2,924 matches
-
dacă luăm în calcul, așa cum se cuvine logic și calendaristic, anul 2001 ca început al noului mileniu, atunci lucrurile se mai schimbă nițel. Dacă n-a venit chiar Apocalipsa cu un an întîrziere - Apocalipsa aceea croită pe măsura proorocirilor și angoaselor folclorice -, atunci ceva, ceva tot a venit. O drastică sancțiune cu aer apocaliptic tot a avut loc. Istoria și derivatul ei birocratic, historismul, au fost devastate realmente, și asta pentru multă vreme de acum încolo. Iar acest proces a început
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
firesc: "Cu toate că ești frumoasă,/ deși faptul că te iubesc îmi apare evident,/ cu toate că îndefinitiv n'ai făcut decât să mă săruți,/ nu știu de ce te urăsc în acest moment..." (Banală) Stilizare în registrul comun, care va plăcea anilor '80, a angoaselor care rod măruntaiele avangardei. Erotică, un scenariu cu siluete, nicidecum cu îndrăzneli, rezumă, în doi pași, plecare-venire, rezerva de teme și variațiuni a aproape întregii poezii, din aproape toate timpurile: Apoi ți-am simțit capul pe pieptul meu într'o
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
a ține spectatorul pe scaun. „Dualitatea lui Silviu nu ajunge niciodată la potențialul său întreg, dar se potrivește cu estetica filmului românesc modern - nuanțele întunecate“, mai scrie Indie Wire, care subliniază că regizorul Florin Șerban „îi oferă personajului principal, Silviu, angoasa psihologică, subliniind mai mult tăcerile decât momentele de furie“. Filmul „Eu când vreau să fluier, fluier“ a avut cronici pozitive și în New York Times. Astfel, , în articolul său de marți, scria că „Eu când vreau să fluier, fluier“ este un
„Eu când vreau să fluier, fluier“ cucereşte America. Indie Wire: un film de debut puternic () [Corola-journal/Journalistic/70814_a_72139]
-
la 21 decembrie 2012 și nimic mai mult. Suficient însă pentru speculanții interesați de a interpreta, evident forțat și aiuritor, că astfel s-ar fi fixat, nici mai mult nici mai puțin, data sfârșitului omenirii! Într-o lume bântuită de angoasa înmulțirii și sporirii virulenței catastrofelor naturale, a grijilor crizei economico-sociale, a fost ușor ca un asemenea dat istoric să fie conexat la câteva evenimente majore, a căror posibilitate de producere e relativ frecvent evocată. Așa se face că, dacă în
Apocalipsa 2012, o afacere de miliarde de dolari! () [Corola-journal/Journalistic/70860_a_72185]
-
manipularea (escrocheria)! Din păcate, poate și din dorința de a eclipsa impactul psihologic major al actualei crize mondiale asupra destinului uman, cu implicații încă nebănuite, „succesul” unor asemenea demersuri apocaliptice este pus, de unii, pe seama faptului că ar răspunde unor angoase reale, provocate de evenimente precum diminuarea stratului de ozon, dereglările climatice, uraganele tot mai fecvente și mai pustiitoare. „Sfârșitul lumii există decând lumea. Acesta face parte din patrimoniul nostru. Dumnezeu ori omul ar fi adesea la originea lui. Scenariul avansat
Apocalipsa 2012, o afacere de miliarde de dolari! () [Corola-journal/Journalistic/70860_a_72185]
-
unei cvasi-copile dintr-un orășel de provincie de cea a unei studente bucureștene, aflate în pragul măritișului. Puține eroine din istoria literaturii române ar putea rivaliza cu Letiția Branea în privința minuțiozității detaliilor în care este zugrăvită. Faptele, gândurile, visele, senzațiile, angoasele Letiției sunt mereu la vedere, dar aceasta nu tulbură cu nimic latura de mister a personajului, natura sa contradictorie. Cu cât aflăm mai multe, cu atât personajul Gabrielei Adameșteanu devine mai credibil, dar și mai dificil de înțeles. La capătul
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
puteau fi nopțile ei, când se tot trezea, tresărind, în cămașa umedă pe care șovăia să o schimbe, și ochii, năuci de somn, i se opreau cu spaimă, amintindu-și, pe licărul însângerat al candelei?" (p.177) Autoarea recompune aici angoasele mamei, imaginându-și propriile sale angoase, într-o eventuală situație similară. Oricât ar părea de bizar, în pofida a tot ceea ce s-a scris despre ea, proza Gabrielei Adameșteanu nu este, câtuși de puțin analitică. Ca o mare prozatoare ce este
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
tot trezea, tresărind, în cămașa umedă pe care șovăia să o schimbe, și ochii, năuci de somn, i se opreau cu spaimă, amintindu-și, pe licărul însângerat al candelei?" (p.177) Autoarea recompune aici angoasele mamei, imaginându-și propriile sale angoase, într-o eventuală situație similară. Oricât ar părea de bizar, în pofida a tot ceea ce s-a scris despre ea, proza Gabrielei Adameșteanu nu este, câtuși de puțin analitică. Ca o mare prozatoare ce este, scriitoarea descrie, nu problematizează. Descrie ceea ce
