1,180 matches
-
ș.a. Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumuluitc "Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului" Clarificări etimologicetc "Clarificări etimologice" Expresia curriculum educațional s-a impus în pedagogia europeană abia în anii ’50 ai secolului XX. Ea circulă de aproape două secole în literatura pedagogică anglo-saxonă, dar a fost îndelung evitată de cea francofonă. În România, expresia a pătruns intempestiv după 1990, odată cu înființarea Consiliului Național pentru Curriculum și prin folosirea ei abuzivă de către ministrul Învățământului (profesorul clujean Andrei Marga). Până atunci, conceptul de curriculum fusese
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
semidocți. 7. Nu are mare importanță că expresia curriculum vitae a fost reactualizată, dar sărăcită de sensurile ei fabuloase și redusă, în mod ridicol, la înțelesul de „memoriu de activitate”. Adaptarea expresiei a început la români în 1990, prin intermediul mentalității anglo-saxone. Este justificată, în parte, folosirea ei de către americani. O civilizație modernă lipsită de un trecut fabulos are complexe de inferioritate culturală pe care și le lecuiește prin atare împrumuturi greco-latine, spoliate de sensuri. Dar la români împrumutul apare penibil și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
planuri și programe de învățământ al căror conținut să permită „educația vocațională”: formarea și dezvoltarea celor care învață în conformitate cu aptitudinile individuale, trebuințele proprii de formare și solicitările socioprofesionale. Expresiile curriculum development și curriculum improvement s-au impus în cercetarea educațională anglo-saxonă în perioada care a urmat. În a doua jumătate a secolului XX, ele au început să desemneze o știință teoretică și practică a educației care a asimilat numeroase domenii studiate, tradițional, de pedagogia generală și de didactică. Dar optimizarea curriculară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și de didactică. Dar optimizarea curriculară / teoria curriculumului nu se reduce la aceste asimilări: noutățile pe care le aduce prevalează asupra tradițiilor păstrate. Pedagogia europeană, dominată de literatura pedagogică francofonă și de cea germanofonă, a acceptat cu dificultate această inovație anglo-saxonă, considerând-o, până în deceniul șapte al secolului trecut, o simplă fantezie lingvistică 1. În deceniile următoare s-a putut constata că nu este vorba numai de atât. Ce-i drept, J. Dewey a fost obligat să apeleze la un cuvânt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că orice formă sau tip de educație se bazează pe un anumit curriculum. Dar Oliver are în vedere numai varietatea impresionantă de curricula explicite. Există însă și curricula implicite (sau tacite), așa cum am arătat în capitolele anterioare. Specialiștii preferă expresia anglo-saxonă hidden curricula (curricula ascunse). Asupra lor s-au aplecat teoreticienii postmoderni ai curriculumului. Cel care se formează de-a lungul vieții - spun teoreticienii postmoderni - nu învață numai la școală. Se învață în familie, pe stradă, din experiențe accidentale, din eșecuri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în literatura pedagogică și în activitatea academică s-a impus o disciplină educațională nouă, denumită cel mai adesea teoria curriculumului. Este o încercare mai mult sau mai puțin reușită a specialiștilor noștri de a reda în românește ceea ce în literatura anglo-saxonă se desemnează prin expresiile curriculum development și curriculum improvement. Uneori și în literatura pedagogică anglo-saxonă aceste expresii sunt considerate sinonime, deoarece ambele sunt componente sine qua non ale reformelor educaționale. Se impun două precizări principale: • Orice reformă educațională are în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cel mai adesea teoria curriculumului. Este o încercare mai mult sau mai puțin reușită a specialiștilor