182,718 matches
-
ca "sanitar" pus să vegheze la echilibrul ecologic, la sănătatea speciei și la protejarea comunităților umane, n-o mai văd atunci când ea devine defulare, exhibare a purelor instincte și a sadismului dezlănțuit. Spuneam, la începutul acestor rânduri, că imaginea unui animal mort poate să țină de regimul firescului. Dar mi se pare cu totul nefiresc peisajul a zeci și zeci de mistreți așezați în linie, ca într-un abator sub cetina de brazi. Unde e, aici, sportul? Când ai în dotare
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
mână. Las deoparte paralela dintre vânător și măcelar, trasată cu fermitate de dl }iriac, pentru că ea n-are nici o noimă: poate omul de afaceri de renume internațional n-a auzit de legile stricte care funcționează în lumea civilizată în legătură cu sacrificarea animalelor pentru consum. Acolo a devenit obligatorie sedarea acestora înainte de-a fi ucise, pe când folosirea gonacilor e menită tocmai să bage groaza în el: o cruzime gratuită ce pregătește ființa fără apărare pentru opera sadică desăvârșită de marii maeștri cu
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
suportului nostru electoral, care nu mai poate rămâne pentru mult timp majoritar rural, deși prin dependență accentuată față de statul asistențial, având vârstă înaintată și informație politică monocromă". Care-ar fi, atunci, concluzia? Cum se explică atracția pentru uciderea violentă a animalelor de către sus-zișii - dar și de către victime colaterale precum Ilie Sârbu sau alți înalți pesedei? O fi elementul de fascinație reprezentat de către bietele animale incapabile să guste galimatiasul (vezi din nou DEX-ul!) în care aceste personaje se scaldă ca-ntr
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
și informație politică monocromă". Care-ar fi, atunci, concluzia? Cum se explică atracția pentru uciderea violentă a animalelor de către sus-zișii - dar și de către victime colaterale precum Ilie Sârbu sau alți înalți pesedei? O fi elementul de fascinație reprezentat de către bietele animale incapabile să guste galimatiasul (vezi din nou DEX-ul!) în care aceste personaje se scaldă ca-ntr-un lichid amniotic? O fi brutalitatea înnăscută a tagmei politicienilor? Într-adevăr, ca să ajungă la înălțimile financiare și politice la care s-au
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
yam.ro). Uneori tonul este deja marcat colocvial, pur și simplu prin combinația cu verbul atipic: "Târgu-Mureșul poluează din greu" (application.pontweb.ro), "sunt pasionat de știință (în general) și ca orice român (cred) urmăresc din greu la Discovery și Animal Planet" (domino.kappa.ro). Sensul cantitativ-intensiv provine, destul de transparent, din ideea de efort, de străduință pentru atingerea unui scop; ironia familiar-argotică e așadar produsă de aplicarea expresiei la procese și situații care nu implică strădanie și intenție. E posibil ca
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
știe că își dorea tatăl. Ne întîmpină Jean-Pierre, fiul așadar, cu un aer special ca și al lui Giraudoux, cu un șarpe în jurul gîtului, ca un imens și plin de zorzoane colier. Ușa se deschide și descoperim o viermuială de animale mai puțin întîlnite de obicei prin casa omului, un perete plin de fotografiile "protagonistului" făcute de-a lungul anilor, priviri pătrunzătoare, premiul din liceu la greaca veche, obiecte, lumini care pică tranșant sau pieziș în cele mai absconse unghiuri. Între
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
protagonistului" făcute de-a lungul anilor, priviri pătrunzătoare, premiul din liceu la greaca veche, obiecte, lumini care pică tranșant sau pieziș în cele mai absconse unghiuri. Între deschiderile sporadice și repetitive de uși ale fiului împopoțonat mereu cu un alt animal sau pasăre exotice și paginile scrise ale operei este lumea personajului-autor și a personajelor născute de el. Toată povestea asta de pe micul ecran degajă un aer de normalitate. Din toate punctele de vedere. Lucru pe care l-am simțit din
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
să acuzăm pe cineva, ci, dimpotrivă, fiind mândri că trăim în aceeași patrie cu urmași atât de fideli ai vitejilor daci... Însă, văzându-le avântul și voinicia (haiducia, am vrut să spun) cu care au învins cele vreo 200 de animale sălbatice aduse în bătaia puștilor ca în vremea ceaușismului multilateral dezvoltat și glorios-păstrate în gena președintelui PSD, ne-am gândit că acești vânători-paralei ar fi fost în stare să... Doamne ferește! Mai ales amintindu-ne și de bine cunoscutul și eficientul
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
