482 matches
-
civilă în opoziție cu elita politică, împiedicând-o să joace rolul unui partener simbiotic care să asiste statul și să fie asistată de acesta, pentru ca ambii actori să se balanseze și să se verifice unul pe altul. Această relație de animozitate încă persistă chiar și astăzi. Incertitudinea privind Revoluția a avut un impact advers și asupra clasei politice românești. Mulți actori politici ai perioadei de tranziție postcomunistă au devenit mai preocupați de vânătoarea demonilor trecutului și, prin aceasta, au încercat să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
celelalte țări postcomuniste să poată capitaliza pe prețul scăzut al muncii sau pe capacitatea lor de a deveni exportatori de produse agricole, dar acest deziderat va fi greu de îndeplinit. Adoptarea principiilor democrat-liberale de către toți membrii UE reprezintă cheia evitării animozităților. Însă, ea ridică întrebări privind gradul în care aceste valori sunt cu adevărat îmbrătișate de ambele părți și cât de multă răbdare aceste țări vor avea pentru a adopta schimbările care se impun în acest domeniu. În ciuda realizărilor pe care
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
politico strategice (complicațiile politice cu AustroUngaria, responsabilități material-militare suplimentare, menajarea relației cu Rusia) până la cele personale, dinastice. În particular, Încercarea oficialilor români de a da substanță alianței dinastice existente Între cele două case domnitoare s-a Împiedicat de la primii pași. Animozitatea ce domnea Între cei doi monarhi, Carol I și Wilhelm al II-lea, a transformat legătura dinastică dintr-un potențial atu al relațiilor româno germane, Într-o slăbiciune. În mai 1898, ministrul român la Berlin observa amar că „cei doi
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
face proces, câștigă, scoate formula executorie, însă nu poate nici s-o aplice, nici să scoată pe lipovan din locul lui, din pricină că primarul, jandarmii, notarul, prefectul, dau lipovanului concursul lor. Și este între Prefect și Administrația pescăriilor un fel de animozitate, un fel de luptă, care face ca legile țării să nu se poată aplica de cătră Prefect și toți subalternii lui. În fața satului Carasuhat, Salsovia, cetate veche. Aici Licinius pe vremea lui Constantin cel Mare, a introdus din nou păgânismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
extindere a unuia să fie privită de cel ce trebuia să cedeze ca o acaparare ireversibilă și ca o subminare a rostului său. Azi pare ridicol, dar, exprimîndu-mă medical, unii au dezvoltat un „complex”, o „manie” a „sectorului”! De aci, animozitățile repetate, episodice sau persistente. După zile de încordare, veneau însă și zile de relaxare, cînd munca alterna cu veselia, încît aveam senzația că rîdem nefiresc de mult. Curenții discuțiilor se schimbau: reci în ședințe, mai ales cînd se desfășurau sub
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
răspuns la întrebarea formulată în 1783 de Academia din Berlin: „Ce a făcut ca limba franceză să fie universală?“ Înainte de a emigra, a mai publicat Scrisori către Necker ă1788), Mic almanah al oamenilor mari ă1788), care i-a atras destule animozități pentru spiritul dușmănos în care a fost scris. Emigrează în 1792 succesiv la Bruxelles, Londra, Hamburg și Berlin. ROBESPIERRE, MAXIMILIEN MARIE ISIDORE DE ăArras, 1758-Paris, 1794). Avocat, conducător revoluționar. Deputat al Stării a treia din Artois în Statele Generale și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cuprinzînd toate atribuțiile ministerului. Această delegație, numai cu o parte din atribuțiile ministerului, a supărat la culme pe Victor Iamandi. Supărat era, de altfel, Victor Iamandi chiar de la constituirea guvernului, socotindu-se umilit a servi sub ordinele lui Ion Inculeț. Animozitatea între Inculeț și Iamandi era veche, încă din opoziție, de la Iași, unde locuiau amîndoi, și Victor Iamandi credea că Inculeț urmărea șefia organizației liberale de la Iași. Bănuială nefondată. Inculeț nu avea nevoie de șefia de la Iași, el era șeful liberal
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe de o parte și chiar dintre disciplinele zootehnice și de medicină veterinară, pe de altă parte, erau din ce În ce mai frecvente și problema repartizării spațiului de la zootehnie și medicină veterinară figura adesea În dosarul lucrărilor Consiliilor profesorale de institut și facultăți. Animozitățile dintre rector și decanul facultății de Medicină Veterinară au luat o amploare deosebită după alegerile de decani din 1968, când deși majoritatea membrilor consiliilor profesorale de facultate și senat l-au nominalizat pe lista de propuneri pe conf. dr. G.
