862 matches
-
Proteinele care sunt: 9 Integrale, care trec prin stratul bilipidic 9 Periferice Proteinele integrale, la rândul lor sunt: care traversează bistratul cu un singur segment (glicoforina) care formează canale și servesc drept transportori (banda 3 care este un canal pentru anioni) Proteinele periferice, la rândul lor sunt: ¾ localizate pe suprafața externă sau internă a bistratului, multe fiind enzime (de exemplu acetilcolina) ¾ care interacționează cu partea citoplasmatică, este constituită dintr-o rețea de proteine și formează scheletul membranar (citoscheletul) format din: Spectrină
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
funcție se realizează prin fenomene de transport ale substanțelor din interiorul celulei spre exterior și invers. O mare parte din moleculele și atomii ce intră în compoziția mediului intra și extracelular se află în stare ionizată, deci sunt cationi și anioni. Deși între lichidul intracelular și extracelular există numeroase asemănări, totuși există o deosebire esențială și anume existența unei concentrații ionice diferite. Dintre ionii ce se găsesc în mediul intra și extracelular, cei mai importanți sunt ionii anorganici de Na, K
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Cl tind să difuzeze în interiorul celulei, iar ionii de K și cei organici, spre exteriorul acesteia. Viteza de difuzie depinde atît de concentrația ionilor cît și de permeabilitatea membranei pentru acesti ioni. In stare de repaos membrana este impermeabilă pentru anionii organici, are permeabilitate mică pentru ionii de Na și prezintă permeabilitate mare pentru ionii de K și Cl. Permeabilitatea mică a membranei pentru ionii de Na se explică prin faptul că aceștia sunt puternic hidratați și au diametrul mai mare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
iar altele legate, îndeosebi la nivelul proteinelor b) punerea în evidență a structurilor de la nivelul membranei ce concură la transport c) existența unor pori sau canale specifice apei d) existența unor canale sau pori de transport pentru apă și unii anioni e) existența unor transpotori Tehnicile de mare precizie a măsurătorilor vor da probabil răspuns la aceste întrebări. Sau poate se va confirma observația lui Schrodinger după care materia vie nu eludează legile fizicii, ci poate să implice “alte legi ale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
potențial în partea mai diluată a soluției care crește potențialul electrochimic al soluției în acest compartiment, în raport cu cel care are soluția mai concentrată. Potențialul se numește potențial de difuzie datorită faptului că apare datorită difuziei ionilor prin membrana celulară. Pentru anioni lucrurile se petrec exact invers. II.2.7. Echilibrul Donnan Se poate stabili un echilibru ionic și atunci cînd membrana este străbătută de ambele tipuri de ioni. Acest lucru este posibil atunci cînd unul dintre compartimente conține, pe lîngă particulele
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
transportul propriu-zis; transformările suferite de ioni la electrozi. Prin aplicarea unei diferențe de potențial celor doi electrozi ai unei celule electrice ia naștere între electrozi un câmp electric. Sub acțiunea acestuia, ionii pozitivi (cationii) migrează la catod, iar cei negativi (anionii) la anod. Vitezele de migrare ale ionilor sunt diferite, astfel că se creează diferențe de concentrație a electrolitului în spațiile vecine celor doi electrozi. Procesul care are loc sub influența curentului electric în soluția unui electrolit se numește electroliză. Deoarece
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
adsorbită și soluție produce separarea moleculelor solutului. În cromatografia de partiție faza staționară este un film subțire pe suprafața unui suport solid. Solutul stabilește un echilibru între lichidul staționar și faza mobilă (lichidă sau gazoasă). În cromatografia de schimb ionic anionii sau cationii sunt legați covalent de o fază staționară solidă, frecvent o rășină sau o fază solidă tare și amorfă. Faza mobilă utilizată este lichidă. Ionii solutului de sarcină opusă sunt atrași de faza staționară datorită forțelor electrostatice. Cromatografia de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
legături electrovalente - sunt adsorbanții polari. În general, adsorbanții nepolari nu adsorb electroliți sau îi adsorb foarte slab. Dimpotrivă, pe adsorbanții polari, adsorbția electroliților este foarte puternică și are un caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie pentru cationi fie pentru anioni. Această selectivitate este determinată de: încărcarea electrică a suprafeței solide; natura ionilor; pH-ul soluției. Astfel, suprafața încărcată electric negativ adsoarbe cationi, iar cea încărcată electric pozitiv adsoarbe anioni. În acest mod ia naștere un strat dublu electric. Semnul sarcinii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie pentru cationi fie pentru anioni. Această selectivitate este determinată de: încărcarea electrică a suprafeței solide; natura ionilor; pH-ul soluției. Astfel, suprafața încărcată electric negativ adsoarbe cationi, iar cea încărcată electric pozitiv adsoarbe anioni. În acest mod ia naștere un strat dublu electric. Semnul sarcinii suprafeței se poate schimba cu variația pH-ului soluției, din cauza adsorbției ionilor hidroniu sau hidroxil. Fig. 1.7. Diagramă coeficient de adsorbție concentrație 116 În mod preferențial se adsorb
