1,180 matches
-
este un gen care cuprinde 5 până la 10 specii de arbori din familia Rutaceae, care apar începând din regiunile temperate până în regiunile tropicale ale Asiei. În țările anglo-saxone în care se cultivă, sunt cunoscute ca Euodia, Evodia, sau Bee bee tree. Înflorește după patru, cinci ani și este de două ori mai melifer decât salcâmul, deoarece se obțin 3000 kg miere la hectar. Nu necesită o îngrijire specială
Tetradium () [Corola-website/Science/307986_a_309315]
-
per stat), considerând absolut toate comitatele și echivalentele comitatelor, care au denominări distincte, boroughs, parishes, orașele independente și districtele de recensământ . Puterea efectivă a guvernului local al unui comitat sau al unui echivalent al acestuia, tipic pentru administrațiile de sorginte anglo-saxonă, variază semnificativ de la stat la stat, aidoma relației dintre comitate și guvernele încorporate sau a aceleia dintre guvernele municipale și guvernele statelor componente ale țării. Statele din sudul și vestul mijlociu al Uniunii au tendința generală de a avea mai
Comitat al unui stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/304826_a_306155]
-
la origine două tradiții principale diferite. Pe când frazeologii din fosta Uniune Sovietică s-au ocupat de îmbinări de cuvinte total sau aproape total fixe, cum sunt expresiile idiomatice și proverbele, iar în centrul tradiției franceze stă noțiunea de fixitate, frazeologii anglo-saxoni au dat de la început o mare importanță unor îmbinări mai puțin fixe, precum colocațiile. A existat și există încă o viziune mai largă și una mai îngustă în această chestiune. Coșeriu, de exemplu, avea o viziune largă, incluzând în discursul
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
începutul unei noi ere în istoria britanică. William a avansat spre Londra care i s-a supus. În ziua de Crăciun a anului 1066, William Cuceritorul a fost încoronat ca întâiul rege normand al Angliei, la Catedrala Westminster, iar perioada anglo-saxonă a istoriei britanice s-a sfârșit. Limba franceză a devenit limba oficială a curții regale și treptat s-a contopit cu limba anglo-saxonă, dând naștere limbii engleze moderne. William I s-a dovedit a fi un rege eficace pentru Anglia
Wilhelm Cuceritorul () [Corola-website/Science/300742_a_302071]
-
1066, William Cuceritorul a fost încoronat ca întâiul rege normand al Angliei, la Catedrala Westminster, iar perioada anglo-saxonă a istoriei britanice s-a sfârșit. Limba franceză a devenit limba oficială a curții regale și treptat s-a contopit cu limba anglo-saxonă, dând naștere limbii engleze moderne. William I s-a dovedit a fi un rege eficace pentru Anglia. În anul 1086 a fost realizat un mare recensământ - numit "Domesday Book" - al terenurilor și al populației din Anglia, prin care s-a
Wilhelm Cuceritorul () [Corola-website/Science/300742_a_302071]
-
Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, Spiru Haret, Carol Davila, Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu. Aproape toți întemeietorii Statelor unite ale Americii, printre care George Washington și Benjamin Franklin, erau francmasoni sau împărtășeau mentalitatea francmasonică. Un alt exemplu celebru din lumea anglo-saxonă este Winston Churchill. Pe planul filozofic mentalitatea francmasonică nu este nici religioasă (chiar dacă anumiți francmasoni pot fi ispitiți să facă din francmasonerie o religie sau chiar o sectă în locul adevăratelor religii) nici antireligioasă (cea mai mare parte din masonerie crede
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
din România este Marea Lojă Națională din România, unica recunoscută de UGLE, și internațional de alte Mari Loji regulare. Există în România mai multe obediențe masonice : În 2009 sunt aproximativ 7500 francmasoni în România, dintre care 7000 „regulari” (obediențele inițial anglo-saxone ale Marilor Loji naționale) și 500 „liberali” (obediențele franceze ale Marelui Orient și a Dreptului Uman). Pe lângă și printre acestea, există cercuri mai restrânse („gradele superioare”) care își inițiază membrii în cunoașterea mai profundă a simbolisticii și a istoriei esoterice
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
iobăgia și în Transilvania. Astfel, țările române au fost dotate cu constituții, iar țăranii români au fost eliberați din șerbie, pe când împărățiile vecine vor rămâne monarhii absolute cu țărani șerbi, timp de încă un veac și mai bine. Unii autori anglo-saxoni nu recunosc vechimea francmasoneriei în țările române, dar istoricii D.G.R. Șerbănescu și Jacques Pierre (în Dicționarul francmasoneriei, Presses universitaires de France, Paris 1991 sub dir. lui Daniel Ligou), afirmă că prima lojă masonică românească fost întemeiată la Iași în 1748
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
România s-au federat într-o "Confederație a Marilor Loji din România de Rit Scoțian Antic și Acceptat". În prezent există în România mai multe obediențe masonice: În 2009 francmasonii români sunt aproximativ 7500, dintre care 7000 „regulari“ (obediențele inițial anglo-saxone ale Marilor Loji naționale) și 500 „liberali“ (obediențele franceze ale Marelui Orient și a Dreptului Uman). Pe lângă și printre acestea, există cercuri mai restrânse („gradele superioare“) care își inițiază membrii în cunoașterea mai profundă a simbolisticii și a istoriei esoterice
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
fiind una dintre cele mai bune lucrări de rock progresiv elaborate în România. Cornel „Muzicuță” Ionescu a declarat într-un interviu din 2003: „ce făcuse el (Aldea - n.n.) cu (...) «Secolul vitezei» n-apucase să facă la ora aia, din partidele anglo-saxone, nici Brian May de la Queen! (...) Cvintoletele, sextoletele - de nu mai aveai loc nici de o lamă de ras între note - erau absolut unice.”
