846 matches
-
munte, manifestanți veniți din toată Europa bogată s-au strâns la Geneva pentru a protesta. Nu am cuvinte să-i calific. Niște golani, luptători pentru cauze de ei inventate, paraziți ai unei societății care-i acceptă și hrănește. Își spun anarhiști sau, mai des, comuniști, fără a avea habar de ceea ce înseamnă comunismul real, fiind de fapt niște puștani imberbi sau tineri refuzând maturizarea. Poliția nu se poate ocupa de ei așa cum ar trebui, pentru că la Geneva departamentul de poliție este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care provine din greaca veche și desemnează cunoștințele dobândite numai În urma experienței practice, oferă un Înveliș lingvistic util și cuprinzător pentru ceea ce doresc să explic. Ar fi acum momentul să recunosc datoria intelectuală pe care o am față de unii scriitori anarhiști (Kropotkin, Bakunin, Malatesta, Proudhon) care subliniază În mod constant importanța relațiilor mutuale În opoziție cu cele imperative și ierarhice În procesul de creare a ordinii sociale. Sensul pe care Îl dau ei termenului de „mutualitate” se suprapune parțial cu sensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ca noi, cei din generația mai În vârstă, să nu vedem bătăliile decisive ale revoluției viitoare”. În ajunul evenimentelor, bolșevicii aveau o bază proletară modestă, compusă În special din muncitori necalificați din Moscova și Sankt Petersburg, În vreme ce revoluționarii socialiști, menșevicii, anarhiștii și muncitorii neafiliați erau majoritari. Mai mult, lucrătorii adepți ai bolșevicilor nu se prea supuneau controlului ierarhic descris În Ce e de făcut?. În ceea ce privește practica revoluționară, Lenin spera că bolșevicii vor reuși să alcătuiască o structură centralizată, compactă și disciplinată
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de destabilizarea regimului lui Kerenski, chiar dacă mulțimile nu ar fi fost deloc subordonate disciplinei bolșevice. Nu este de mirare, așadar, că, la Începutul lunii noiembrie, Înainte ca bolșevicii să Își fi consolidat puterea, Lenin făcea afirmații foarte asemănătoare celor ale anarhiștilor: „Socialismul nu se creează prin ordine date de sus. Automatismul birocratic de stat este străin spiritului său ; socialismul este viu, creativ - este creația maselor populare Însele”. Deși Statul și Revoluția este o lucrare scrisă pe un ton egalitarist și utopic
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
țărănimea chiar Înaintea colectivizării. O mare parte dintre elementele situației anterioare trebuiau Într-adevăr abolite (formele de tiranie pe motive de clasă, gen, vârstă și origine), dar s-a distrus și o anumită autonomie instituțională. Cred că ceva din principiul anarhist clasic - conform căruia statul, cu dreptul său pozitiv și instituțiile sale centrale, subminează capacitatea indivizilor de a se autoguverna În mod autonom - s-ar putea aplica și grilelor de planificare ale modernismului extrem. Chiar dacă moștenirea lor instituțională e fragilă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Persuasion: Essays in the Histroy, Theory, and Rhetoric of Ownership, Westview Press, Boulder, 1994, În special capitolul 4, „Seeing property”, pp. 267-303. Jacobs, Death and Life, p. 287. Ibid., p. 391. În acest pasaj, se fac simțite ecourile gândirii unor anarhiști influenți, precum Pierre-Joseph Proudhon și Peter Kropotkin. Nu știu dacă Jacobs lasă intenționat să se Întrevadă aceste influențe, a căror sursă este probabil opera lui Paul Goodman. Însă ceea ce lipsește aici este o recunoaștere a faptului că, În lipsa unui urbanism
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În gândirea socialistă, iar instruirea formală era norma. Luxemburg și-a dedicat o mare parte a carierei Întâlnirii cu clasele și evaluării lucrărilor de la școala superioară a Partidului Social-Democrat. Ibid. (sublinierea Îmi aparține). Să comparăm această viziune cu cea a anarhistului italian Arrico Malatesta, care, În 1907, afirma În lucrarea Anarhia că, chiar dacă ar fi fost posibil ca la conducere să se afle niște socialiști autoritari binevoitori, aceasta „ar diminua enorm [forța de producție], fiindcă guvernul ar restrânge posibilitatea luării inițiativei
