731 matches
-
la noi resimțită așa de profund, că ne-a paralizat? D.G.: Se crede, de regulă, că banii conduc lumea - eu cred că frica este regina absolută. Dacă intri în panică, arunci cu banii pe fereastră. Frica neprecizată poate fi și anticamera psihozei, iar reacția de autoapărare obișnuită este „renegarea realității”, mai ales atunci când nu poți combate cauza ei sau orgoliul te împiedică să te duci la psihiatru. Declanșarea fricii este o reacție instinctuală de conservare, poate apărea în orice moment când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a anunța veștile proaste pacienților. Prezentarea, într-o manieră prea dramatică, care i s-a făcut în legătură cu riscurile respective a provocat, fără îndoială, un traumatism secundar și a fixat în memorie definitiv episodul în care pacienta s-a regăsit în „anticamera morții”. Inceputul ședinței: definirea temei de lucru Terapeutul - Vom vorbi din nou despre ultima ședință în timpul căreia ați avut o criză de râs în hohote. Vă amintiți ceea ce s-a întâmplat? Pacienta - Ei bine, da, era puțin bizar deoarece am
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
barcă făcută din scânduri putrezite, pierdută într-o imensă lagună. (Wittgenstein prefera imaginea unei muște captive într-o sticlă, căutând ieșirea prin orificiul gurii fără de dop.) În fine, accidentul nașterii biologice abia rivalizează cu contingența morții. Suntem deja în sumbra anticameră a „barbariei” (Michel Henry). Eseul filozofic elaborat în fieful cercurilor de postmoderniști și-a uitat complet vocația: aceea de a fi o fericită „epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Europene? Poate avea, dar va fi vorba de mici detalii, incidente, persoane. În ansamblu, Uniunea Europeană „reperează onoarea” statului românesc, așa cum este el: slab, relativ disfuncțional, destul de corupt, ineficient, fără inițiativă etc. Revenită după 2000 din palate (Cotroceni, Victoria etc.) și anticamerele lor în paginile revistelor culturale și aparent fără mari șanse de a mai ajunge prea curând în agora (câștigarea „la mustață” a alegerilor din 2004 - în care, pentru prima dată după 1989, trecutul și Occidentul au fost mize secundare - i-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
femeilor fatale, detectivul își găsește echilibrul în interminabile partide de șah solitare. Dialogurile șfichiuitoare, amestecul de „noroi sclipicios” și sete de îmbogățire sunt, în deceniile de după primul război mondial, formule de existență cotidiană. Viața nu era, pentru mulți americani, decât anticamera Hollywoodului: o combinație de vis și iluzie. Literatura hard-boiled își avea, în acest context, propriul rol: cel de furnizor de noi personaje. Pe latura imitării realității imediate, Black Mask, Dime Detective Magazine, Spicy Detective și celelalte reviste de mare tiraj
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ei la crimă pentru ca, în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un asasin feroce. Universul romanului e populat cu o lungă listă de blonde gata să intre în sau să provoace bucluc. De la atrăgătoarea „blondă curățică” din anticamera lui Kingsley la recepționerele hotelului din San Bernardino („blondele astea micuțe sunt atât de asemănătoare, încât schimbarea hainelor sau a machiajului le face pe toate să arate la fel sau să fie toate diferite”), la Florence Almore („una din acele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