seama numaidecât că era Ghiță, după ciucurele albastru de lână pe care coana Lenuța i-l legase la gât; al Magdalenei, care era mă-sa, - plecată cu Mitică la gară, - fiind roșu, de un roșu aprins. Pe Cărăuțeanu, care iubea animalele, asta îl amuză. Era clar că răgetul lui Ghiță fusese un avertisment; faptul că îl chemase, că-i atrăsese atenția... Se îndreptă spre el cu mâna întinsă, strigându-l pe nume. Patrupedul tocmai smulgea cu îndărătnicie un ciulin mare dintre
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
același care ai fost, care ai o carieră în spate și care vrei să o lași în urmă prin cultura muzicală românească." Greu cu vorbele nepuse pe muzică! l Din neconvenționala revistă arădeană CA ȘI CUM, subintitualtă "revistă literară supravegheată de Celebrul Animal" și aflată abia la numărul 2, am reținut doar interviul cu Catherine Millet, aici în postura de teoretician al artei contemporane: "Nu cred că mai putem vorbi astăzi despre o întoarcere în trecut - în anii �80, da, dar nu azi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
romanul ar putea vreodată uita acea pagină! Sau celebra scenă a felației din Gringo Viejo, de Carlos Fuentes! mă lăsai eu luat de valul excitării. - "Perversiunea nu este forma bestială a erotismului, ci partea sa civilizată: copulația este demnă de animal, numai devianța este umană, impunând o măsură barbariei organelor, și construiește o artă complexă altoită pe o natură simplistă", cită exact din memorie diavolul bibliotecar juisând cu ochii închiși de plăcere. Câtă inteligență persuasivă! - Alo!? Lăsați devianța sexuală. Ascultați continuarea
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
a se autoreproduce. Or, cultura e un factor de continuitate, un lanț al asocierilor necesare în perspectivă diacronică, în afara căruia, oricît am forța inovația, nu se poate naște nimic semnificativ. Conform lui William R. Schultz (1994), deosebirea dintre om și animal consistă în capacitatea omului de-a crea tradiții datorită fenomenului de acumulare și transmitere a roadelor cunoașterii: "Este ca și cum toți indivizii din istorie ar ajunge să acționeze cu o singură minte. (...) anii de civilizație nu pot fi reinventați de indivizii
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
Dumitru Hurubă Televiziunile ne informează prompt: Sunt la modă întâlnirile de taină la munte, la aer curat, la loc cu verdeață de cetină și fără scrâșnete de dinți, doar cu scârțâitul liniștitor și nepăsător al omătului. Plus că animalele sălbatice au coborât printre casele oamenilor (confomându-se instrucțiunilor din Apocalipsă): vulpile în județul Buzău, Mistreții în județul Cluj, iar urșii prin județele Brașov și Harghita etc. etc... Așadar, la munte! Guvern, pediști, pesediști, proaspeții parlamentari... Acolo, unde omul poate gândi
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
ghemuiam/ sub pasăre cu măduva aceea/ sub văduva aceea (nici măcar)/ cu văduva spinării pe spinare/ Ce mai ospăț ziceam se pregătește/ pe sîni și pe terasa lor/ hai cîntă-mi aria cu 2x2 sau cu 3x3/ cît mai erau cuvinte" (Copacul animal). Iată, neutralizate, clasicele opoziții de sorginte gramaticală. Metoda contrarierii contrariilor, desființînd diferențele aparent ireductibile dintre ele, ține mai curînd de "gramatologie", de acel "gramme" derridean, deopotrivă structură și mișcare. Iar știința "gramelor" poate fi, la limită, și literatura. "Literatura" lui
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
catedrale). Imaginea omului interior "mutilat" se așterne asupra elementelor cosmice, perturbate de degrigolada sa, solidare cu derularea acesteia. "Pielea pămîntului" capătă un aer "indecent", "senzual", marea e promiscuă, oceanul e "bătrîn de-o oboseală/ Numită simplu nemurire", într-un "Orizont animal/ Și în rău și în bine,/ Adînc lucios și lunecos de mare/ în care soarele/ Se scufundă fără rușine" (Peisaj impudic ). Altfel zis Lumea însăși ca mecanism spiritual-material e pusă în chestiune printr-o grilă a unui ethos care, aplicîndu-se
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
poate fi mai plină de farmec decât împlinirea, iar ceea ce speri este mai atrăgător decât ceea ce ai. 3. Povară deoarece hrănește o ambiguitate de tipul: nici privilegiu, nici subordonare, simțindu-se ca un centaur ce trece pe lângă o rezervație de animale și nu știe dacă să intre ori ba. Sau ca un Atlas ce suportă apăsarea greutății, dar care tânjește și după folosul ei. 4. Normalitate datorită aprecierii conform căreia istoria muzicii ar fi o succesiune de fraze consimile epocilor creatoare
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
