471 matches
-
nu repre- zintă decât derivarea nevrotică sau exacerbarea unui fapt anecdotic, al unui fapt divers, pierderea celor două bilete de loterie câștigătoare, tradus ulterior prin partea crudă a anecdotei : viceversa. Ce urmează după acest moment apogetic ? Ceea ce lipsește imprecației magistrale, anatemei cutremurătoare pe care micul funcționar o adresează umanității și secolului său, este extazul. Descoperirea biletelor produce unul : „Toți zeii ! toți au murit ! toți mor ! numai Norocul trăiește și va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca și el !... Sunt aci !... aci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spațiului, este asigurată (mai mult sau mai puțin eficient) și proprietatea asupra bunurilor personale. Toată problematica pe care o înfruntă fetele mame de aici poate fi gândită, la limită, ca o chestiune de spațiu vital. Asupra lor s-a abătut anatema alungării din spațiul părintesc și dificultatea găsirii unui adăpost pentru ele și, mai ales, pentru nou-născuți. De aceea, ocuparea spațiului care le-a fost desemnat de către organizația nonguvernamentală înseamnă, în primul rând, o premisă a redobândirii respectului față de sine. Una
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca al tău. Cu prietenie, pe curând. 8. Vânt de cruciadă De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă căci s-a apropiat împărăția cerurilor. (Matei, IV, 17) Am văzut, la Institutul Francez din Orientul Apropiat, anatemele lansate de numărul doi al Al-Qaida pe site-ul său Internet. Medicul egiptean Al-Zawahiri îi îndeamnă pe arabii sunniți să nu "se dezonoreze în slujba cruciaților și a evreilor". Ne face o mare onoare. Unde mai găsești azi ardoarea unor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
entitatea sionistă" mă face suspect în ochii unora nu și ai Hezbollahului. M-am săturat să tot aud vorbindu-se de sionism ca de o injurie. În Liban, în Siria, în Iordania, în rândul persoanelor care au avut de pătimit, anatema este de înțeles. Dar că mirosul de pucioasă se poate extinde și de la sine în unele forumuri internaționaliste, în jamboreele Binelui aflate în căutare de "răi" m-a surprins dintotdeauna. Respectul, să zicem comparativ, ar trebui totuși să se impună
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în a șaptea zi, când se crăpă de ziuă, zidurile se prăbușiră și poporul dădu năvală înăuntru, urmându-l pe Iosua... Da, ce poate fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe loc prof. Todicescu ne atenționează cu voce sonoră spre a fi auzit de cei prezenți. Parcă-l văd cu statura lui impozantă zicându-ne: „Măi băieți! S-a făcut o propunere pentru o nouă adunare în 1977! Fiți atenți! Anatema! să fie cel care nu va răspunde prezent peste cinci ani!” Omul propune și Dumnezeu dispune!... Mă uitam admirativ la făptura lui aproape atletică, impozantă - gen Sadoveanu - și-mi spuneam în sinea mea că el putea să participe nu la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a ne reîntâlni în 1977, adică după cinci ani. Se nimerise să fie anul catastrofalului cutremur din 4 martie. Propunerea fusese întărită de prof. Petru Todicescu prin cuvinte care subliniau voința fermă ca toți să nu uităm data, că apoi... „Anatema să fie acel care nu va răspunde prezent!” Mobilizarea a fost mai ușoară, cu mai puține griji în calitatea mea de organizator, fiindcă adresele erau cunoscute și acceptul dat cu hotărâre de fiecare era valabil. Și de data aceasta soția
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și ale semenilor. E, în ciuda chel tuielii de energie pe care o presupune, un afect paralizant, steril. Românii nu schimbă nimic în bine, pentru că se enervează prea ușor și se defulează în înjurătură. Mânia evacuează reflexia și înlocuiește corectura prin anatemă. Mâniosul reacționează rapid („iuțime“ i se mai spunea mâniei în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e o marcă a virilității. Bărbatul e „iute
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i îngroape de vii pe cei bătrâni, pro-americanii se înfruntă cu anti americanii, unele resurse de adversitate se cheltuie pe ruși și bulgari, altele, pe Uniunea Euro peană. Românii din străinătate se bosumflă împotriva românilor din țară, „katehonticii“ dau cu anatema în toate direcțiile, dl Prigoană combate amoros cu dna Bahmuțeanu, societatea civilă se împarte în mici societăți civile care se excomunică reciproc. A inventaria toate conflictele care ne adună, seara, dinaintea televizoarelor e o operațiune utopică. Ar însemna să facem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care, cu vocea lui sonoră, spre a fi auzit de cei prezenți, ne-a atenționat, parcă-i văd și astăzi statura-i impozantă, zicându-ne: „Măi băieți! S-a făcut o propunere pentru o nouă adunare în 1977! Fiți atenți! Anatema!, să fie cel care nu va răspunde prezent peste cinci ani !” Omul propune și Dumnezeu dispune!... scrie profesorul. La data programată, cum se va vedea, dirigintele lor nu a mai fost prezent! Și-și continuă naratorul ceea ce avea să ne