postură subalternă în raport cu standardele umane și etice ale detectivului. Intrat în derivă, Marlowe dă frâu instinctelor sexuale, amintind mai mult de James Bond, personajul lui Ian Fleming, decât de vechea sa identitate. Patul devine un veritabil câmp de bătălie, o anticameră a descoperirii adevărului. Marlowe trebuie s-o descopere carnal pe Betty Mayfield înainte de a afla că e suspectată de moartea soțului ei. Descins ca dintr-o altă lume, socrul lui Betty, Henry Cumberland, pare un spectru al răzbunării, convins că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și cel de maximă siguranță, perspectivele asupra deținutului sunt fundamental diferite. Pe acest continuum, regimul de maximă siguranță reprezintă „forma tip” a închisorii, în sensul prezenței dimensiunilor tradiționale ale acestei instituții; regimul deschis constituie „forma îmblânzită” a privării de libertate, anticamera lumii de dincolo de zidurile penitenciarului. Regimul de maximă siguranță este proiectat pentru o categorie specială de condamnați, care au primit cele mai grave pedepse prevăzute de Codul Penal (în varianta proiectului noului Cod Penal): detențiunea pe viață și detențiunea severă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Întreba: — Care e „recolta” pentru azi? — 4, 5, 6 (sau alt număr care reprezenta morții din acea zi) terminați, răspundea omul În „halat alb” - medicul. — Puțini, răspundea Borcea, gândindu-se, desigur, la măsuri mai severe. De fapt infirmeria era o anticameră a morții”. În august 1953 a fost suspendat din funcție și trimis În judecată pentru rele tratamente aplicate deținuților. În 1955, Tribunalul Militar pentru unitățiile MAI și, În anul 1956, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară București au
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
acolo. Ceea ce se vede la televizor și ceea ce se vede Într-o Întâlnire de după-amiază la Snagov sunt lucruri destul de diferite. La fel, Îmi povestea un amic ce a văzut mergând odată În vizită la Sorin Ovidiu Vântu: persoanele din anticamera acestuia nu erau amici, ci indivizi pe care cu greu s-ar fi așteptat să-i Întâlnească acolo. Poate și ei s-au mirat văzându-l: toată lumea se mira, și venea În vizită la Sorin Ovidiu Vântu! Bănuiesc eu, nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
stângăcie de turist, ștergându-și fruntea în fața celui care-i verifica pașaportul... Da, soldatul ucis era în mod insidios legat de sentimentul de ușurare al acelui om care, instalat în avion, învârtise butonul ventilatorului și închisese ochii, deja transportat în anticamera lumii civilizate. Pe aceleași căi sinuoase, încheietura acelei mâini cu brățară din piele se prelungea în viața femeii pe care pasagerul, aflat în drum spre Londra, și-o imagina deja, oferindu-i-se, goală, maleabilă sub dorința lui, tânăra metresă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ziarului, să te obișnuiești cu temele și stilul casei. Sarcină de serviciu sau nu, lecturarea colecției este pentru ziaristul abia angajat o experiență utilă și extrem de interesantă. Nu numai că intri în stilul și tabieturile tematice ale casei, dar din anticamera ziarului observi mai multe lucruri decât din sufrageria rezervată oaspeților. Nu am să uit niciodată prima mea zi de muncă. Stăteam stingher și derutat la birou, când secretarul general de redacție a băgat intempestiv capul pe ușă, cerându-i unui
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
LAI, 1995, 27; Ioana Pârvulescu, Grădinile suspendate ale literaturii, RL, 1995, 35; Monica Spiridon, Eseul bine temperat, R, 1995, 9-10; Sorin Tomuța, Foiletoane ex cathedra, O, 1997, 5; Horea Poenar, Xenogramele unui critic clujean, TR, 1997, 36-37; Paul Cernat, În anticamera sintezei, OC, 2000, 4; Carmen Mușat, Excurs hermeneutic și biografie ludică, OC, 2000, 15; Irina Petraș, Străinul de lângă mine, APF, 2000, 6; Petraș, Panorama, 134-139; Cătălin Ghiță, Eroicul în diacronie, APF, 2002, 4. D.C.M.
