715 matches
-
genettian. Și aici este important să amintim că, oricît de bine ar fi fost să se prezinte separat ordinea cronologică, durata și frecvența, în practica textului propriu-zis acestea constituie parametri care se evidențiază sau interacționează în moduri semnificative. Creativitatea sau anormalitatea într-un caz sau altul poate favoriza apariția excepționalului în celelalte cazuri: o întîmplare sau un episod redat cu o frecvență repetitivă va cuprinde inevitabil anacronisme în ceea ce privește ordinea cronologică, și ciudățenii mai complexe în durată. Ar trebui să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se remarcă în noua împrejurare este proiecția stării de groază paroxistică în spațiul autonom al visului, caracteristic prin coerența lui halucinantă. Desigur că ceea ce-l preocupă pe autor în mod deosebit este traseul dintre imagine inițială (normalitate) și cea finală (anormalitate), deci procesul alienării ființei în circumstanțele unor situații tensionate. Este de asemenea de remarcat, în acest sens, titlul nuvelei, căci În vreme de război nu face trimitere atât la realitatea istorică, de confruntare armată sau jurnal de front, cât și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cresc și șansele ca ei, pe măsură ce se maturizează, să se apropie mai mult, să se accepte, să se valorizeze reciproc, iar gradul de segregare și respingere Între persoanele valide și cele care prezintă o formă sau alta de dizabilitate sau „anormalitate” să scadă semnificativ. Prin urmare, diferențierea În raport cu structura sistemului de Învățământ constituie În primul rând o problemă de politică educațională, ce antrenează categorii mari de resurse și solicită o fundamentare juridică și economică care să permită școlilor dezvoltarea unor programe
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
normal și non-patologic era acela care considera că Pământul se află în centrul universului, iar un stil de gândire patologic, delirant, era acela care susținea că Pământul se rotește în jurul Soarelui! Al doilea criteriu propus pentru a delimita normalitatea de anormalitate este criteriul cultural-ideal (Pichot, 1967). Conform acestui criteriu, normal este ceea ce se așteaptă să fie normal într-o societate, idealul pe care grupul social respectiv îl stabilește pentru starea de sănătate. Așadar, ceea ce este considerat normal într-un context socio-cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de moravuri și roman al formației și construcției” (Romul Munteanu), cartea a impus comentatorilor prin stilul alert, prin solida priză asupra realului și prin capacitatea autorului de a surprinde, cu o remarcabilă luciditate, modul insidios în care normalitea e subjugată anormalității, un compromis aparent minor atrăgând după sine altele, din ce în ce mai grave. „Bulgărele odată pornit antrenează avalanșa pe care încercând apoi s-o oprești poți sfârși prin a fi strivit cu totul de ea.” Este rezumată în această frază întreaga dramă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
anomalia; engl. anomaly) - Stare a celui anormal, abatere de la o regulă sau de la o normă; abatere de la forma, structura sau, mai frecvent, poziția unei structuri anatomice. Poate fi de natură genetică, congenitală sau dobândită. Linia de demarcație între normalitate și anormalitate este, în general, convențională. În condițiile în care este dobândită în cursul vieții, devine infirmitate. Sunt anomalii craniene transmise genetic cum ar fi: a) microcefalia - se manifestă la naștere, prin reducerea perimetrului cranian în care creierul rămâne foarte mic, uniform
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
anumit tipar, comportament repetitiv și tendința de autoflagelare, prezența unor domenii în care dezvoltă abilități extraordinare (desen, muzică, memorare, abilități matematice). Pot fi evidențiate și anumite semne clinice care fac parte din tabloul simptomatologic al autiștilor; este vorba despre sinestezie, anormalități la nivelul creierului observate la examenele RMN (rezonanță magnetică nucleară) și un nivel crescut al secreției de serotonină în creier. AUTOCONTROL (engl. self-control) - Operație complementară comenzii prin care se supraveghează, pe baza feedbackului (retroaferentației și aferentației suplimentare), propriile reacții și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
medicale, deficit care poate fi de natură senzorială, mintală, fizică, locomotoare, neuropsihică sau de limbaj. De asemenea, prin deficiență se înțelege pierderea, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice și desemnează o stare de anormalitate funcțională, adeseori cu semnificație patologică, stabilă sau de lungă durată, care afectează capacitatea și calitatea procesului de adaptare și integrare școlară, profesională sau în comunitate a persoanei în cauză (Gherguț, 2005). Criteriile care stau la baza aprecieriiși clasificării stărilor defectuoase
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