noștri de a reda în românește ceea ce în literatura anglo-saxonă se desemnează prin expresiile curriculum development și curriculum improvement. Uneori și în literatura pedagogică anglo-saxonă aceste expresii sunt considerate sinonime, deoarece ambele sunt componente sine qua non ale reformelor educaționale. Se impun două precizări principale: • Orice reformă educațională are în centrul ei o dezvoltare sau o optimizare a curriculumului. Dar: • Reformele educaționale sunt schimbări mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în programe educaționale. Pot fi aranjate la întâmplare? Evident, nu. Dar atunci care sunt exigențele științifice și regulile unei bune organizări curriculare? 12.8.1. ABC-ul organizării curriculare modernetc "12.8.1. ABC‑ul organizării curriculare moderne" Literatura psihopedagogică anglo-saxonă a impus în ultimii ani această formulă abreviată pentru a denumi generic cele trei norme fundamentale de organizare curriculară: articularea, balansarea și continuitatea 25. Articularea (denumită uneori, mai precis, articulare orizontală, iar alteori, mai vag, corelare) se referă la relațiile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ultimelor decenii. (Postmoderniștii, în orice caz, au făcut mare zarvă în legătură cu el.) Termenul desemnează valorile asimilate „subliminal” de către tineri prin influențe socioeducative de tip informal sau nonformal. Curriculumul „ascuns” nu este specificat în planurile de învățământ sau programele școlare. Psihopedagogii anglo-saxoni descoperă abia acum că familia, strada, comunitatea desfășoară o educație tenace, prin care sunt transmise reguli, ritualuri, cutume și obiceiuri specifice, cu efecte ce pot fi mai semnificative decât cele oferite de școală sau alte instituții educative oficiale. Cu toate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curricularătc "12.10. Optimizarea curriculumului și reforma curriculară" Sunt oare sinonime expresiile „optimizarea/dezvoltarea curriculumului” și „reformă curriculară”? Unii cercetători, inclusiv din România, sunt tentați să răspundă afirmativ la această întrebare. Contribuie la aceasta și faptul că în literatura psihopedagogică anglo-saxonă expresia curriculum developement este folosită și în sensul mai larg de „reformă curriculară”. Mai minuțioși însă, unii autori disting cu îndreptățire între aspectul „tehnic” al reformei curriculare și ansamblul metodologic al acesteia, care nu se reduce doar la simpla „inginerie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
componentă a unui ansamblu mai larg, reforma educațională, deci se supune regulilor metodologice ale acesteia; b) componenta esențială a reformei educaționale este de ordin managerial și organizatoric și o subordonează pe cea tehnică, chiar dacă se bazează pe ea. Literatura psihopedagogică anglo-saxonă folosește, în acest sens, expresii precum „managementul schimbării în educație” (educational change management) sau „managementul schimbării curriculare” (curriculum change management). Nu are rost să analizăm dacă aceste expresii pot fi echivalate cu „dezvoltare curriculară” sau „optimizare curriculară”, cum se întâmplă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în dezbaterile postmoderne cu privire la curriculum. Conceptele de hiperraționalism și hiperraționalizare au pătruns în teoria postmodernă a curriculumului cu conotații negative. Nu le-a impus complexitatea fenomenelor educaționale și a practicilor curriculare, ci acea arie a dezvoltării curriculumului botezată de teoreticienii anglo-saxoni curriculum policy (tradusă nefericit la noi cu sintagma derutantă politici educaționale). Sensul negativ al acestor concepte emergente din raționalism și raționalitatea modernă a fost conferit de Arthur Wise în 1979. În lucrarea Legislated Learning (1979), Wise a analizat atent fenomenul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pozitivistă, abordează literatura SF de pe alte poziții decât o făcuseră cei din generațiile anterioare, tributare în mare măsură unei viziuni idilice, ideologizante sau în cel mai bun caz lirice. „Noul val” al deceniului al nouălea aduce în peisaj o mentalitate anglo-saxonă, o viziune mai pragmatică, unde accentul cade atât pe text, cât și pe SF. Textul capătă stil, iar SF-ul rigoare și vocabular. O postfață-manifest avansează următoarea diferență specifică a „ficțiunilor speculative” (sintagmă pe care autorul o preferă aceleia de