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
țigan și nici n-are obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu" (p.55). Un episod interesant aproape necunoscut este cel cu picherul Neculai Vlahuță, fratele lui Alexandru Vlahuță, care s-a călugărit cu numele Nectarie la Mănăstirea Neamț. Animozitățile nu lipsesc nici ele. O familie cunoscută în zona Baia, familia Șandru nu a fost iertată de memoria sa; "în general Șăndrenii au fost foarte deștepți dar și foarte răi și chiar hoți" (p.48). Amuzant este episodul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Ștefan cel Mare” și se hotărăște sărbătorirea centenarului nașterii scriitorilor V. Voiculescu și Panait Istrati, precum și a o sută de ani de la apariția revistei „Tribuna”. Suspiciunea față de conlucrarea conducerii Asociației cu oficialitățile române, pe de o parte, dar mai ales animozitățile create de dorința acesteia de a-și subordona toate nucleele române din străinătate, pe de altă parte, au condus la izolarea ei treptată și, în cele din urmă, la autodizolvare. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285471_a_286800]
-
birurile impuse de nu știu care pașă, parcă le aud pe cele ale gazdelor mele de ieri, când dominicanul din epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea locului. Iar "disprețuitoarea animozitate" pe care o resimțea același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i arabul rătăcit pe străzile evreiești ale orașului care nu ar simți-o ca fiindu-i adresată? Același scenariu, aceeași distribuție. Pumnalul a fost folosit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
său de 11 ani la Londra îi atrăsese alegerea ca membru în Clubul orașului, frecventat de figurile importante din finanțe, industrie și comerț. Aflînd despre demersul infructuos al guvernului român, un coleg din acest cerc care păstrase probabil o oarecare animozitate față de lordul primar, al cărui concurent nefericit fusese l-a informat pe consilierul român că totuși "se putea face ceva" pentru a da satisfacție României. Iar acest "ceva", care nu poate exista decît în această țară ce trăiește pe baza
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu grupul de la „Societatea de mâine”, în medierea divergențelor dintre oamenii politici ardeleni, în combaterea „statusului romano-catolic”, în care distingea acțiunea revizionismului maghiar, precum și în lupta pentru unitatea religioasă a românilor. Intransigent în privința principiilor, respingând orice clientelism, G. a provocat animozități care duc în 1945 la epurarea sa de la Universitate și la internarea în lagărul de la Caracal. Eliberat, i se va interzice să mai publice. Va continua să scrie, „chemând” pe preaputernicii epocii, din țară, dar și din lume, la „judecata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
rețin, pentru această pagină, doar doi, extrem de dotații sculptori Victor Roman și George Apostu. În acei ani, înainte de debut și imediat după, până prin ’64-’65, când „grupul” nostru „funcționa” într-adevăr ca o celulă compactă, tensionată, lucidă de sine, de animozitatea mediului specific și de utopia țelurilor noastre estetice, Nichita, încă de pe atunci valoarea cea mai „frapantă”, conștiința estetică cea mai formată și mai ambițioasă, părea „a se ascunde” în spatele „autorității” celor doi prieteni: Matei și Grigore. Matei, coleg de an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ira et studio, cu detașare, umor și uriașă vivacitate intelectuală, fapt ce ne permitea nouă, ascultătorilor săi, să ne „apropiem” și să înțelegem cu adevărat, dincolo de „clișeele” și „imprecațiile” pe care le exersau alți deținuți politici incapabili să-și depășească animozitatea firească și spiritul justițiar. Am găsit un remarcabil caz asemănător în cele cinci volume Închisoarea noastră cea de toate zilele ale de curând dispărutului Ion Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la München, în care deținuții, dar și gardienii sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu reușisem să public măcar un rând, măcar o povestire, respins și de la Steaua, și de la Tribuna, Mircea Zaciu încercase, prin anii ’50, fără succes, să mă „introducă” la Tribuna, iar la Steaua nu îndrăzneam să trec măcar pragul cunoscând animozitatea „plictisită” cu care mă priveau grupul lui D.R. (Leonida Neamțu, Tomuș și alțiiă, fericit deci că se ivise o oportunitate, după aproape două decenii de când speram să apar în Ardealul meu natal, am ales cu grijă un frumos fragment din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de surprinsă a fost să primească premiul, și poate să îi facă pe Barbara, Jim și Neil să se simtă apreciați prin complimentarea muncii lor. Pe scurt, Gwen i-a adus pe agresorii săi la masa de discuții, unde toate animozitățile și neînțelegerile se pot rezolva. Privind lucrurile în general, este important să acceptăm faptul că lumea afacerilor este plină de comentarii înțepătoare și judecăți critice cu privire la subordonați, colegi și, în mod special, șefi. Majoritatea acestor diatribe se pierd în vânt