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
au fost puse prin semnarea „Cartei Atlantice” la 14 august 1941, de către președintele american Franklin Roosvelt și premierul britanic Winston Churchill, document semnat la bordul navei „Prince of Wales”, în largul Oceanului Atlantic. Carta Atlantică prevedea o strânsă cooperare între țările anglo-saxone, în special între SUA și Marea Britanie. Din punct de vedere geopolitic prin atlantism au fost puse bazele unei ordini mondiale specifice. Intrarea SUA în al doilea război mondial în decembrie 1941 au conturat mai clar noul concept al atlantismului. Ideile
Atlantism () [Corola-website/Science/308319_a_309648]
-
iar în cele din urmă conte). Ca rang în albumul nobilimii britanice, a fost mai întâi înregistrat în 1440, când John Beaumont a fost numit viconte Beaumont de regele Henry al VI-lea. Cuvântul viconte corespunde în Marea Britanie cuvântului din anglo-saxonă "shire reeve" (stând la baza cuvântului care denumește biroul care nu aparține deloc nobilimii și care este ales de rege, al șerifului). Astfel viconții de la început primeau titlul de la monarh, nu ereditar; dar în curând au avut și ei tendința
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
În o armată de anglo-saxoni de Wessex, din regatul lui Alfred cel Mare, a învins marea armată a vikingilor danezi condusă de Guthrum la 6-12 mai 878. Sursele primare localizează bătălia la "Ethandun" sau "Ethandune" și, până la un consens academic, locul bătăliei este identificat cu
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
de dinainte a fost intenția. Sosirea sa a început "o nouă etapă, cea a cuceririi și a sederii". Prin 870, Nordici au cucerit regatele Deira și Anglia de Est, iar în 871 au atacat Wessex. Dintre cele nouă lupte menționate de Cronica anglo-saxonă în cursul acelui an, doar una s-a termina cu victoria saxonilor de vest, dar în același an, Alfred îl succede pe Ethelred, care a murit în Bătălia de la Merton. Mercia s-a prăbușit în 874. Halfdan s-a întors
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
periferice din Scoția și din Țara Galilor( unde prinții celtici și-au păstrat independența până în secolul XIII), formându-se așa-numita "graniță celtică", anglo-saxonii devenind predominanți în teritoriile Angliei moderne, denumirea țării provenind de la anglii, unul dintre popoarele cuceritoare. Creștinarea Angliei anglo-saxone a început în jurul anului 600, sub influența creștinismului celtic din nord și vest și a Bisericii Romano-Catolice din sud-est. În 597, Papa Grigore I cel Mare l-a trimis pe misionarul Augustin în Kent să-i convertească pe anglo-saxoni la
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Angliei anglo-saxone a început în jurul anului 600, sub influența creștinismului celtic din nord și vest și a Bisericii Romano-Catolice din sud-est. În 597, Papa Grigore I cel Mare l-a trimis pe misionarul Augustin în Kent să-i convertească pe anglo-saxoni la creștinism. Regele Ethelbert, fiind căsătorit cu o prințesă francă de religie creștină, l-a convins să treacă la creștinism, fiind botezat, și astfel, Augustin a devenit primul arhiepiscop de Canterbury. Anglo-saxonii au devenit ulterior misionari, precum Bonifacius. Ocuparea teritoriului
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
fiind căsătorit cu o prințesă francă de religie creștină, l-a convins să treacă la creștinism, fiind botezat, și astfel, Augustin a devenit primul arhiepiscop de Canterbury. Anglo-saxonii au devenit ulterior misionari, precum Bonifacius. Ocuparea teritoriului și stabilirea triburilor germanice anglo-saxone s-a încheiat în secolul VIII, când existau șapte regate anglo-saxone, care formau Heptarhia: Mercia, Northumbria, Anglia de Est, Wessex, Essex, Sussex și Kent. Northumbria a dominat în sec. VII, dar supremația a fost preluată de Mercia în secolul următor. Așa-numita
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
convins să treacă la creștinism, fiind botezat, și astfel, Augustin a devenit primul arhiepiscop de Canterbury. Anglo-saxonii au devenit ulterior misionari, precum Bonifacius. Ocuparea teritoriului și stabilirea triburilor germanice anglo-saxone s-a încheiat în secolul VIII, când existau șapte regate anglo-saxone, care formau Heptarhia: Mercia, Northumbria, Anglia de Est, Wessex, Essex, Sussex și Kent. Northumbria a dominat în sec. VII, dar supremația a fost preluată de Mercia în secolul următor. Așa-numita 'Supremație a Merciei' a caracterizat secolul al VIII-lea, nefiind însă