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
de ani, ci cu dorința de a fi în mintea și inima oamenilor pentru o zi.” P. a publicat și o antologie SF, Imperiul oglinzilor strâmbe (1993), însoțită de o amplă prefață teoretică (SF ca paraliteratură). Pe lângă seria de autori anglo-saxoni selectați, volumul conține texte de Ov. S. Crohmălniceanu, Camil Baciu, Vladimir Colin, Sergiu Fărcășan și I. D. Sârbu. SCRIERI: Planetarium, pref. Voicu Bugariu, București, 1987; Vremea Mânzului Sec, București, 1991; Copiii fiarei, București, 1997; Timp mort, Iași, 1998; Omohom, pref. Lucian
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
R. a abordat mai multe domenii, remarcându-se mai ales ca prozator și eseist. Până în 1990 i se editează mai ales transpuneri din literatura engleză și americană (George Eliot, Oscar Wilde, Herbert Spencer, precum și Povestiri stranii. Pagini antologice din literatura anglo-saxonă, 1973, alte texte incluse în Antologie de poezie americană de la începuturi până azi, 1978, ca și volumul Necunoscutul. Antologie din literatura anglo-saxonă, 1981), din literatura franceză (Montaigne,Victor Hugo și versiuni selectate în Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
din literatura engleză și americană (George Eliot, Oscar Wilde, Herbert Spencer, precum și Povestiri stranii. Pagini antologice din literatura anglo-saxonă, 1973, alte texte incluse în Antologie de poezie americană de la începuturi până azi, 1978, ca și volumul Necunoscutul. Antologie din literatura anglo-saxonă, 1981), din literatura franceză (Montaigne,Victor Hugo și versiuni selectate în Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi), dar și din literatura armeană (prelucrări sau repovestiri). „Transpuneri” în alt limbaj sunt și cele mai multe din piesele scrise acum - dramatizări, adaptări, scenarii
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
armenești, București, 1968 (în colaborare cu Dirayr Mardichian); George Eliot, Silas Marner, București, 1969; Victor Hugo, Ultima zi a unui condamnat la moarte. Bug-Jargal, Iași, 1971; Oscar Wilde, Intențiuni, pref. Mihai Miroiu, București, 1972; Povestiri stranii. Pagini antologice din literatura anglo-saxonă, Cluj, 1973 (în colaborare cu Grigore Năstase); Montaigne, Aforisme, pref. trad., București, [1977]; Necunoscutul. Antologie din literatura anglo-saxonă, Iași, 1981; Augustin, De magistro, introd. Lucia Wald, București, 1994 (în colaborare cu Constantin Noica). Repere bibliografice: Ciobanu, Opera, 286-289; Nicolae Ciobanu
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
a unui condamnat la moarte. Bug-Jargal, Iași, 1971; Oscar Wilde, Intențiuni, pref. Mihai Miroiu, București, 1972; Povestiri stranii. Pagini antologice din literatura anglo-saxonă, Cluj, 1973 (în colaborare cu Grigore Năstase); Montaigne, Aforisme, pref. trad., București, [1977]; Necunoscutul. Antologie din literatura anglo-saxonă, Iași, 1981; Augustin, De magistro, introd. Lucia Wald, București, 1994 (în colaborare cu Constantin Noica). Repere bibliografice: Ciobanu, Opera, 286-289; Nicolae Ciobanu, Un spirit heliadesc, „Spectator”, 1983-1984, 3; Răzvan Teodorescu, Întregirea operei, CNT, 1986, 31 mai; Romulus Vulcănescu, Antropologia stilistică
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
