288 matches
-
Stein, este „veche” doar și tocmai pentru că a intrat prima În secolul XX. Poate și din acest motiv, America permite o estimare mai destinsă a modernității, asupra căreia și-a pus o amprentă decisivă. Mobilitatea, energia histrionică, pionieratul și prospețimea anistorică nu prea Îngăduie aici răgazul retrospectivelor interogative. Supremația autoritară a prezentului „face”, reface și redefinește continuu, firesc, civilizația. În democrația populară, multirasială a imigranților lumii, idealul nazist al supremației rasei este o contradicție În termeni, chiar dacă tensiunile rasiale rămân atât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
istorice. Aceste decupaje aproximative, plutitoare, sînt proprii prozei franceze actuale. Le-am Întîlnit și la Amélie Nothomb, la Echenoz În mod special, și le vom regăsi la alți prozatori. Putem vorbi pe de o parte de moștenirea Noului Roman antirealist, anistoric, dar și de criza contemporană a Adevărului, de revirimentul relativismului. Ce alt adevăr, afară de acela subiectiv, autoreferențial, mai Îndrăznește să-și asume literatura? - este o Întrebare retorică pentru o bună parte a prozei franceze contemporane, destabilizată, În căutare de sine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Asociației Scriitorilor din Craiova) nu se revendică de la o teorie a influențelor, întrucât cartea evită situarea într-un plan diacronic. Obiectul fiind „romantismul după romantism” în poezia românească din secolul al XX-lea, G. se limitează la o accepțiune tipologică, anistorică a conceptului de romantism, văzut ca „arhetip spiritual și ca eon stilistic”. Lucrarea conține studii despre Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Al. A. Philippide, G. Călinescu, Eugen Jebeleanu, Emil Botta, Radu Stanca, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu și Adrian Păunescu. Un prim
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
Evului Mediu policentric, dominat de bresle și de solidaritate comunitară, îl obsedează pe scriitor. Îndepărtarea de tradiție, ins tigată de liberalii radicali, este păcatul originar al unei politici care încetează să mai fie evolutiv organică, spre a deveni revoluționară și anistorică. Mutatismutandis, Eminescu vede, asemenea lui Burke, în liberalii munteni aceeași energie distructivă recuperabilă la radicalii englezi. Eminescu se războiește ideologic cu o întreagă linie europeană, a cărei întruchipare locală sunt „roșii“ munteni. Ei bine, lumea la crezut și orice reformă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de autoidentificare și profesiune de credință, semnat de autoare. Ni se reiterează condiția poetului dintotdeauna, personalizată în cazul Venerei Antonescu „Dincolo de prezentul erodat de politic, aservit banului (...)”. Poeta cultivă retragerea ca o voluptate a traumelor „într-un Trecut atemporal, adică anistoric”. Spre a regăsi acolo inocența copilăriei, mit și „fantasmă resuscitată prin forța magică a Versului”. Din al său exil bucureștean asumat, Venera Antonescu scrie ultimatum-uri, texte dintr-un convivium dantesc, sub dicteul singurului său oaspete de origine divină. Mesaje
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
și bruiajului istoric. O voce singulară ce, asemeni elegiacului Ovidiu, își psihanalizează doliul surghiunului. Doliului de a exista crucificată în ger, poeta îi opune alternativa dispariției („Da! M-aș cuibări’n ether”), de vreme ce acel ieri, odinioară, acel illo tempore (cronotop anistoric) paradisiac s-a destrămat. Reînsuflețirea lui este sinonimul poeziei, singura motivație spre a exorciza semnele finitudinii. Catrenele Venerei Antonescu sunt impecabile descântece ale unui suflet vulnerat, viaticum de refugiu dintr-o lume alienantă spre care toate punțile au fost aruncate
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
