602 matches
-
Viragi ”. Exploatarea acestui mit în sensul decăderii omului de la natura divină la cea materială, conformă cu concepția generală privind sensul reîncarnării, a dat naștere la una din concepțiile privind eliberarea în segmentul spiritual al Universului: refacerea unicității primordiale reprezentate de androgin prin regăsirea, după mai multe sau mai puține reîncarnări, a celor două jumătăți . Și punem aici întrebarea: quid prodest? A găsi jumătatea, adică a ajunge un carrier perfect/spiritual nu înseamnă neapărat și îndeplinirea rolului în Univers! Cel mult, putem
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
mult mai prozaic/pragmatic. La nivelul cunoașterii actuale, adică a faptului că un corp cauzal propriu-zis există și în cadrul regnurilor animal superior și animal inteligent (pentru demonstrație, v. §II.4.3.3), suntem nevoit a extinde și la acestea speculația androginului. Dar, în aceste cazuri, regăsirea celor două jumătăți ar provoca eliberarea corpului cauzal în regnul imediat superior, adică animal inteligent, respectiv uman. Or, aceste regnuri sunt sexuate. Contradicția este evidentă, mai mult, este imposibilă, căci prima condiție a reconstituirii este
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
nostru în favoarea universalității (s.a.) noastre, pentru că orice evoluție reală este totală (s.n.), nu parțială, ea privește întreaga lume (Univers, n.n.), nu doar ființe separate”. Strămoșii mitici ai omenirii, ca și “un anumit număr de Ființe supreme ale populațiilor arhaice erau androgine ”. De fapt, orice entitate spirituală e androgină, pentru simplul motiv că ea nu există în planul fizic unde ar trebui să-și perpetueze un corp fizic, ascultând de legile biologiei. Dar acum s’ar ridica o aparentă contradicție: mitologia amintește
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
evoluție reală este totală (s.n.), nu parțială, ea privește întreaga lume (Univers, n.n.), nu doar ființe separate”. Strămoșii mitici ai omenirii, ca și “un anumit număr de Ființe supreme ale populațiilor arhaice erau androgine ”. De fapt, orice entitate spirituală e androgină, pentru simplul motiv că ea nu există în planul fizic unde ar trebui să-și perpetueze un corp fizic, ascultând de legile biologiei. Dar acum s’ar ridica o aparentă contradicție: mitologia amintește zei și zeițe. Aparența e dată de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
trebui să-și perpetueze un corp fizic, ascultând de legile biologiei. Dar acum s’ar ridica o aparentă contradicție: mitologia amintește zei și zeițe. Aparența e dată de faptul că întotdeauna zeița e soția unui zeu. Acesta este de fapt androgin, zeița nefiind o entitate propriu-zisă, ci shakti (forța, puterea, acțiunea ) a zeului. În paranteză fie spus, zeițele, atunci când nu sunt perechea/dihotomia unui zeu, sunt prezentate ca fecioare (Athena, Artemis), de fapt androgine. Dualitatea zeu −shakti, adusă la apogeu de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
soția unui zeu. Acesta este de fapt androgin, zeița nefiind o entitate propriu-zisă, ci shakti (forța, puterea, acțiunea ) a zeului. În paranteză fie spus, zeițele, atunci când nu sunt perechea/dihotomia unui zeu, sunt prezentate ca fecioare (Athena, Artemis), de fapt androgine. Dualitatea zeu −shakti, adusă la apogeu de hinduși este, după părerea noastră, o formă superioară, subtilă, a dualității − arhicunoscute de omul mediu actual − dintre substanță și energie. Mai mulți autori, dintre care deosebit de manifest ni se pare , susțin intervenția unor
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
regnul uman individualitatea se încarnează preponderent ca femeie, iar spre sfârșitul evoluției în acest regn, ca bărbat. Devine evident că, în finalul evoluției în regnul uman, numărul bărbaților e mult mai mare decât cel al femeilor, astfel încât frumosul mit al androginului care se reface după găsirea “jumătății” lipsă devine doar o poveste. Și încă o observație: judecând după asimetria distribuției gaussiene (v. fig. II.24), eșalonul majoritar al umanității se află, în momentul de față, mai aproape de sfârșitul evoluției în regnul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Cf. Michel Foucault, Istoria sexualității, Ed. de Vest, Timișoara, 1995, p. 272. Erotica filosofică substituie curtării și onoarei problematica adevărului și a ascezei. Cf. Banchetul, 183d-e și Phaidros, 231a-233a. Cf. Banchetul, 192a. Explicarea pasiunii amorului: jumătatea masculină rezultată din tăierea androginului iubește femeia; jumătatea feminină iubește bărbatul. Cele care-au rezultat din tăierea femeii nu dau nici o atenție bărbaților, iar cei care provin din despicarea bărbatului iubesc pe bărbați. Aceștia din urmă, prin natura lor, sunt cei „mai bărbați” (cf. ibidem