-se... aducându-și aminte urletul de lupoaică al lui Sisi, întâia oară, în cazemata aia de pe țărm, în care se adăpostiseră amândoi de cealaltă ploaie torențială, căzută însă pe la amiază cu vreo douăzeci de ani în urmă, mușcându-se ca animalele de pradă, în general... Sisi avea să facă socoteala și reieșise, după numărătoarea ei, că atunci s-ar fi prins Măriuca. Vorbea ca de iaurt. își pusese tricoul, își trăsese pantalonii de pânză, după care se scotoci cu grijă în
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
mai mir. Ei sînt tot mai mulți și noi, tot mai puțini. Cinci minute pe zi, în fiecare zi, ar trebui să vedem sau să ne amintim ce-a fost. Să stăm în frig, să stăm la cozi, ca niște animale cenușii, să ne batem corp la corp pentru o bucată băloasă de telemea, de carne, de ulei, să așezăm scăunelele la carne sau la lapte, să ne smulgem brazii din mînă, să stăm în beznă, să dormim cu treninguri peste
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
incontrolabile, iarăși nu-i de mirare. S-a vorbit nu o dată de forța de transpunere a lui Creangă, capabil de a-și "trăi" cu intensitate eroii, pînă la cunoscuta identitate flaubertiană. Euforia verbală extremă, verva personajelor în întregul lor (lucruri, animale, oameni), traduce fidel imensa "plăcere pentru cuvinte" a povestitorului însuși. Felul lui atît de special de a hohoti interior exprimă fără greș "o voluptate strict intelectuală", adevărul că "plăcerea vine din gratuitate" (N. Manolescu). Ca și Budai-Deleanu, Creangă scrie în
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
mai exact calea pe care eu însumi am apucat-o, alături de atâția alții, fără a o asuma niciodată până la capăt. Spectrul trădării - pe cine și ce am trădat? - mă urmărește. Dublându-și metafora, Barba vorbește în continuare despre coioți, acele animale care evocă vechile amintiri ale unui autor dintr-o altă epocă, Carlos Castaneda, și care, spune Barba, "ca să-și ajute aliații să pătrundă pe furiș în teritorii străine și ostile lor, nu o iau pe drumuri indicate prin marcaje. Arma
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
răposați. Izul de pucioasă al Mării Negre aproape de picioarele mele după o pădurice de mesteceni. Prezența a ceva viu, care palpită, presărat cu luminile nopții: deschideai fereastra și o adiere prelungă, fierbinte, cu murmure de oameni în ea, asemănători cu minuscule animale emoționate. Un poet din Azerbaidjan s-a ridicat de la masă, a început să cânte și atâta bucurie, atâta suferință în voce. Cânta cu paharul în mână, cu ochii închiși, a sfârșit brusc, s-a așezat, a luat furculița și cuțitul
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
care dintre ele o va urma? Totul ne lasă să credem că, o dată cu trecerea timpului, traumatismul istoric va ceda locul libertății onirice. Zholdak procedează ca un artist deplin. El instaurează pe scenă "haosul" unui baroc în care regnurile uman și animal comunică, în care granițele sunt desființate, în care ceea ce contează e doar efervescența poetică. Creează ceva misterios, ceva ilizibil, ceva ce pe unii îi revoltă tot atât de mult pe cât îi seduce pe alții. Reacție de o extremă ambivalență, produsă de acest
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
săi alergă bezmetici în urma căruței, cu părul vâlvoi, hainele în dezordine și privirile îngrozite că vor scăpa dintre fălci oasele grase ale guvernării. Dinafară, spectacolul e amuzant-respingător. Dinăuntru, presupun că seamănă cu grozăviile dintr-un abator în care măcelarii și animalele de sacrificiu se înjunghie reciproc. Ce mize or fi în joc, ce sume și ce grade de paranoia - doar ei știu... Adrian Năstase a provocat spectacolul declasării partidului din disperare, dar și din instinct. Ca în "Aria calomniei", el știe
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
scene sau aiurea. Se aude, undeva, și vocea lui Gellu Naum, se simte spiritul ludic al cărții, inițiatic și moralizator. Muzica Adei Milea, compoziție proprie și originală, este inventivă, spumoasă, identificînd și marcînd, sonor, geografii, spații, întîmplări, emoții, spaime, oameni, animale. Are o anume tristețe, sfîșietoarea, care se ține scai după Apolodor, după cititori și ascultători, după fiul meu și melancoliile mele. A venit anul 2004. Și a apărut o altă variantă, aș spune, poate mai spectaculoasă, sigur, însă, mai comercială
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
Republica sa drept utopică în baza faptului că ea propune o lume ideală , situată "mai degrabă în cer decît pe pămînt", spre deosebire de concepția de filozofie politică a lui Aristotel, mult mai ancorată în concret, în oameni în carne și oase, animale politice capabile de autoguvernare rațională cu sau fără tichia de filozof. Dar la o analiză mai atentă iese la iveală că-l putem "acuza" și pe Aristotel de inadecvare la realitate în viziunea polis-ului perfect pe care îl descrie
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]