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a creat din nimic psihanaliza, ca să nu i se poată reproșa că nu a inventat ceva demn să rămână în istoria ideilor, el inventează individul modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului, care justifică în mod cert uitarea totală pe care autorii de istorii ale ideilor, dar și filosofii de profesie au lăsat-o să învăluie această figură majoră a sofisticii, indiscutabil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
instituțiilor politice sau judiciare - adunarea poporului și tribunalul. Terapeut ce folosește verbul, Antiphon acționează ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. -5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
povești carnale. Măsura, o dată în plus... Față de bani, femei, dar și putere, Aristip vrea să găsească distanța potrivită. Lui Socrate care, dacă e să-l credem pe Xenofon, discută cu dânsul despre necesitatea de a fi un bun cetățen, filosoful anarhist îi răspunde printr-un refuz: nici bun soț, nici bun părinte - își vedea progenitura ca pe un scuipat ieșit din el, fără mai multă importanță decât scuipatul... -, el mai adaugă la acest portret și faptul că n-ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce libertatea individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate, nici măcar îsau mai ales) plăcerea... -9Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea acesteia: căci, pentru a exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dezlipi de lângă fereastră, gândindu-se că peste puțin timp avea să fie afară. Doar un mic efort intelectual și avea să-și câștige libertatea pentru toată vara care urma. Își programase să meargă la Barcelona ca să intre În contact cu anarhiști din grupul Barricada. Frați cu adevărat curați și devotați. Motoul lor era: Vreau un tărâm În care să nu existe bani - vreau să trăiesc o viață curată. Barcelona Îl atrăgea. Spania trecuse de la fascism la libertate cu o dezinvoltură impresionantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se cunoască Îndeaproape. Zero se Întrebă din nou ce căuta În aula aceasta. Nu-și dorea să ajungă nici judecător, nici notar. Nici măcar avocat, deși ar fi fost destui nenorociți pe care ar fi trebuit să-i apere și destui anarhiști pe care să-i elibereze din Închisorile stăpânilor. Nu-și dorea să devină nimic. Voia să fie ceva - să dea un sens vieții sale. Până acum nu avea nici unul. Își așeză cartela electronică pe catedră. Ferrante Îi acordă aceeași atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu adevărat. Avocatul Fioravanti, astăzi prieten cu preoți și politicieni moderați, dar În tinerețe reprezentant de vază al Legiunii, nu va ști niciodată că tocmai el avea să salveze de la demolare și de la evacuare un centru social În care trăiesc anarhiști, bestii punkiste și alți neisprăviți pe care i-ar trimite cu plăcere la ocnă sau la truda pământului - „brațe sustrase agriculturii“ era una dintre replicile sale preferate atunci când vorbea tineretului. Voi merge imediat supus și Înfrânt să beau paharul amarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
roșii. Camilla Fioravanti recita o poezie ciudată despre peștii care trăiesc ascunși În adâncurile mării. Peștele are un gust bun/ peștele e liber În ocean./ Peștele e mut,/ nimeni nu știe că el există/ până când moare/ și iese la suprafață./ Anarhistul e un pește./ Înoată liber În adâncurile societății./ evită plasa și stă mut/ când iese la suprafață/ anarhistul e deja mort. Celelalte, sclavele și slujnicele sale, dădeau din cap aprobator, chiar dacă nu Înțelegeau nimic, căci Camilla povestea mereu Întâmplări ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gust bun/ peștele e liber În ocean./ Peștele e mut,/ nimeni nu știe că el există/ până când moare/ și iese la suprafață./ Anarhistul e un pește./ Înoată liber În adâncurile societății./ evită plasa și stă mut/ când iese la suprafață/ anarhistul e deja mort. Celelalte, sclavele și slujnicele sale, dădeau din cap aprobator, chiar dacă nu Înțelegeau nimic, căci Camilla povestea mereu Întâmplări ciudate. Când Kevin Îi trecu pe dinainte, tăcu brusc și se Înroși ca o pătlăgică. Spera că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a cerut niciodată să gândească. Va face ceea ce vrea. Eu voi picta. Voi organiza subminarea mondială a sistemului. Dar nici asta. Nu voi face nimic. Voi trăi pentru ea. Dar refuză imediat acel vis nesigur, căci prima calitate a unui anarhist este luciditatea mentală și evaluarea obiectivă a realității. Și chiar dacă uneori, din ce În ce mai des, În aceste ultime luni avusese impresia că poate auzi adevăratele gânduri ale Majei și cuvintele pe care nu i le spusese niciodată, Își repetase mereu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