celor din jurul său. Când este însoțită de ecolalie, constituie un simptom caracteristic al schizofreniei catatonice. ECTROMELIE (< fr. ectromélie, cf. gr. ektroma - avorton, melos - extremitate, membru) - Malformație constând în lipsa congenitală, parțială sau totală, a unuia sau mai multor membre, din cauza unei anormalități de dezvoltare. În anumite situații, absența congenitală a brațului sau a coapsei face ca mâna sau piciorul să fie atașate direct de trunchi. Asemenea cazuri teratologice pot fi accidente naturale sau pot fi provocate de substanțe teratogene (Buican, 2001). „EDUCAREA
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cf. lat. induratio) - Întărirea anormală a unui țesut sau organ, consecință a unei inflamații, prin formare de țesut conjuctiv fibros. INFIRMITATE (< fr. infirmité, cf. lat. infirmitas) - Diminuarea sau pierderea unei funcții importante a organismului, ce poate fi congenitală sau dobândită. Anormalitatea sau pierderea structurii sau funcției poate fi pe plan psihologic, fiziologic sau anatomic. Infirmitatea reflectă, în principal, tulburările de la nivelul părții lezate, ea putând fi temporară sau definitivă. Prin pierderea suferită, care poate fi structurală sau funcțională, se poate constata
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mult sau mai puțin timp, în ciuda voinței sale conștiente și a tuturor eforturilor de a se elibera. Imagine, idee, acțiune, temere ce ia în stăpânire conștiința subiectului, în mod perseverent și intens, împotriva voinței sale. Obsesia devine chinuitoare, bolnavul conștientizează anormalitatea, caută să ascundă situația față de cei din jur pentru a evita desconsiderarea. Treptat, ajunge la acte nefirești, manifestate prin tulburări de comportament. Se manifestă la pesoanele închise în sine, timide și care au complexe de inferioritate, sunt izolate, mereu concentrate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ca formă precis delimitată a tipului sexual reprezintă una dintre trăsăturile fundamentale ale personalității unui individ. În egală măsură însă, „stările de sexualitate confuză” sunt considerate ca aberații sau chiar ca „erori genetice” (hermafroditismul, homosexualitatea etc.Ă, fiind etichetate ca anormalități. Explicația acestor „anomalii” este dată de „direcția de evoluție” în ceea ce privește „diferențierea sexuală” din faza primară de ambiguitate existentă în cursul embriogenezei. În orice caz, stările de „nediferențiere” sau de „ambiguitate” sexuală reprezintă o realitate de care trebuie să ținem seama
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
sexual, - sexul, - sexualitatea, Istoria sexualității, Istoria sexologiei, Imaginea de sine în psihosexologie, Identitatea sexuală, Interdicție, angoasă, culpabilitate, Libertate și sublimare, Libido, Mit și inițiere în sexualitate, Modelele psihosexuale (vezi Tipologiile sexualeă, Maternitatea, Masochismul, Nevroia conjugală (vezi Boala conjugalăă, Normalitatea și anormalitatea sexuală, - manifestări psihosexuale la granița dintre normal și patologic, Psihoigiena cuplului, Pudoarea, Patologia psihosexuală, Psihosexologia cuplului, - coprezență, intimitate, - stilul de viață al cuplului, - corelații psihosexuale, - psihologia iubirii, - psihologia geloziei, Primele experiențe sexuale, - experiențe psihotraumatizante, - experiențe ludice, - experiențe normale, Psihosexologia, - domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
forme de delir, rezervându-se termenul de "paranoia" pentru "tulburările inteligenței" - personalitatea pacienților nu se deteriorează ca în cazul "nebuniei depline" (vesania) și că ei pot trăi mai departe perfect normal, dacă exceptăm "natura foarte parțială" a tulburării lor mintale. "Anormalitățile patologice ale vieții lor intelectuale", spune autorul, "vor fi considerate multă vreme perversități morale, bizarele lor acțiuni, insultele și injuriile adresate altor oameni ori animalelor vor fi suportate de prieteni și de familiile lor, sau vor fi chiar acceptate de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
face valabilă realitatea acestei idei pentru alții. Realitatea lumii exterioare slujește drept ilustrare și probă, și este pusă în serviciul spiritului nostru (Dalí 2005a: 151-152, s.n.). Termenul de "paranoia" folosit de Salvador Dalí în eseu se referă la starea de anormalitate în care cineva creează un model idiosincrasic al realității, dar care are o logică internă perfect funcțională, indiferent cât de absurdă ar putea fi aceasta și oricât de mult deviază autorul de la înțelegerea obișnuită a realității. Desigur, Dalí nu proclamă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
posibilă doar printr-un proces net paranoic, fiind vorba de reprezentarea unui obiect care, fără cea mai mică modificare figurativă sau anatomică, va fi în același timp reprezentarea unui alt obiect, lipsită și ea de orice fel de deformare sau anormalitate ce ar putea dezvălui vreun aranjament. Obținerea unei astfel de imagini duble a fost posibilă datorită violenței gândirii paranoice care s-a slujit, cu viclenie și pricepere, de cantitatea necesară de pretexte, de coincidențe etc., profitând de ele pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