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și Îl scoteam din contextul lui cunoscut, din explicația lui cunoscută, și plonjam cu studenții În căutarea unor explicații nevalorificate. Dar nu poți să plonjezi atunci când vrei să explici un alt imaginar, cum ar fi, să spunem, cel al mitului androginului, nu poți să generezi explicații până nu Îi duci pe studenți În imaginarul momentului În care s-a dezvoltat mitul, să zicem grec În acest caz. De acolo există alte mecanisme care Îl pun În mișcare, nu poți să Îl
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acest caz. De acolo există alte mecanisme care Îl pun În mișcare, nu poți să Îl duci mai departe dacă nu Îl pui În contextul romantismului, unde el a căpătat noi forme, și apoi să vezi ce se Întâmplă cu androginul În propriul lor univers imaginar. Corin Braga: Demersul acesta istoric se aplică de altfel atât arhetipurilor, cât și anarhetipurilor. Și ca să continuu ideea de amplificare a fantasmelor, am să vă vorbesc despre o experiență personală, o ședință de Emotional Body
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
roșul buzelor „sângele îngeresc nelegiuit”. Iar sângele „se varsă / de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul indiferent al cosmosului. În ultimii doisprezece ani ai vieții sale creatoare, poetul a reluat motivul obsedant al luptei cu
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul indiferent al cosmosului. În ultimii doisprezece ani ai vieții sale creatoare, poetul a reluat motivul obsedant al luptei cu himera în două variante: lupta cu iluzia istoriei imediate
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
au revizuit modelul disjunctiv al masculinității-feminității și s-au întrebat dacă nu există indivizi care se văd pe ei înșiși ca având la cote ridicate atât atribute masculine, cât și feminine. S. Bem (1974) răspunde afirmativ și numește respectivele persoane „androgine (psihologic)”, combinând cuvintele grecești andro (bărbat) și gyne (femeie). Ea a construit un inventar de rol de sex (Bem sex role inventory), în care dintre cele 60 de adjective utilizate, 20 sunt de masculinitate, 20 de feminitate și 20 neutre
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
masculinitate, 20 de feminitate și 20 neutre. Prin aplicarea inventarului la studenții din colegii, tipul androginic s-a confirmat empiric. Într-o altă cercetare (Bernard, 1980), s-a aflat că 40% dintre studenți se identifică în termeni tradiționali, 25% sunt androgini, foarte puțini identificându-se cu sexul opus, dintre care 5% băieți și 12% fete, iar restul apar ca nediferențiați, obținând scoruri scăzute și la masculinitate, și la feminitate, dintre care 29% băieți și 21% fete. Faptul că multe persoane depășesc
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
12% fete, iar restul apar ca nediferențiați, obținând scoruri scăzute și la masculinitate, și la feminitate, dintre care 29% băieți și 21% fete. Faptul că multe persoane depășesc rigiditatea tradițională în identificarea de sine a rolurilor de sex prin modelul androgin poate duce la beneficii, în primul rând printr-o mai mare flexibilitate și adaptabilitate comportamentală (Jose, McCarthy, 1988). Cercetările au evidențiat consecințe pozitive și asupra prețuirii de sine (Whitley, 1988). A fi tare atât în domeniul masculinității, cât și în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
faptul că cel veritabil nu presupune a fi egal masculin și feminin în orice împrejurare, ci a te adapta în funcție de situație în promovarea atributelor de un gen sau altul, acesta apare superior - și în viața de familie - rigidei separărimasculinitate-feminitate. Indivizii androgini sunt capabili de abilități sporite în relațiile intime de cuplu, adoptă un spectru mai larg de valori și comportamente, au în general o viață de familie mai sănătoasă fizic și psihic (Ickes, 1993). 6.2. Distribuția sarcinilor domestice. De la ideologie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică a androginului, „sămânță eternității”, prin care „misterioasa carne se face duh în noi”. În interpretarea teologică propusă de Valeriu Anania, sonetele ar exprima năzuința sufletului uman de a se contopi cu Logosul divin. Dintre piesele de teatru ale lui V., Fata ursului