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
a dezarmat: antimondializările fac să se vorbească despre ele, iar McDonaldizarea planetei apare mai mult ca oricând drept marele Satan 13. Să ne întoarcem de unde am plecat? Nu putem admite așa ceva. Noii activiști proclamă că „lumea nu-i o marfă”, anatemele fac furori, dar ținta vizată nu-i atât consumul-lume, cât dereglementările „ororii economice”. Ultraliberalismul, dictatele FMI-ului sunt puse la stâlpul infamiei, dar obiectivul urmărit este acela de a aduce țările în curs de dezvoltare în epoca bunăstării materiale. Distrugerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a consumatorului, cel puțin ea îi permite acestuia să golească de substanță paradigma atotputerniciei publicitare. Tragedia supraconsumului?tc " Tragedia supraconsumului ?" Începând cu anii 1960, o temă se bucură de mare circulație printre intelectuali: este vorba de faimosul „blestem al abundenței”. Anatemele contra societății abundenței proliferează, hrănindu-se din ideea conform căreia „mecanica infernală” a nevoilor îl condamnă pe consumator să trăiască într-o perpetuă stare de lipsă, să-și vadă liniștea și adevăratele bucurii cedând locul unei nemulțumiri cronice. Închis în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nu mai au deloc sau aproape deloc relații sexuale. Hotărât lucru, sub domnia sexului biruitor, „oropsiții sorții” sexuale și cei uitați de zeul Eros constituie mulțimi deloc neglijabile. Judecând lucrurile de pe aceste poziții, a ajuns de bonton să se arunce anatema asupra „revoluției sexuale”, acuzată de a fi incapabilă să ne asigure fericirea. Este oare corect? În realitate, revoluția sexuală apare atât ca un succes, cât și ca un eșec. Bilanțul ei este paradoxal: numărul persoanelor care se bucură de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dacă nu facem nimic, în curând vom fi incapabili să asigurăm un viitor decent copiilor noștri. Sub aparența lui homo felix, până la urmă nimic altceva decât dezlănțuirea puterii de dragul puterii ne face să alergăm drept spre prăpastie. Astfel, din ce în ce mai multe anateme aruncate asupra modernității trec de la roșu la verde: vicii private, dezastre ecologice; fericirea prezentă - infernul generațiilor viitoare; paradisul promis al abundenței - puterea apocalipsei. Tabloul schițat e unul alarmant. În ritmul actual de creștere, peste un secol toate resursele de combustibili
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Lazarev: "Istoria României era prezentată în totalitate ca venală, iar politicile sale ca jefuitoare, în parte pentru a asigura ca acele relații ce erau independente de controlul Moscovei să nu mai poată fi refăcute, dar și pentru a nu repune anatema pe țelurile strategice sovietice."287 Petru a-i ațâța pe bulgari, serviciile secrete sovietice au lansat zvonul că România pregătește un atac asupra Cadrilaterului. La fel, cu incitarea Ungariei: "Cu o duplicitate cinică înfiorătoare, Moscova încuraja Ungaria să-și clameze
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
misiunea guvernul meu s-a străduit să introducă în mănăstirile cenobitice morala, disciplina, cumpătarea în întrebuințarea bunurilor, care aveau un alt scop decât întreținerea lenei, ignoranței, demoralizării. Sfinția Voastră le-a adresat acestor mănăstiriri bule de excomunicare și a aruncat anatema asupra tuturor celor care au acceptat funcții publice... Dumneavoastră ordonați neascultarea guvernului și propovăduiți revolta împotriva autorității! Mai avem a vă adresa o plângere gravă; e vorba de mulțimea sentințelor de divorț emise de tribunalele spirituale. Sfinte Părinte! Abuzul de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fiind îndepărtați de la jertfa adusă; numai după aceea să li se admită împărtășirea cu cel Bun”31; Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu ecumenic și Canonul 92 Trulan sunt și mai aspre - îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 32; legiuirile civile, aflate pe atunci în curs de codificare și în Moldova, și în țara Românească erau încă și mai aspre cu „răpitorii”; „certarea” răpitorilor - adică a celor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-și piardă și averea, „încă-ș