a satului este lipsită de evenimente dramatice, spectaculoase. Dar tocmai această petrecere ternă, liniștită și prosperă a vieții pe Valea Bună de-a lungul anilor a cristalizat impresia pregnantă a locuitorilor și a trecătorilor că Dobridorul este un spațiu edenic anistoric, etern chiar. Dobridorenii își cultivau pașnic pamântul, extrem de roditor, singuri sau ajutați de dijmași. S-a constituit o comunitate semiînchisă autarhică și mândră de țărani care nutreau credința că sunt de stirpe înaltă și că nu trebuie să se „amestece
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Erdmann. Perfect de-acord cu analiza demersurilor artistice în contextul problemelor sociale înrădăcinate într-un specific istoric. Însă, așa cum am arătat până aici, Gorzo și Lazăr sunt, de fapt, cei care analizează lucrurile din perspective reducționiste și de multe ori anistorice: nu țin cont de istoria reprezentării și normării „Estului” de către „Vest” și de manifestarea acestor reflexe ale asimetriei istorice în Toni Erdmann; ignoră sau tratează drept nesemnificative gesturi coloniale tipice și puternice; analizează raporturile de clasă fără să țină cont
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
a însăila pe cât de bine se pricepe un număr de povești și narațiuni diferite, unele dintre ele părând că, până să ajungă până la el, fuseseră grav distorsionate de către cei care le povesteau.” Unii teologi afirmă că povestirile din Noul Testament sunt anistorice, deoarece nu există dovezi dinafara Noului Testament sau scrieri ale Părinților Bisericii care să le confirme. Conform acestei perspective, persecuțiile fie nu s-au întâmplat niciodată, fie au fost exagerate de autorii Noului Testament ca parte a polemicii anti-iudaice. Această
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
descrierea sacrului. Intenția scriitorului era să reveleze existența a două lumi paralele în Universul cotidian: o lume reală-profană (lumea de aici) și o lume sacră (lumea de dincolo) care se manifestă permanent, dar discret. Confruntarea se petrece într-un spațiu anistoric, cu un fundal greco-traco-scitic. Domnișoara Christina, moartă de aproape 30 de ani, suferă o materializare treptată prin transferul magic de viață de la nepoata ei, Sanda. Aceasta din urmă se „îmbolnăvește” misterios chiar în noaptea primei apariții a Christinei, starea ei
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
veche înseamnă „povestire”, „istorie”, „declarație”, „vorbire”, desemnează o specie literară diferită de cea numită de termenul german „Sage”, deși cei doi termeni sunt înrudiți etimologic. Dacă legendele eroice sunt opere de mici dimensiuni ce tratează fapte ale unor protagoniști mitologici anistorici (eroi, zei, ființe supranaturale), având un număr redus de personaje și o scenografie restrânsă, saga ating în unele cazuri dimensiuni impresionante și tratează evenimente desfășurate de-a lungul mai multor generații și în decoruri răspândite în mai multe țări, cu
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
a însăila pe cât de bine se pricepe un număr de povești și narațiuni diferite, unele dintre ele părând că, până să ajungă până la el, fuseseră grav distorsionate de către cei care le povesteau.” Unii teologi afirmă că povestirile din Noul Testament sunt anistorice, deoarece nu există dovezi dinafara Noului Testament sau scrieri ale Părinților Bisericii care să le confirme. Conform acestei perspective, persecuțiile fie nu s-au întâmplat niciodată, fie au fost exagerate de autorii Noului Testament ca parte a polemicii anti-iudaice. Această
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
cinste până când s-a aflat că practicau creștinismul în secret. Ei au fost apoi pedepsiți sever, Vah a murit în timpul torturii, iar Serghie a fost în cele din urmă decapitat. Cu toate acestea, din cauza anacronismelor istorice, hagiografia lor este considerat anistorică. au fost foarte populari în Antichitatea târzie, iar biserici în cinstea lor au fost construite în mai multe orașe, inclusiv la Constantinopol și la Roma. Prietenia strânsă dintre cei doi este evidențiată în hagiografii și tradiții, ceea ce-i face să
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]