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
plănuită de către tatăl și mătușa sa, devenind primul rege care a reusit să conducă direct toate teritoriile pe care le numim astăzi 'Anglia' și a înfruntat o armată compusă din scoțieni și vikingi la Bătălia de la Brunanburh, menționată în Cronica anglo-saxonă sub forma unui poem. Incursiunile danezilor au continuat, iar regele Æthelred al II-lea cel Șovăielnic a încercat să-i mituiască cu mari sume de bani-tributul Danegeld. Regele danez Svend I al Danemarcei Barbă-Despicată a invadat Anglia și l-a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
contele de Wessex și conducător anglo-saxon, l-a chemat pe Eduard Confesorul, fiul lui Ethelred II din exil din Normandia și l-a numit rege. Eduard a câștigat însă antipatia tuturor pentru că a adus cu el consilieri normanzi în loc de nobili anglo-saxoni. Neavând moștenitor din căsătoria să cu fiica lui Godwin, l-a numit pe vărul sau, ducele William II de Normandia că succesor. William era urmașul lui Rollo, un viking danez, stabilit permanent în estuarul Senei din nordul Franței, , care în
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
și ducii care i-au urmat au pătruns în castele regale franceze și engleze, câștigând influență. Pretențiile lor ca moștenitori i-au determinat să invadeze Anglia. Domnia lui Eduard Confesorul a marcat o slăbire considerabilă a puterii regale în favoarea nobilimii anglo-saxone locale, ce a fost înzestrată cu prerogative largi, capabilă să reziste atacurilor normande. Cei mai puternici nobili, ealdermen, că Godwin și fiul său Harod, stăpâneau domenii întinse, regrupând mai multe comitate. Cu ajutorul partizanilor, după moartea lui Eduard, care nu a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
capabilă să reziste atacurilor normande. Cei mai puternici nobili, ealdermen, că Godwin și fiul său Harod, stăpâneau domenii întinse, regrupând mai multe comitate. Cu ajutorul partizanilor, după moartea lui Eduard, care nu a lăsat urmași, Harold a fost proclamat de nobilii anglo-saxoni și încoronat ca rege al Angliei la 6 ianuarie 1066. Actul a provocat o criză politică gravă, nesocotind drepturile unui alt pretendent la tron, William Bastardul, ducele Normandiei, înrudit cu familia lui Eduard, recunoscut că moștenitor prezumtiv, în 1051. Însuși
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Încoronarea să de crăciun în anul 1066 ca regele Wilhelm Cuceritorul la Westminster a marcat începutul epocii normande în Anglia. Organizarea normandă a regatului englez a purtat pecetea structurilor continentale, specifice celor ducatului normanzilor. Normanzii au conservat vechea împărțire administrativă anglo-saxonă, sistemul de relații sociale în vigoare, transplantând o concepție autoritata a puterii, aplicată cu succes pe continent, în cadrul ducatului și în raporturile cu regii Capetieni. Politică energică și independența a ducilor normanzi față de proprii baroni și regalitatea franceză au devenit
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
în Normandia, prin care William a reușit să-și aducă sub ascultare vasalii revoltați după 1051. Noul rege și-a recompensat cavalerii normanzi care l-au sprijinit cu feude vacanțe în urmă bătăliei de la Hastings sau confiscate de la posesorii lor anglo-saxoni. A schimbat natura juridică a numeroaselor alodii anglo-saxone, care din proprietăți libere, au devenit condiționate. Spre deosebire de continent, nobilimea normandă nu a primit proprietăți necondiționate, capabile să-i sprijine ambițiile de emancipare. Serviciile sale militare au fost reglementate. Monarhul avea grijă
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
-și aducă sub ascultare vasalii revoltați după 1051. Noul rege și-a recompensat cavalerii normanzi care l-au sprijinit cu feude vacanțe în urmă bătăliei de la Hastings sau confiscate de la posesorii lor anglo-saxoni. A schimbat natura juridică a numeroaselor alodii anglo-saxone, care din proprietăți libere, au devenit condiționate. Spre deosebire de continent, nobilimea normandă nu a primit proprietăți necondiționate, capabile să-i sprijine ambițiile de emancipare. Serviciile sale militare au fost reglementate. Monarhul avea grijă ca repartiția tuturor feudelor să fie dispersată pe
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]