și coastele. Ea se împarte în 2 regiuni: toracală și codală. Peștii nu au stern. Conformația membrelor este în strânsă legătura cu modul de locomoție, care este tipic acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală și anală) au un schelet format din raze externe osoase ce susțin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt formate din structuri osoase ale centurilor și structuri ale părților libere ale înotătoarelor. Prin intermediul centurilor scapulară și pelviană, înotătoarele perechi sunt prinse de scheletul
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
regiunea trunchiului și în 4 rânduri în cea a cozii. Botul este lung în formă de tub, la vârful căruia se află gura mică, fără dinți. Au o singură înotătoare dorsală (a 2-a), bine dezvoltată, fără radii spinoase, înotătoarea anală este redusă, iar înotătoarea caudală mică sau lipsește. Înotătoarele pectorale sunt scurte sau lipsesc, iar înotătoarele ventrale lipsesc. Orificiul branhial redus la o gaură mică, situată la marginea superioară a operculului. La majoritatea speciilor, masculul are o pungă ventrală, numită
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
de înotătoare și a devenit prehensilă, putându-se încolăci în jurul algelor sau altor obiecte. La singnatide toate înotătoarele sunt lipsite de spini. Partea anterioară spinoasă a înotătoarei dorsale (prima dorsală), precum și înotătoarele ventrale la acești pești lipsesc; alte înotătoare (dorsala, anala, caudala, pectoralele) pot fi prezente sau absente la peștii adulți (la "Bulbonaricus" dorsala, anala și pectoralele sunt absente la adulți). Au o singură înotătoare dorsală (a 2-a), bine dezvoltată, de obicei cu 15-60 radii moi, fără radii spinoase; la
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
La singnatide toate înotătoarele sunt lipsite de spini. Partea anterioară spinoasă a înotătoarei dorsale (prima dorsală), precum și înotătoarele ventrale la acești pești lipsesc; alte înotătoare (dorsala, anala, caudala, pectoralele) pot fi prezente sau absente la peștii adulți (la "Bulbonaricus" dorsala, anala și pectoralele sunt absente la adulți). Au o singură înotătoare dorsală (a 2-a), bine dezvoltată, de obicei cu 15-60 radii moi, fără radii spinoase; la unele specii dorsală este absentă. Înotătoarea anală absentă sau prezentă; când este prezentă, anala
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
absente la peștii adulți (la "Bulbonaricus" dorsala, anala și pectoralele sunt absente la adulți). Au o singură înotătoare dorsală (a 2-a), bine dezvoltată, de obicei cu 15-60 radii moi, fără radii spinoase; la unele specii dorsală este absentă. Înotătoarea anală absentă sau prezentă; când este prezentă, anala este foarte mică, obișnuit cu 2-6 radii moi. Înotătoarea caudală lipsește sau este prezentă; când este prezentă caudala este mică, cu 8-10 radii moi. Înotătoarele pectorale prezente sau uneori lipsesc; când sunt prezente
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
anala și pectoralele sunt absente la adulți). Au o singură înotătoare dorsală (a 2-a), bine dezvoltată, de obicei cu 15-60 radii moi, fără radii spinoase; la unele specii dorsală este absentă. Înotătoarea anală absentă sau prezentă; când este prezentă, anala este foarte mică, obișnuit cu 2-6 radii moi. Înotătoarea caudală lipsește sau este prezentă; când este prezentă caudala este mică, cu 8-10 radii moi. Înotătoarele pectorale prezente sau uneori lipsesc; când sunt prezente pectoralele sunt scurte, obișnuit cu 10-23 radii
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
pe marginea toracelui. Aripile plecopterelor sunt mai lungi decât corpul și stau culcate înapoi peste abdomen. Aripile anterioare sunt mai înguste decât cele posterioare. Aripile posterioare sunt mult mai late, prin dezvoltarea puternică a câmpului jugal, formând un adevărat lob anal, care în repaus stă strâns în falduri longitudinale. În rare cazuri acest câmp jugal este redus sau lipsește cu totul. Nervațiunea aripilor este bogată, deasă în rețea (care le-a atras și numirile de plecoptere), mai evoluată decât la efemeroptere
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