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
preferențial se adsorb ionii izomorfi cu cei ai rețelei cristaline a suprafeței solide. Considerând aceleași condiții, capacitatea de adsorbție crește cu valența și scade cu gradul de hidratare al ionului, după cum rezultă din seriile de hidratare pentru cationi sau pentru anioni: Th4+ > Al3+ . H+ > Ba2+ > Sr2+ > Ca2+ > Cs+ > Rb+ >K+ > Na+ >Li+ ion citrat > ion tartrat > SO42> CH3COO> I> Cl> Br> SCNÎn afară de adsorbția selectivă pe suprafață a unuia din ionii electrolitului, un caz important din punct de vedere practic este
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ion citrat > ion tartrat > SO42> CH3COO> I> Cl> Br> SCNÎn afară de adsorbția selectivă pe suprafață a unuia din ionii electrolitului, un caz important din punct de vedere practic este cel al adsorbției de schimb. Aici, adsorbantul solid captează din soluție anioni sau cationi și în același timp, o cantitate echivalentă de anioni sau cationi se deplasează de pe suprafața adsorbantului în soluție. Adsorbantul mai este numit și schimbător de ioni și are o acțiune specifică. Unii schimbători de ioni adsorb, respectiv trimit
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
adsorbția selectivă pe suprafață a unuia din ionii electrolitului, un caz important din punct de vedere practic este cel al adsorbției de schimb. Aici, adsorbantul solid captează din soluție anioni sau cationi și în același timp, o cantitate echivalentă de anioni sau cationi se deplasează de pe suprafața adsorbantului în soluție. Adsorbantul mai este numit și schimbător de ioni și are o acțiune specifică. Unii schimbători de ioni adsorb, respectiv trimit în soluție doar cationi și se numesc cationiți (adsorbanți acizi), iar
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
deplasează de pe suprafața adsorbantului în soluție. Adsorbantul mai este numit și schimbător de ioni și are o acțiune specifică. Unii schimbători de ioni adsorb, respectiv trimit în soluție doar cationi și se numesc cationiți (adsorbanți acizi), iar alții schimbă doar anioni cu mediul și sunt anioniți (adsorbanți bazici). Un exemplu de schimb ionic este prezentat în schema următoare: cationitH 2 + Me2+ → cationitMe + 2 H+ anionit(OH)2 + A2 → anionitA + 2 OHunde Me2+ cation metalic; A anion. Drept schimbători de ioni se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acizi), iar alții schimbă doar anioni cu mediul și sunt anioniți (adsorbanți bazici). Un exemplu de schimb ionic este prezentat în schema următoare: cationitH 2 + Me2+ → cationitMe + 2 H+ anionit(OH)2 + A2 → anionitA + 2 OHunde Me2+ cation metalic; A anion. Drept schimbători de ioni se folosesc zeoliți naturali sau sintetici, care sunt aluminosilicați hidratați (ex. Kieselguhr) sau rășini schimbătoare de ioni. Rășinile ce conțin drept grupe active -NH2 sau =NH sunt schimbători de anioni, iar grupele -COOH, -OH fenolic, -SO3H
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
2 OHunde Me2+ cation metalic; A anion. Drept schimbători de ioni se folosesc zeoliți naturali sau sintetici, care sunt aluminosilicați hidratați (ex. Kieselguhr) sau rășini schimbătoare de ioni. Rășinile ce conțin drept grupe active -NH2 sau =NH sunt schimbători de anioni, iar grupele -COOH, -OH fenolic, -SO3H conferă acestor rășini proprietăți de schimb cationic. Adsorbția de schimb se întâlnește des în natură și este mult folosită în tehnică. De exemplu rocile, care sunt sisteme disperse naturale, schimbă cationi în prezența apelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
liotrope de coagulare Deși capacitatea de coagulare a diferiților ioni cu același semn și aceeași valență diferă puțin de la unul la altul, experimental se poate evidenția influența dimensiunilor și a gradului lor de hidratare. În raport cu aceasta, sărurile alcaline ale aceluiași anion formează următoarea serie liotropă: În funcție de puterea de coagulare, halogenurile care au aceiași ioni parteneri pot fi repartizate astfel: Ionii coagulanți organici au o capacitate de coagulare mult mai mare decât cea a ionilor anorganici. De exemplu, coagularea unui coloid de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Donnan). Se consideră un sistem alcătuit din două soluții: I - soluția unei proteine sub formă de sare (R+Cl-), unde R+ este macromolecula nedifuzibilă prin membrana semipermeabilă; II - soluția unui electrolit tare, cu masă moleculară mică și care conține același anion (de exemplu NaCl). Introducând aceste soluții într-un vas compartimentat printr-o membrană semipermeabilă și considerându-le complet ionizate, vom avea în starea inițială următoarea distribuție a ionilor (fig. 2.14 a): Cs reprezintă concentrația molară a coloidului (solului) iar
