825 matches
-
toate aceste cunoștințe. I se umflau nările de poftă. Se arăta cinic în legătură cu asta, dar se prinsese în joc. Ar fi trebuit să-mi dau prin urmare seama cât de oribil se simțea că trebuie să locuiască în cartierul nostru anost, în serile acelea de iarnă fără sare și piper, omorându-și timpul îmbrăcat în pardesiu și nebărbierit de două zile, la farmacie sau împreună cu Sylvester-comunistul la tutungeria lui Zechman; uneori chiar și la sala de biliard. Lucra la gară doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe câmpul acela imens acoperit cu șine de cale ferată și denivelat, ale cărui margini erau acoperite de lujere de buruieni și unde așteptau cu toții: trăgeau un pui de somn, citeau ziare vechi, își cârpeau hainele. Era o după masă anostă și încordată, s-a întunecat rapid și sta să plouă, iar noi stăteam pe vine în buruieni, așteptând: sălcie, dar cutremurătoare. Așa că m-am grăbit când am văzut că lumea se ridica și se mișca de-a lungul liniei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care o țin vatmanii cu ei ca să verifice șinele prin gaura din podea. Eram sigur că zdrahonul mă urmărea într-unul din taxiurile din cârdul de mașini ce tresăreau și aruncau scânteieri de gaze de eșapament în această stradă mârșavă, anostă, fierbinte și brutală. Mă simțeam hărțuit de ura pe care o simțeam pentru ea, și pentru faptul că mă târăsc în vagonul ăla. Eram doborât, bolnav din cauza asta. Însă am văzut cum se apropie încet podul și turnurile, cu toatele asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
avut ocazia să ne întâlnim din nou. După câte se pare, ai devenit un băiat mai serios. De ce nu vii să o cunoști pe nevastă-mea? Soacră-mea stă și ea cu noi și e genul de femeie bătrână cam anostă și care face caz din orice, dar putem să o ignorăm. Ne ajută foarte tare cu copilul, apropos. Dar mă bate încontinuu la cap ce grozav e cumnatu-meu. Tipul e depanator de radio și e un bou notoriu. Dar vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
compătimea, întrucât ea se măritase cu Brian cel bun, în timp ce Stella îl luase pe George cel îngrozitor. Pe de altă parte, însă, Gabriel și-ar fi putut-o închipui pe Stella gândindu-se că George era interesant, în timp ce Brian era anost. Relațiile dintre Stella și George erau un mister pentru Gabriel și Brian. Desigur, Stella urmase o universitate, era cultivată și deșteaptă. Totuși, deșteptăciunea nu-i ajutase la nimic, în timp ce Gabriel, care nu s-a dus la universitate, avusese o „viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Va putea el suporta una ca asta? Și dacă nu, ce va putea să facă? John Robert își amintea, ca într-un cinematograf gata oricând să ia filmul de la capăt, câteva ocazii când fusese împreună cu Hattie. O revedea în grădina anostă a bungalow-ului lui Whit Meynell din Texas, un copilaș nu mult mai înalt decât lujerele florilor. Mai târziu, în Denver, fuseseră împreună în scurte expediții, ca să vadă lacurile și cascadele, ca să viziteze un oraș-fantomă (lui Hattie îi plăceau orașele-fantomă); urcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se simțea atât de nefericit, încât se întreba cum de poate continua să trăiască cineva în halul ăsta? Oare nu-i posibil să mori de ură, de resentimente și remușcări? Și cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înregistraseră.) Diane răspunse prin interfon: — Cine e? Sub impulsul momentului, Tom răspunse: „George“! Diane știa prea bine că nu e George, care intra întotdeauna cu cheia lui, dar apăsă pe butonul care deschidea ușa. Westwold e o suburbie liniștită, socotită „anostă“ (până și cârciuma La Trei Șoareci Orbi e goală după ora nouă seara), așa încât Tom întâlnise foarte puțini trecători pe drum. Când se strecură pe ușa strâmtă de lângă prăvălia de pânzeturi irlandeze, furișă o privire grăbită în susul și în josul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În scopul ultim, ca să ce?! Pentru duelul veșnic Bine-Rău? Pentru maniheismul de paradă al super-vedetelor? Angra Mainyu versus Ahura Mazda? Așa, și...? Mi se fâlfâie! Antihristul ăsta de operetă e curată butaforie, e un basm, o farsă, un mit urban anost. Penibil. Lamentabil. À la Ponson du Terrail. Păi, nu...? " Tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii vor avea visuri..." Hopa! Revino-ți! Maturizează-te, odată, bâtă! Hai! Ce-aștepți? Rușine! Te faci de râs, ca ultimul tâmpit, reia el introspecția