noțiunile de "criză" și "conflict", iar abordările lor de către specialiști și de către experți în domeniul relațiilor internaționale nu ar trebui să creeze confuzie. Fie că este vorba despre criză, fie că este vorba despre conflict, evidențele ilustrează aceeași stare de anormalitate care trebuie rezolvată în termenii managementului crizelor. Dacă noțiunile de criză și conflict sunt conceptual distincte, cei doi termeni sunt deseori utilizați de o manieră asemănătoare pentru a descrie aceeași situație. Literatura de specialitate descrie simultan despre crizele și conflictele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
orice aspect, un grup majoritar, să-i spunem normal, Încadrat de două minorități, una favorizată, având mai mult adică, alta defavorizată, având mai puțin adică. Nu e vorba de o greșeală În plus, respectiv În minus, ci doar de două anormalități dar cu rostul lor din moment ce Natura le tolerează de când există specia, mai mult, viața Însăși: e cea mai eficace cale de a menține specia pregătită pentru orice eventualitate pe care i-o pregătește mediul, iar aceasta cu atât mai mult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cele trei zone, numai Europa CentralEstică a rămas lipsită de un „instrument" care să-i asigure securitatea. Celelalte și-au menținut vechile structuri de securitate, pe care le aduc la zi și le modernizează. Toate trei, însă, sunt conștiente de anormalitatea situației Europei Centrale și de Est, și sunt în căutarea unor forme convergente (inițiativa C.S.C.E. era - pentru momentsoluția ideală) depinzând nu numai de inițierea unor instituții pentru securitatea europeană, ci și de viitorul proiectului unei Europe unite. Pentru Statele Europei
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
de gen. Ele se nasc, În viziunea eugeniștilor și a altor vaste categorii de misogini, cu Înzestrări slabe pentru gândirea analitică. În cazul În care unele au, prin excepție, o astfel de inteligență Înalt dezvoltată, ele sunt biologic anormale. În anormalitatea lor, ajung să decidă, de exemplu, să nu se mărite sau să nu aibă copii, să urmeze vocații intelectuale (Ovidiu Comșia). A existat Însă și o ilustră figură care a contrazis acest determinism biologist, afirmând că doar factorii culturali construiesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
biologică și, mai ales, menirea lor viitoare”30. Comșia a mers chiar mai departe, afirmând că femeile erau, În general, mai puțin Înclinate către gândire analitică decât bărbații și că, de fapt, femeile cu o inteligență excepțională erau anormale biologic. „Anormalitatea” lor era, de obicei, legată de decizia de a rămâne necăsătorite sau de a nu avea copii 31. Nu exista nici o dovadă empirică a existenței unei corelații genetice Între caracteristicile sexuale și inteligență. Cu toate acestea, raționamentul care lega indisolubil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
unde trebuie. Narațiunile progresive, evaziunile lui Fărâmă se concentrează asupra unui personaj mitologic, Oana „care, ca și inginerul Cucoanes din povestirea Un om mare, este o sămânță de uriaș. Reprezintă prelungirea unei rase ce a trăit cândva, În timpul Întâmplărilor biblice. Anormalitatea ei este semnul unei biologii sacre. Este nucleul mitic central al narațiunii, acela În care elementele de basm (de mitologie greco latină) pătrund În cadrul obișnuit al prozei. Ele nu sunt fără legătură cu ideea fundamentală a perpetuării, supraviețuirii miticului. În jurul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
tradițional chinez. Există tratate foarte bune care vor permite studentului sau practicianului aprofundarea patologiei generale. Noțiuni generale În medicina chineză, numim patologie studiul dezechilibrelor dintre diverșii constituenți ai organismului (substanțe, organe, țesuturi, psihism). Cuvântul patologie poate desemna, de asemenea, atât anormalitățile de structură sau de funcție, cât și bolile. Medicina chineză prezintă patologia ca pe o suprapunere a sindroamelor (ansamblu de semne și de simptome având cauze comune). Dezechilibrele provoacă sindroame a căror combinație declanșează boala. Fiecare boală este unică, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
patologie energetică, chiar și atunci când patologia atinge materia vie, întrucât conceptul de energie este suveran în MTC. Energia este la originea modificării materiei și a prezenței vieții. Normalitatea energiei umane face ca viața și sănătatea să fie eterne. Din contră, anormalitatea schimburilor energetice, a mișcărilor și a proceselor de transformare a energiei și materiei, sugerează o situație patologică, care este confirmată de îndată ce această anormalitate se structurează și se dezvoltă. Termenul de dezechilibru nu indică gravitatea situației. El desemnează raportul inegal dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
și a prezenței vieții. Normalitatea energiei umane face ca viața și sănătatea să fie eterne. Din contră, anormalitatea schimburilor energetice, a mișcărilor și a proceselor de transformare a energiei și materiei, sugerează o situație patologică, care este confirmată de îndată ce această anormalitate se structurează și se dezvoltă. Termenul de dezechilibru nu indică gravitatea situației. El desemnează raportul inegal dintre ceea ce ar trebui să fie și ceea ce este, fie în termeni de cantitate, fie în termeni de calitate. Gravitatea unui sindrom este proporțională
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]