se deschid decât la adulți. Alte larve prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt mici, simple, cel mai adesea fixate pe partea ventrală a toracelui (branhii traheene toracice) și mai rar dedesubtul capului sau pe abdomen la nivelul rectumului (branhii traheene anale). Branhiile, atunci când există, au forma unor tufe de fire subțiri, scurte, care trebuie căutate cu atenție pentru a putea fi văzute. Larvele se hrănesc cu vegetație acvatică sau cu mici crustacee sau alte larve pe care le găsesc sub pietre
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
botului (pe maxila superioară), 2 mai lungi la colțurile gurii și 4 pe mandibulă. Ochiul este mic. Sub ochi și ascuns sub piele, se află un țep mic. Înotătoarele sunt rotunjite și mici. Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală, cu baza scurtă, se inserează în urma verticalei posterioare a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala este mică și rotunjită. Pe spate și pe fața ventrală a pedunculul caudal se întinde câte o mică creastă. Coloritul fundamental a corpului este galben, spatele este
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
ele contopindu-se și formând alte 2 dungi longitudinale, mai înguste și incomplete. Toate înotătoarele sunt gălbui. Trăind în ape puțin oxigenate, iese din când în când la suprafața apei și înghite aer, pe care-l elimină imediat prin orificiul anal. În timpul cât aerul parcurge tubul digestiv, pereții intestinului posterior rețin oxigenul: este așa numita respirație "intestinală". Dacă este scos brusc din apă, peștele elimină aerul din intestin prin anus, producând un țipăt slab: de aici i s-e trage numele
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
benzi de-a lungul ambelor maxilare. Înotătoarele pectorale mari cu marginile groase se extind de la cap înapoi până la originea înotătoarelor pelviene. Au 2 înotătoare dorsale, prima înotătoare dorsală este situate deasupra bazelor înotătoarelor pelviene. Înotătoarea caudală este aproape triunghiulară. Înotătoarea anală lipsește. Pielea este moale, netedă, complet golașă, lipsită de solzi și de spini. Suprafața dorsală este uniform închisă, sau cu tot felul de ornamente deschise și închise; suprafața ventrală este albă. Pe spate se află două organe electrice reniforme (în
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
arteriale , vasodilatație ( creșterea calibrului vaselor de sânge ) și cheaguri de sânge . Respiratorii : scurtarea respirației , secreție nazală ( rinită ) , dureri în gât , tuse , sughiț , sângerări nazale , respirație zgomotoasă . Gastro - intestinale : greață , inflamarea mucoasei gurii , vărsături , dureri abdominale , diaree , constipație , arsuri abdominale , disconfort anal , lichid în abdomen . Hepatice : ficat mărit , icter . Piele : erupții , mâncărimi , căderea părului . Mușchi și oase : dureri de spate , musculare și ale articulațiilor . Renale : creșterea eliminării creatininei , disconfort la urinare și micșorarea cantității de urină . Reacții adverse frecvente ( afectează 1 până la
Ro_155 () [Corola-website/Science/290915_a_292244]
-
abdomen, cu solzi foarte fini și mici. Capul este gros cu ochii mici, botul obtuz și scurt și gura mică, semiinferioară. Înotătoarea dorsală, cu baza scurtă, începe în urma înotătoarei ventrale și este plasată mai aproape de coadă decât de cap. Înotătoarea anală începe cu puțin în urma înotătoarei dorsale și ca înălțime este aproape egală cu aceasta. Înotătoarea ventrală, culcată, ajunge până la orificiul anal; ca și înotătoarea pectorală, are marginea rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
Înotătoarea dorsală, cu baza scurtă, începe în urma înotătoarei ventrale și este plasată mai aproape de coadă decât de cap. Înotătoarea anală începe cu puțin în urma înotătoarei dorsale și ca înălțime este aproape egală cu aceasta. Înotătoarea ventrală, culcată, ajunge până la orificiul anal; ca și înotătoarea pectorală, are marginea rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
în întregime cu solzi. Coloritul lui este frumos, verde pe spate, cu pete albastre pe cap, trunchi și înotătoare. Pe abdomen se distinge un desen reticulat brun, în formă de rețea, iar marginea înotătoarei dorsale este roșie, pe când a înotătoarelor anale și caudale, albastră. Depune icre bentonice pe la sfârșitul primăverii. Se hrănește cu crustacee, moluște și pești. Se poate folosi în acvarii mari, publice. Lungimea maximă este de 60 cm. Obișnuit atinge 15-35 cm și o greutate de până la 1,7
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]