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
ca realitate cosmică - avea darul de a anula caracterul tragic al destinului athanasic și soluționa problemele grave ale soteriologiei și eshatologiei care chinuiau pe omul elin și care, mai apoi, vor sfâșia sufletul celui creștin. (Similitudinea dintre mitul prehomeric al androginului fulgerat de Zeus și mitul veterotestamentar al Adamului izgonit de Dumnezeul mozaic din Grădina Edenului este totală; înainte de a căuta filonul mitic comun al celor două fabuloase povești, apare evidența că ambele furnizează o explicație cauzală comună aceleiași chinuitoare probleme
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite fundamentale. Kosmopoiesis-ul pitagoreic s-a obținut prin alegorism matematic aplicat la mitologia hesiodică combinată, probabil, cu cosmogonii egiptene, persane și indiene. 41. Mitul androginului la Platon, Banchetul (189d - 192a), în traducerea lui Cezar Papacostea; și, desigur, Geneza, din Sfânta Scriptură. 42. „Modul de viață pitagoreic”, așa cum apare el în Sentințele lui Aristoxenos, îngăduie această judecată. În confreria lor, dar și în întreaga viață, pitagoreicii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
București, 2006). 20. apaideusia - cuvânt compus din a-privativum și paideia - desemnează atât starea de „nedesăvârșire”, cât și „ignoranța”, „prostia”, „lipsa de educație”, „neghiobia”. Pentru a depăși „starea de nedesăvârșire”, cu care anqropo" vine pe lume, omul trebuie să refacă desăvârșirea androgină de dinaintea pedepsei divine. Adică o harmonia (a(rmonia) kosmică (kósmo" = „ordine universală”), așa cum spuseseră pitagoreicii pe care Platon îi considera „adevărații înțelepți”, stăpânitorii „cunoașterii esențiale”. 21. M. Heidegger, „Doctrina lui Platon despre adevăr”, în M. Heidegger, traducere de T. Kleininger
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ulise le-a permis tuturor să-l zugrăvească după voie, atribuindu-i calitățile pe care le considerau caracteristicile „idealului de umanitate”. Toți aveau același vis al recâștigării „desăvârșirii pierdute” de străbunul androgynos; și toți l-au văzut în Ulise pe androginul revenit printre anthropoi pentru a se oferi ca exemplu. Există un Ulise al sofiștilor - zugrăvit ca un mare maestru al șireteniei oscilând între loialitate și perfidie; există un Ulise al cinicilor - model de ființă care poate îndura totul ducând o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sunete” (Adâncuri de mare). Îndepărtându-se de efortul atingerii stării pure de poezie cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând spre infinit sentimentul limitării ființei. Iubirea pentru androgin (femeia cu „trupul zvelt de băiat”), cu rezonanțe amintind de miturile Antichității elenistice, diversifică modalitățile de construcție a personajelor și, implicit, tipologia afectivă. Aceeași formulă se întâlnește și în Dimineața nuanțelor (1989), unde decorul marin devine scena confruntărilor dintre elementul
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
București, 1998; Eminescu. Metamorfozele creației, București, 1985; Dromichet. Semnul nemuririi, București, 1988; Eminescu. Limbajul simbolic, București, 1989; Cărbune și diamant, București, 1990; Istoria literaturii române. Note de curs , I-IV, București, 1990-1992; Apocalips, București, 1991; Naturi catilinare, București, 1997; Venirea Androginului, București, 1998; Casa rândunelelor, București, 1998; Scrinul amintirilor, București, 1998; Ondina, București, 1998. Antologii, ediții: Din presa literară românească a secolului XIX, pref. Romul Munteanu, București, 1967 (în colaborare cu Georgeta Rădulescu-Dulgheru); Samson Bodnărescu, Scrieri, pref. edit., București, 1968 (în
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin, Orfeu, cel „sălbăticit de suferință”, și regele Somn, iar la alt nivel, Călugărul, Poetul și Monarhul - acestea trei putându-se confunda sub o identitate androgină, la rândul ei configurată ca Înger al Morții. Performanța hermeneutului se realizează excepțional prin descinderile în „stratul ultim al viziunilor”, în metaforicul esențial unde se contopesc miticul, magicul, muzica și poeticul, aici fiind spațiul misterului văzut ca „liman al morții
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]