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
colaborare cu românii, aflați sub suzeranitatea mongolă. Dar cum se putea face așa ceva când românii schismatici de pretutindeni, chiar și din Transilvania, erau obiectul unor agresiuni de ordin spiritual și umiliri săvârșite de către dregătorii feudali ? Faptele creaseră o stare de animozitate de neîmpăcat, care era alimentată mereu de refugiații veniți dincoace de Carpați. Dintre aceștia făceau parte chiar fiii fostului voievod al Transilvaniei, Ladislau Kan, aflați în exil și cu azil politic la Curtea de Argeș, de unde, întovărășindu-se și cu alți necredincioși
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
desăvârși studiile acolo, pentru a fi folosiți după reîntoarcere ca profesori aici, însă episcopul Daniil Vlahovici s-a opus, cerând ca ea să rămână în forma inițială până când la Cernăuți se va înființa un gimnaziu 173. Acest refuz va accentua animozitățile existente între cei doi, în condițiile în care căpitanul Bucovinei încerca să îngrădească abuzurile generate de practica vânzării preoției, prin care vârfurile ierarhiei ortodoxe bucovinene realizau mari venituri. Situația Școlii clericale din Cernăuți a fost judecată cu multă severitate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
își dovedise loialitatea față de statul habsburgic nu cu puțin timp în urmă, apărând Bucovina numai cu forțe interne, în fața atacului polonezilor, care au dorit să treacă pe aici, din Moldova, spre Galiția 220. Nu pare lipsit de interes faptul că animozitățile, intrigile și reclamațiile s-au întețit mai ales după ce căpitanul Bucovinei a fost împuternicit, în 1798, de Curtea din Viena, să vândă moșiile Fondului Bisericesc bucovinean, ce se aflau în Moldova. Comisia de cercetare numită de guvernatorul Galiției, contele Gaisruk
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ranchiuna celorlalți. Viziunile romantice ale comunității călduroase și primitoare dragi secolului al XIX-lea trebuie serios amendate: în loc să predomine sentimentele de solidaritate și de fraternitate exemplare, primul loc revine tocmai resentimentelor și bănuielilor, cel mai mic avantaj personal putând stârni animozitatea rudelor și a vecinilor. Când fericirea este prea la vederetc " Când fericirea este prea la vedere" Această modelizare sumară a problemei invidiei în universul social tradițional ne permite să avem o percepție justă a prăpastiei care ne separă de el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pe pământ și să-și dea seama că până a se striga „armata e cu noi”, acea armată a tras în demonstranții din 1989, de la Timișoara și din alte părți. Fiți siguri că și între cei cu grade superioare sunt animozități, suspiciuni, în legătură cu felul în care unii și-au obținut gradele, funcțiile și pensiile. Între cei care și-au luat gradele stând la loc călduț, așteptând mersul evenimentelor (dacă se întoarce Ceaușescu?) și cei care au fost, alături de soldați, în stradă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de care noi aici nu beneficiam ca internați. La Ploiești fuseseră foarte rău tratați. Cu inconștiență, ne mărturisea că Dinu, pe care îl cunoștea din București, îi dăduse un pachet pentru noi și scrisori, dar că arsese scrisorile, văzând câtă animozitate era în contra Brătienilor în mediile germane. Pachetul conținând șaluri rusești tricotate ni-l aduse, dar, probabil tot de frică, îl depuse seara pe pragul ușii, unde l-am descoperit a doua zi. Am fi preferat scrisorile. Tot astfel, îndată ce d.
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Imagawa, sub Ujizane? Sau era mai bine să se Îndrepte spre Oda? Cei din Tokugawa erau deconcentrați și avuseseră loc numeroase deliberări, schimburi de soli, discuții și recomandări. Între timp, Între Suruga și Mikawa se declanșau lupte mărunte. Evident, animozitățile dintre castelele ramurii Oda și adversarii lor din Mikawa nu Încetaseră și nimeni nu putuse măcar să estimeze riscul implicat În cele două provincii sau momentul când aveau să Înceapă luptele. Și mai exista, pe lângă Oda și Tokugawa, un mare număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Însă, era acela de a atrage inamicii Înăuntru, nu de a Învinge. Din această cauză, ar fi fost justificat să se Întoarcă și să fugă. Dar, de Îndată ce văzură, În fața lor, chipurile soldaților din Kai, nu mai putuseră Împiedica anii de animozități să li se aprindă În suflete. Haideți, puneți-vă cu noi! strigară ei. Și nici nu aveau de gând să ierte batjocurile și insultele războinicilor din Kai. Inevitabil, oamenii clanului Oda Își lepădară prudența În mijlocul Întregii vărsări de sânge, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]