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
interbelic e începutul: "E în afară de orice îndoială că vinovatul sînt eu." Povestea e despre doi oameni care "se cer", una din ei soția vinovatului mărturisit din capul locului. Pagină după pagină înaintează, cu tenacitatea pe care au pus-o în angoasele lor toți psihologizanții răstimpului pe cît de jovial, pe-atît de isteric dintre războaie, o obsesie. Obsesia unui adulter care nu se produce, și a cărui eventualitate neconfirmată zdruncină temelia unei familii care are, vezi bine, nevoie de un schelet în
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
Tudorel Urian Povestea este veche de când lumea. Ziaristul Andi este părăsit, pe nepusă masă, de prietena sa Marga, împreună cu care locuiește de un an și jumătate. Un întreg complex de deprinderi casnice se face țăndări, neliniștea existențială crește până aproape de angoasă, pe măsură ce convingerea ireversibilității gestului femeii prinde rădăcini? Ceea ce inițial părea o glumă, se transformă într-o certitudine cu atât mai surprinzătoare cu cât nu fusese prin nimic prevestită. Cum să uiți o femeie? Sau la ce trebuie să te aștepți
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
noastre“, spun autorii. Christopher Knight & Alan Butler: Prima civilizație. Editura Aquila, Oradea, 2005. Preț: 34,90 lei. Confruntarea politică Roman considerat printre cele mai politice ale scriitorului britanic Ian McEwan. Cartea este construită pe mai multe paliere, tratând în principal angoasele, dilemele, ezitările intelectualului contemporan, aflat în continuă confruntare cu spectrele trecutului plin de oroare al lumii în care își duce existența. Editura prezintă romanul „Câinii negri“ ca pe o „superbă meditație asupra modurilor diferite în care oamenii reacționează în contact
Agenda2006-08-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284784_a_286113]
-
ani... Niște mutanți. Muncesc, așteaptă copii, se plimbă, încep să numere câte concedii mai au de planificat și pe unde. Fac poze, dau telefoane, scriu e-mailuri în draci. Atât de branșați că mi se rupe inima”. Cu toate acestea, angoasa de fond - cea care determină, pe de o parte, alergatul, activitatea fizică, iar pe de alta, faptul însuși de a scrie acest text - este mereu surdinizată, bemolizată în scriitură, de regulă prin stil, prin frazele căutate. Stilistic, însemnările acestui „fals
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
filosofia budistă și hinduistă, întreprinse în vederea redactării Paleontologiei. Nu numai „autenticitatea” competenței cioraniene în materie (negată de mulți comentatori, între care Patrice Bollon) e demonstrată cu asupra de măsură. Preocupările lui Cioran pentru mistica orientală trădează, potrivit Ilinei Gregori, o angoasă profundă, „bazală”, a personalității acestuia, manifestată, între altele, prin atitudinea admirativă față de „verticalitatea” pură, esențializată a scheletului (reluată în faimosul elogiu al pietrei din textul despre Roger Caillois...), prin diabolizarea ascetică a cărnii ca sediu al durerii și fricii, sau
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
ei de lume vine dintr-o tăcere cronică a scrisului esențializat. Dacă în text ai impresia că scriitoarea sapă, fără speranță, un sistem de subterane existențiale, mereu adâncite spre un ce abisal, oralitatea, în schimb, aduce cu o eliberare de angoasele și fantomele muțeniei. În toate cărțile ei - și mai evident în cele de eseuri memorialistice - vedeta rămâne, dincolo de istorie și biografism, scrisul. Mereu aceeași nea și mereu același neică trebuie numaidecât citit laolaltă cu eseurile din Regele se-nclină și
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
exteriorul, ba chiar cu sine însuși, e mai degrabă simptomul unei greve japoneze decât al unei conviețuiri armonioase. Ocolind sistematic excesul expresionist al poeziei lui Ion Mureșan, Alex Văsieș a învățat de la poetul Cărții alcool modalitatea ermetică de a surprinde angoasa: „Stam într-o zi și rostogoleam bila de oțel în bol/ cu degetele înghețate am început să-mi masez/ coatele prin bluză gândind: unde-i febra care convinge lumea/ bila se învârtea încă și mult după ce am luat mâinile/ de pe
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