8 din Iași (2003). În peisajul dinamic al comunității SF din deceniul al zecelea din secolul trecut, R. este o prezență vizibilă și semnificativă. Prin ce are mai relevant ca literatură propriu-zisă, vocabularul său (stilistic, imaginar) poartă amprenta literaturii SF anglo-saxone din anii ’80; William Gibson ar fi referința care aproximează acest aer de familie ce nu trebuie totuși confundat cu un simplu mimetism. Povestirile cele mai bune din cartea de debut (Legea talionului generalizată, Poveste cu umbre și eroi, Ziua
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
pensionare (1982) este redactor la Editura pentru Literatură Universală, devenită Editura Univers. Debutului din 1956, cu volumul Ochelarii, cuprinzând transpuneri din nuvelele scriitoarei italiene Anna Maria Ortese, îi urmează, întinsă pe multe decade, o carieră de traducător preponderent din literaturile anglo-saxone. De-a lungul anilor a colaborat cu recenzii, note de călătorie, interviuri cu scriitori britanici și americani, tălmăciri în „Luceafărul”, „România literară”, „Secolul 20”. A fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1979 pentru traducerea romanului Darul lui
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
o „modestă propunere”: „Logic, există următoarele posibilități: 1. să renunțăm la termen; 2. să-l folosim cu sensul (sensurile) pe care termenul îl (le) are în Occident, și anume: a) curent din proza ultimilor 20 de ani, mai ales cea anglo-saxonă (cu autori ca Pynchon sau Barth); b) tipologie creatoare [...]; c) un anume moment cultural, ce urmează modernismului, caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocantă, prin eclectism și reluarea/sinteza (în cheie ironică și
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Lui i se datorează cel dintâi studiu de mare întindere consacrat lui W.B. Yeats, după cum în corespondențele sale londoneze apar pentru prima oară în paginile unor publicații românești scurte caracterizări - în general judicioase - ale unor reprezentanți ai poeziei tinere anglo-saxone: Ezra Pound, T. S. Eliot, Robert Graves, Wilfred Owen, Laurence Binyon, Stephen Phillips, Laurence Hausman, T.S. Moore. În Fenomenul englez, cartea lui din 1936, vor fi adăugați imagiștii, gruparea din jurul revistei „Criterion”, tinerii de pe atunci W.H. Auden, Stephen Spender
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
solidă și nu se limita la perioada clasicismului englez, spre care îl îndreptau în chip firesc preocupările de până atunci, el fiind unul dintre primii angliști români care s-au familiarizat cu problemele literaturii medievale, inclusiv ale celei din epoca anglo-saxonă și ale începuturilor în limba engleză. Cea de-a doua carte, Fenomenul englez, este cea mai importantă cercetare a lumii din Insulele Britanice din câte au fost publicate la noi până după cel de-al doilea război mondial. La curent
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
în ceea ce se numea „fondul special”. Abia către sfârșitul anilor ’60 a putut să fie menționat în lucrările de specialitate. Mult mai târziu a început să fie publicată o ediție (proiectată în patru volume), conținând opera de exeget al literaturii anglo-saxone și de comentator al literaturii române. SCRIERI: Stilul lui Dimitrie Cantemir, București, 1915; Poemele restriștei, București, 1920; Zvon de pretutindeni, București, 1921; Valoarea latină a culturei engleze, Cernăuți, 1923; Un Classique moderne: William Congreve, pref. Louis Cazamian, Paris, 1924; Caracterul
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
valori normale - V.N. = 10-50 mg/dl): • Valori crescute se întâlnesc în: IRA, IRC și stări însoțite de hipercatabolism (sepsis, tratament cu corticosteroizi în doze mari etc.). • Valori reduse ale ureei sunt sugestive pentru disfuncție hepatică severă și malnutriție. în lumea anglo-saxonă, frecvent în locul ureei plasmatice se determină BUN (blood urea nitrogen = azotul ureic). Echivalența dintre uree și BUN se obține împărțind valoarea ureei plasmatice la 2,2. 3.1.2. Creatinina serică (V.N.= 0.6-1,0 mg/dl la femei, 0
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]