primește niște fotografii, constată aiurit: „E una în care am un aer bolnav, sinistru, spectral, rău, terminat. Literalmente m-a speriat. E oare cu putință ca individul ăla cumplit să fiu eu? Da, e cu putință. Parcă aș fi un anarhist din secolul trecut ieșit din spital sau din închisoare, care spune la cale o lovitură” (III, 273). Altcineva este și personajul din tinerețe care îi poartă numele. Citind despre sine în jurnalul cuiva din anii 1938-’39, notează: „Mă văd
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
german, canibal Ă orice în afară de ceea ce sunt. Mereu răzvrătit contra sorții, contra nașterii mele. Nebunia de a te vrea diferit de ceea ce ești, de a adopta în teorie orice condiție în afară de-a ta” (III, 37-38). Cum să fie anarhist și nihilist cineva care spune „nimeni n-a iubit mai mult ca mine lumea” (III, 174)?. Apaticul devine adesea un înfierbântat, ba chiar un fanatic . Scepticul trăiește clipe euforice. Notează, și pentru că se recunoaște în ea, comparația făcută de Berdiaev
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acționa, de a participa: „Model de agitație zadarnică: Napoleon. Ă Cum i-am putut admira atâta vreme pe cuceritori?” (III, 281). Este momentul în care Cioran descoperă sensul negativității. Astfel, rezumă: „Tânăr fiind, îi iubeam pe Nietzsche, pe Spengler, pe anarhiștii ruși din secolul al XIX-lea, îl admiram pe Lenin, și aș putea lungi lista la nesfârșit. Îi iubeam pe orgolioșii de toate spețele, și sunt legiune” (III, 282). Firește, e vorba de orgolioșii care se instituie ca prezență. Or
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nihilismului. E orgoliul celui care, asemenea ultimului profet, nu mai este un subiect, ci o entitate aflată deasupra umanității. Este ceea ce vede el însuși în destinul lui Buddha. Tânăr fiind, îi iubea, mărturisește, pe marii orgolioși. Printre ei, Nietzsche, Spengler, anarhiștii ruși, Lenin. Acum, s-a refugiat în Buddha. Numai că, se întreabă Cioran, „Buddha, pe care-l iubesc acum, n-a fost și el un mare orgolios, cel mai mare dintre toți? Să renunți la lume și să predici renunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ereziilor... Originar din Alexandria prin tată, din Cefalonia prin mamă - mai exact, din Samă -, el este moștenitor al unei vaste culturi enciclopedice. încă înainte de șaptesprezece ani, el scrisese Despre justiție, un pamflet care pare să fi fost scris de un anarhist, într-atât face de râs divinitățile de hârtie, de argint ori de fum celebrate de cea mai mare parte a oamenilor. Moare la puțină vreme după aceea, la șaptesprezece ani. Se pare că s-a bucurat de onorurile aduse unor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
critică indulgențele care le permit acestora, prin intermediul donațiilor făcute de păcătoși pentru opere caritabile, să-și șteargă propriile păcate, și să-și cumpere o ipotetică sfințenie. Tot ceea ce se efectuează în sărăcie scapă moralei. Astfel, - genealogia „reluării individuale” preconizate de anarhiștii din secolul al XIX-lea - omul sărac, sanctificat de renunțarea voluntară la avere, poate fura fără rușine și fără teamă de vreo pedeapsă nici pe pământ și nici în cer - care nu există... - dacă fură de la un bogat pentru necesitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
admirabil ... S-ar putea spune despre Amaury din Bène că excelează, cu panteismul său amoral, ca doctor hedonist, că îndemnul la „reluarea individuală” - o idee a lui Ravachol de mai târziu - face din Willem Cornelisz din Anvers un remarcabil doctor anarhist, că Bentivenga de Gubbio strălucește ca doctor apatic care proslăvește indiferența față de negativitatea lumii, în timp ce Walter de Hollande l-ar reprezenta pe doctorul inocent... Dar, incontestabil, Jan din Brno îl personifică pe doctorul sadian - fie-mi permis anacronismul! Căci el
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a creat din nimic psihanaliza, ca să nu i se poată reproșa că nu a inventat ceva demn să rămână în istoria ideilor, el inventează individul modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului, care justifică în mod cert uitarea totală pe care autorii de istorii ale ideilor, dar și filosofii de profesie au lăsat-o să învăluie această figură majoră a sofisticii, indiscutabil, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]