Întâmplător, subscriu de astă dată fără ezitare la recomandarea de pe coperta a patra, semnată de Al. Cistelecan: „Aurel Pântea scrie chiar dinlăuntrul senzației de neantificare și face filmul acut, clinic al acesteia. Rapoartele sale nici nu mai sunt rapoarte de angoasa, ci transmisiuni în direct ale descompunerii, ale putrezirii ființei, ale degenerescentei lente și implacabile. Senzația acestei lentori a detracării e atat de profundă și de temeinic așezată încât nici nu mai produce spaime: ea doar se reproduce. Calm, de-a
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
durerea. Nu am reușit să-i dau încă un nume. Dormeam deseori prin trenuri, era cald și bine, o sen zație de pierdere dulce-amăruie mă cuprindea adeseori când îmi visam copilăria, verde și simplă, fără griji, stres, incertitudini, lipsuri și angoase. Voiam să mă refac, mergând din sat în sat, din oraș în oraș, descoperind țara puțin câte puțin, regăsindu-mă, apropiindu-mă de o preferabilă maturitate, îndepăr tându-mă de posibilul plâns. Am avut parte de câteva discuții revigorante, de un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
va fi mai bine”. O imagine dezolantă, dublată, inexplicabil sau doar în parte explicabil, și de dezinteresul oamenilor pentru ceea ține de suflet. De hrana atât de necesară spiritului nostru. Ne îngrijim de orice altceva, în afară de ...suflet. Să fie oare angoasa zilei de mâine, nesiguranța locului de muncă, lipsurile financiare individuale, așa-zisa criză permanentă de timp? Acestea să fie motivele de a ne îndepărta de ceea ce reprezintă actul artistic? Mă cuprinde un soi de nostalgie când realizez că, până nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
emoția răvășitoare. Să nu mai vorbim de bucuria ce te cuprinde, răsfoind paginile unui album de artă, unei cărți proaspăt ieșite de sub tipar sau încântarea primelor acorduri din „Rapsodia Română”. Ne îngrijim de orice altceva în afară de ...suflet. Să fie oare angoasa zilei de mâine, nesiguranța locului de muncă, lipsurile financiare individuale, așa-zisa criză permanentă de timp? Să fie acestea doar, motivele de a ne distanța de ceea ce înseamnă actul artistic? Niciunul dintre aceste „argumente” nu este suficient de convingător, ca sa
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă insuportabilă și mereu în căutarea tăcerii. Se simte angoasa opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice orgoliu al muțeniei. Cuvântul este măsura omului. Și totuși, există cuvinte lipsite de tăcere, așa cum există religii lipsite de Dumnezeu. De aici gălăgia, agitația, strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
incognita) Fereastra este o ieșire din oglindă, o deschidere spre lumea cu adevărat sensibilă, o recuperare, regăsire, o trecere spre uman și suprauman (în timp ce oglinda coboară în infra-uman). Fereastra este un drum spre singular. Am notat deja teama de Unul, angoasă și idiosincrasie ce stăruie în scrierile lui Emil Botta. Dar această teamă de Unul este și dorul de el (Sehnsucht). Misteriosul dor metamorfozează fereastra, transformând-o în negativul ei. Din geometrie explozivă, aceasta devine geometrie devorantă. Deschidere în prăpastie, scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
timpul acela „material” ritmat de freamătul cărnii și al sângelui. Când Teodora i-a comunicat că poartă în ea o nouă viață, nu și-a dat seama prea repede că îi aruncă un „colac de salvare” din apele tulburi ale angoasei sale. I-a oferit posibilitatea să-și topească teama de sfârșit în bucuria unui început, în iubire pentru ființa aceea mică și fără păcat. Dacă Teodora l-ar întreba acum ce a spus Învățătorul cu vorbele „Lăsați copiii să vină
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
et j'en ai fait de l'or" "Tu mi-ai dat noroiul tău, iar eu am făcut din el aur" aceeași idee a poeziei ca fiind marea purificatoare. Căci dacă fiecare poem al Florilor răului este o voce a angoasei, două poeme înainte de toate, fac oficiul sublim al catharsis-ului Harmonie du soir, despre care am mai vorbit in acest volum, și Elévation. Poemul Înălțare este chemat să purifice inima și spiritul de miasmele otrăvite ale vieții de fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în lume". Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
deja se întâmplase. Și a venit și ziua aceea. S-a întâmplat fără motiv. Nu m-am gândit la nici unul din ei, la Ada, la mama, la Alex, la tata... Nu, nici la tata. Nu m-am trezit cu o angoasă a viitorului meu de carierist nenorocit, nu mi-am retrăit nici una dintre obsesiile mele financiare, medicale, nu. Nimic. M-am așezat, pur și simplu, pe canapea și am plâns. Am plâns de m-am zguduit, asta a fost. Și când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]