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Am luat o hotărâre. Dacă mai vine, chiar dacă ea nu vrea să-i vorbească, voi coborî eu. O, tati, vino și În noaptea asta! Astăzi sunt fericită, chiar dacă nu am nimic special de sărbătorit. De fapt e chiar o zi anostă. Simt că se va Întoarce. Când ea a Închis obloanele chiar În fața lui, el a Început să plângă În mașină. Aș fi vrut să-l mângâi. Plângeam și eu. Și eu mă simt singură, ca și el. Dar mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dat multă pâine presei, dar, contrar aluziilor scârboase ale jurnaliștilor, Sheba și Connolly n-au găsit un avantaj în faptul că se întâlneau în aer liber. E chiar dificil, se pare, să te lași cuprins de încântare într-un parc anost din Londra. La începutul lui aprilie, serile erau atât de reci încât Sheba deseori abia își mai simțea buzele și mâinile. Și chiar și pe vreme mai îngăduitoare, frica de insecte sau de rahatul câinilor făcea completa relaxare imposibilă. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
intelectuală din care veniți. Mai erau și alte gânduri paralele și confuze, dar negăsind calea de a deschide discuția fără a risca o barieră sau o judecată nedreaptă, gândurile mi se risipiră, pentru ca în finalul călătoriei să rostesc câteva propoziții anoste, dar am fost întrerupt de conductorul care intrase în compartiment pentru controlul biletelor, după aceea începurăm toți să ne pregătim bagajele pentru coborâre; eram aproape de stație. Mărturisesc că am încercat, fără să știu de ce, o bucurie pentru faptul că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întinzându-mi păhărelul zâmbind. E datoria dumneavoastră de gazdă. Mă executai, iar ea păstrând echilibrul conversației începu să-mi povestească amintiri din copilărie, la care nici nu fui atent pentru că nu-mi plac amintirile din copilărie ale femeilor, toate sunt anoste, nu cunosc nici o scriitoare, măcar mediocră, operând surprinzător în memoriile din copilărie. Poate vederile mele sunt anapoda, poate cultura mea e prea mică. Incursiuni în adolescență sau tinerețe, da - numai că nu se cunoaște ponderea de sinceritate ce o cuprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vei arăta, și atunci singurătatea va fi îngrozitoare. Cu tine vorbeam, gândeam despre toate ale lumii, tu erai tânăr, eu la vârsta adolescenței, sora mea se încânta și ea alături de noi. Mai târziu soțul, hârșit cu ale școlii, cu ședințele anoste, plictisitoare la care va lua parte din ce în ce mai absent, ca toți cei ale acelor ședințe, - marele imperiu comunist - aidoma, după atâtea decenii, cu cele de acum, fără nimic în ele, decât oficiale ipocrizii, aceleași, - nu va înțelege singurătatea în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
semăna Întrucîtva cu mantaua unui soldat plictisit de prea multe ore petrecute În post. Celelalte case din „Colonia americană“, cum era cunoscut cartierul În care locuiau ofițerii și personalul civil al bazei militare, aveau de asemenea un aspect previzibil și anost. Totuși, după ce se bărbieri, În timp ce-și prepara cafeaua, maiorul Începu să fredoneze o melodie veselă, poate În căutarea unei oricît de firave consolări. CÎnta fals, dar cu plăcere. Căci, să ne Înțelegem, există și plăcerea de a cînta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
emoției religioase sunt ca un daltonist în fața culorii” (Cf. Ion Biberi, Lumea de mâine, p. 86). Firește, nu a înțeles întotdeauna tot și uneori a respins cam sumar și expeditiv, cu ieșiri de umoare, de pildă: „confesiunile impudice ale acestui anost neputincios (Kierkegaard, n.n.) formează azi, ca și sistemul ieftin și verbal al lui M. Heidegger, un fel de evanghelie snoabă a anarhiei morale a clipei de față”. Dacă ținem seama însă că aceste rânduri le-a scris în 1943, când
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de subiectivitate. Histrionicul personaj baudelairian Samuel Cramer "produsul contradictoriu al unui german palid și al unei chiliene brunete" îl condamnă astfel pe Walter Scott: "O, ce scriitor plictisitor! Un șoarece de bibliotecă prăfuit, care dezgroapă cronicile! Un amalgam de descrieri anoste..., un amestec de vechituri și de tehnici perimate..." (Ch. Baudelaire, La Fanfarlo). Antepunerea îmbogățește adjectivele cu conotații afective și axiologice, ele sunt prezentate drept proprietăți esențiale, definitorii ale romancierului englez. Contextul exclamativ accentuează această perspectivă subiectivă. Dominique Maingueneau propune justificat