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este impermeabilă pentru macroionii R+ și permeabilă pentru Na+ și Cl-, care pot difuza liber dintr-o soluție în cealaltă. Considerând x cantitatea de NaCl ce difuzează din soluția II în soluția I până la stabilirea echilibrului (când concentrațiile cationilor și anionilor difuzibili sunt egale de o parte și de cealaltă a membranei), distribuția ionilor va fi cea prezentată în figura 2.14 b. Se observă o repartiție inegală a ionilor electrolitului între cele două compartimente. Donnan a demonstrat pe considerente termodinamice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
O altă observație se referă la faptul că în general cationii traversează membranele semipermeabile dinspre faza reducătoare spre cea oxidantă [22]; procesul poate fi considerat ca o manifestare a procesului termodinamic spontan de entropizare în sisteme închise: cationul, negentropic în raport cu anionul, părăsește mediul negentropic (reducător) pentru unul entropic (oxidant). 2.2.2.2. Implicații ale rH-ului în enzimologie Viața, redusă la esență, este un sistem complex de reacții enzimatice ce decurg la nivelul oricărui organism. Este de la sine înțeles că
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de această dată chimică. În zona anodică, cu concentrație anionică mică, apare oxidarea, iar în zona catodică, cu concentrație anionică mare, apare reducerea. Este vorba în principiu de concentrații care stimulează, la limită - a metalului în zona anodică, respectiv a anionului în zona catodică -, procesele caracteristice - de ionizare în zona anodică, respectiv de reducere în zona catodică. Cele două fluxuri ionice contrare, de H+ și OH-, se neutralizează reciproc astfel încât apare necesarmente un transfer al apei din zona anodică în cea
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
sens descendent: subspecia, cultivarul, populația, individul sistem redox celular - particularizare la nivel biotic a conceptului global de sistem redox, adică un sistem echimolecular al formei oxidate, respectiv reduse a unei specii chimice; acesta poate fi reprezentat de două săruri cu anion comun dar cu cation de valență diferită ((Ce3+/Ce4+)2(SO)3/4) sau cu cation comun dar anion de bazicitate diferită ((Na+)2(SO32-/SO42-)), de două substanțe organice (acid ascorbic/acid dehidroascorbic) sau chiar de una singură care
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
adică un sistem echimolecular al formei oxidate, respectiv reduse a unei specii chimice; acesta poate fi reprezentat de două săruri cu anion comun dar cu cation de valență diferită ((Ce3+/Ce4+)2(SO)3/4) sau cu cation comun dar anion de bazicitate diferită ((Na+)2(SO32-/SO42-)), de două substanțe organice (acid ascorbic/acid dehidroascorbic) sau chiar de una singură care cuprinde o funcție reducătoare și una oxidantă, precum O=(C6H4)-OH (chinhidrona); particularizarea la biotic este deosebit de vastă din
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
subgrupa fierului. Compușii cei mai stabili corespund cuprului divalent. Ionii Cu +2 sunt paramagnetici (datorită existenței unui electron necuplat), iar cei Cu +1 sunt diamagnetici. Datorită razelor atomice și ionice mici au tendința mare de a deforma învelișul electronic al anionilor cu care vin în contact. În consecință iau naștere legături chimice cu un caracter mai mult sau mai puțin covalent, ceea ce explică insolubilitatea oxizilor, sulfurilor, hidroxizilor, a unor halogenuri, etc. Ca și celelalte metale tranziționale, are o mare tendință de
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
cu zinc sau aluminiu sau prin reducere catodică. 1.4.3.Obținerea cuprului prin electroliză Electroliza este un proces complex ce are loc la trecerea curentului electric prin topitura sau soluția unui electrolit și constă în migrarea ionilor către electrozi → anionii la anod(+) și cationii la catod(-), descărcarea ionilor la electrozi → prin procese de oxidare la anod și reducere la catod și formarea moleculelor stabile. Cu toate că prin aceste procedee electrochimice se consumă o cantitate mare de energie electrică, ele sunt utilizate
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
asupra cuprului metalic: Combinația Cu2[SiF6] este o substanță solidă,roșie, care se descompune la temperatură ridicată după ecuația: Combinații complexe ale cuprului monovalent Se cunosc numeroase combinații complexe ale cuprului monovalent. Cuprul monovalent poate fi întâlnit în compoziția cationilor, anionilor complecși sau a complecșilor de tip neelectrolit. Sărurile cuprului monovalent(la care se adaugă un cristal de Na2SO4 pentru a menține cuprul în forma monovalentă) cu a, a’- dipiridil se colorează în roșu-portocaliu, cu o-fenantrolina în violet și cu p-dimetilaminobenziliden-rodamina
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]