va piiarde bucatele” -, dar și deopotrivă, sfătuitorii și complicii 397. Și Biserica era necruțătoare cu răpitorii: Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu Ecumenic și Canonul 92 Trulan îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 398. Apropiații victimei îi puteau omorî pe răpitori și pe „asociații” lor: „Părinții, frații, rudele, stăpânii muierii, toți aceștia pot să ucigă de tot pre răpitori și să n-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o agresiune. Din punctul meu de vedere, unitatea creștinismului este un obiectiv a priori, dicolo de orice circumstanțe. Nu se poate ca lui Iisus să-i placă fragmentarea actuală. Nici una dintre cele două biserici, sau confesiuni, nu deține adevărul absolut. Anatemele au fost retrase, iar chestiunile de doctrină pot fi negociate. Dacă schisma din 1054 s-a produs mai mult din rațiuni politice, mundane oricum, nu credeți că acestea au fost depășite demult? Apoi, cele două biserici sunt complementare, au nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în aceste sens este faptul că textele care îl condamnau pe prea îndrăznețul gânditor bizantin conțin precizarea că trebuie făcută o deosebire între cei ce primesc „părerile nebunești” ale filosofilor și cei ce urmează „studii elinești” numai pentru învățătura lor (anatema a VII-a a Sinodikonului). Secolul XIII a reprezentat o altă perioadă de avânt cultural, culminând în veacul următor cu un rafinament de neegalat al celor din urmă oameni de cultură ai milenarului Bizanț. Orientarea entuziastă spre valorile clasicismului a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și au fost mai mulți autori bizantini care s-au lăsat seduși de posibilitatea folosirii cadrelor mistice ale lui Plotin sau Proclus în explicarea și precizarea experienței creștine. Ioan Italos este exemplul cel mai citat, acesta fiind și subiectul unor anateme oficiale, dar mai pot fi menționați și alții, între care Georgios Gemistos Plethon. Din acest motiv, Grigorie Palama se lăuda că nu l-a citit pe Platon, deși opera sa dovedește o prezență clară a termenilor filosofiei platoniciene. Matsoukas consideră
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de inspirație freudiană), adolescența și tinerețea, erosul, ieșirile în decor pro-gardiste și pro-legionare, dar mai ales refluxul acestora în cele cinci decenii pariziene de disimulare a derapajelor ideologice sub tropul scepticului de serviciu din "Sfârtecare", "Căderea în timp", "Mărturii și anateme". Mai puțin cunoscută este pasiunea septuagenarului Cioran (Rășinari, 1911 - Paris, 1995) pentru admiratoarea sa, universitara germană Friedgard Schulte-Thoma, care avea pe atunci, pe timpul îndrăgostirii de ea a scepticului de serviciu la căpătâiul umanității, 35 de ani. Mai nou, fosta victimă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să-mi îndeplinesc îndatoririle față de tine, fie ca justiția divină să prăbușească asupra capului meu toate trăsnetele dreptății ei; fie ca numele meu, moștenit de urmașii mei, să fie detestat; fie ca persoana mea să devină ținta blestemelor și ale anatemei compatrioților mei; și fie ca moartea mea să fie pedeapsa fără scăpare pentru păcatul meu, astfel ca să nu întinez puritatea Etairiei prin faptul că sînt membru al ei.7 Obiectivul de bază al societății era organizarea unei răscoale împotriva Imperiului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Pînă atunci și el continua să-și asigure camarazii de aprobarea rușilor, bazîndu-se probabil pe declarațiile Eteriei. În cele din urmă, la 17 martie, consulatul de la București a primit dezaprobarea țarului față de acțiunile lui Ipsilanti; a sosit de asemenea o anatemă din partea patriarhului de la Constantinopol. Atitudinea Rusiei era în sfîrșit oficială și lipsită de echivoc. Multe aspecte ale politicii rusești din acest timp sînt neclare. În ciuda acestui fapt, se pare că țarul nu știa nimic de existența unei conspirații, cu toate că era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
rezultă o frescă cu numeroase subterane, care mai de care mai ofertante. Impecabil îi iese lui Ioan T. Morar acțiunea desprinderii de identitatea nocivă și îmbrățișarea copilăriei contrafăcute (livresc). Când e înghițit de Istorie, eroul lui Morar scapă aparent de anatema stendhaliană și trăiește diferit fragilitățile biografice. Nu Napoleon, ci Mareșalul Antonescu orientează (dostoievskian) imaginarul spre un tată freudian ce desăvârșește, în primă fază, o autoritate râvnită. De aceea, el renunță la compasiune - simplă „capcană” existențială, cum spune, și la iubire
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]