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
circumstanțele ilare ale producerii ei, însă umorul negru arghezian parodiază moartea, prin transpunerea semnificației ei în regimul "viului". Când replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care nu poate suscita interesul editorilor sau al publicului. Modul în care o spune denotă un râs sarcastic, anihilant, care nu admite replică. La fel și calificativul "cadavru", antepus numelui unui alt adversar în viață, evident, reduce la zero personalitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ia forma rechizitoriului, numai că, la Arghezi, acuzarea directă se sprijină pe mijloacele economiei discursive, cum ar fi litota sau apodioxisul, care nu au doar calitatea de a exploata indicibilul, dar permit respingerea tezei adverse în lipsa unei demonstrații dense și anoste. "E obligat poporul nostru să aștepte vindecarea într-a noua generație a sifilisului moral sinodal? [...] Ce-i mai comod de invocat decât strămoșia! Cu această teză romantică domnul Iorga s-ar cuveni să ne mai slăbească, și chiar atunci când originile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Kinko" Ați dori o mâncare italienească bună. Ce restaurant ați alege: „Italian Cuisine” sau „Giuseppi’s”? „Giuseppi’s”. Asociem numele generale sau obișnuite precum „Italian Cuisine” cu serviciile slabe. Asocierea pare evidentă. Atunci, de ce milioane de firme aleg nume anoste precum Fast Printing 1, Consulting Associates 2 sau, mai la îndemână, Law Offices 3? Kinko 4 nu și-a zdrobit concurența din domeniul tipografiilor numai cu serviciile de calitate superioară. A înlăturat-o cu un nume pe care toată lumea și
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Brando și Gérard Philipe, Viva Zapata și Fanfan la Tulipe nu mai sunt nume de referință parodia însăși și-a pierdut farmecul. Același argument, aceeași coregrafie, dar relația nu se mai leagă. Ceea ce-l încântă pe cinemaniac li se pare anost telefagilor. Cei pe care cinemateca de pe rue Ulm îi maturizase urcaseră pe crucișătorul Potemkin, se alăturaseră urmașului lui Gingis-Han, lui Zapata, luptătorilor din umbră cu ideea că, întorcând spatele abstractului, Individul, vor sfârși prin a ajunge la concret, Istoria și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ciocoiul de azi e la fel ca cel al lui Motru: Își schimbă stăpânii după nevoi, Își abandonează tovarășii, Înșală Încrederea tuturor, n-are scrupule; Își consumă energia În combinații, toate spre folosul propriu. Industriașul e, prin comparație, un individ anost: n-are decât crezul muncii și lucrului bine făcut, crede În oameni și În spiritul de echipă, Își respectă cuvântul, nu știe să trădeze. E oare un portret prea idilic? Nu recunoașteți pe nimeni? (13.12.2007) Țăranul român (I
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
apărare. Așa se explică de ce unele persoane sunt mai vulnerabile decât altele la diverse forme de boală 377. Literatura privind stresul este vastă dar confuză 378. Unii împărtășesc ideea că puțin stres cotidian ... nu strică, fiindcă altfel viața ar fi anostă... Dar un nivel ridicat de stres este patogen. Se înțelege că problema ar fi aceea de a defini ce înseamnă puțin stres și un nivel ridicat de stres... Unii măsoară stresul luînd ca variabilă independentă gradul perceput al factorilor stresanți
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
fel. (Emanuela Oprea). A oferit noi subiecte de reflecție asupra problemei existențiale a lumii. (prof. Alina Bereteu) Voi citi cartea despre Möbius. (prof. Mariana Fotescu) Da. Enorm. Deoarece am reușit să înțeleg fenomenele matematice și fizice altfel decât prin calcule anoste. (prof. Diana Șimonca) Mi-au plăcut subiectele foarte mult și modul în care au fost prezentate mi s-a părut foarte potrivit. Mi-a plăcut că s-a respectat subiectul și că s-a corelat totul cu măștile omului. (Simina
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în imediat, în domesticul posibil și anost”, „lirismul minor” etc. Se pare că N. reeditează, după o jumătate de veac, diatriba lui Ion Barbu împotriva „poeziei leneșe”. Căci acesta e etalonul criticului: lirismul „pur”, adeverit - în opinia sa - de „nevoia, adânc resimțită de marea poezie a primei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]