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
În brațe, mă strânse tare și mă pupă apăsat pe tâmplă. Milton era așa de convins că totul avea să fie În regulă, Încât marți dimineața s-a dus cu avionul În Florida, pentru afaceri. ― N-are sens să fac anticameră pe-aici prin hotel, ne spuse el. ― Vrei să scapi din cocina asta, i-am zis eu. ― O să mă revanșez față de voi. Ce-ar fi să mergi cu mama ta la o cină elegantă În seara asta? Unde vreți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce poate face e să le stârnească invidia și uite câte pătimește sărmanul Libo pentru că un delator pizmaș ca Trio Fulcinius a pus ochii pe grădina lui. Tresare speriat. A uitat să-l înștiințeze pe împărat că Trio așteaptă în anticameră. Își îndreaptă privirea către principe. Îl vede pământiu la chip, privind țintă în față. — Trio Fulcinius are și el audiență în această dimineață, șoptește încet. Augustus clipește de câteva ori, buimac. Își recapătă stăpânirea de sine într-o clipă. — Dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe paravane... Nu mai are timp să găsească răspunsul. Draperia din dreptul ușii se mișcă. Răsuflă panicat. A venit momentul! Puhoiul de lume ce așteaptă să fie primită în audiență se bulucește ca la un semnal spre intrarea în prima anticameră. El însă rămâne pe loc, alături de Iulia Caelis. Speră din tot sufletul să fie lăsat mai la coadă. Să apuce măcar să-și vină cât de cât în fire. Din colțul unde se află, îl zărește pe secretarul imperial ieșind - răvășit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însoțește tot cu aprobarea împărătesei. Altminteri, fără intervenția ei, nici n-ar fi fost admis la audiență. Femeia are privirea îndreptată spre agitația de la intrare, unde spiritele se precipită în jurul lui Parthenicus. Au venit în ajutorul lui, ieșind din prima anticameră, și secretarii, Polybius și Hilarion, care încearcă pe cât posibil să calmeze situația. Cel mai zgomotos se dovedește a fi Iulius Caledus. — Eu trebuie să ajung cel dintâi cu dosarele astea la împărat! Flutură sub ochii cubicularului și ai secretarilor o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cubicularului. — Au ajuns senatorii să dea întâietate fiilor de liberți...! — Uite-i cum se fudulesc de când au voie să poarte inele de aur și pot intra în rândul cavalerilor! — Eu am venit cu probleme de serviciu... La intrarea în prima anticameră, Iulia Caelis este oprită de Parthenicus. Nu poate merge mai departe. Fulcinius ar vrea să rămână și el pe loc, însă Polybius îl împinge de la spate. Întoarce ochii, rugător, către femeie. — Nu mă lăsa singur! Iulia îi face un mic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
macabru, bătrânul împărat îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră cu un vraf de tăblițe în brațe. Trece ca o vijelie pe lângă secretarii imperiali, Polybius și Hilarion. După câțiva pași se oprește clătinându-se. Dacă vreunul dintre ei își imaginează că l-a insultat pe principe? Asta-i tot ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unei rude. Agrippina s-a întins deja după clopoțelul așezat la îndemână pe speteaza patului. Ea doarme întotdeauna la perete, iar el, la margine. Imediat după ce se aude clinchetul de argint, perdeaua care separă încăperea pentru odihna de noapte de anticamera unde veghează cubicularul se agită ușor. Încă buimac, tânărul sare jos din patul înalt cu un salt elastic, igno rând scărița. Răceala mozaicului sub tălpile goale îl înviorează. Se simte întru câtva mai liniștit. Pune-ți o tunică pe tine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sat dis-de-dimineață, iar pe la prânz ajunse la Nunozawa. Cădea o lploaie înghețată și picăturile fără număr se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta haori și stătea jos. Samuraiul făcu o plecăciune adâncă sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că acest gest era totodată și un semn pentru el de a se retrage și de aceea se grăbi să-și exprime în câteva cuvinte recunoștința pentru eliberarea sa, iar apoi părăsi încăperea. În timp ce-i saluta pe supușii aflați în anticameră printr-o plecăciune, misionarul se gândea că japonezii au început în sfârșit să-și facă planuri pentru a traversa Pacificul cu propriile puteri și pentru a ajunge în Nueva España. „Parcă ar fi niște furnici! Vor să încerce orice.” Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stăruitor la soli. Apoi, urmat de cardinalul Borghese și de alți trei cardinali dispăru într-o altă încăpere ridicându-și mâna deasupra tuturor în semn de binecuvântare. Sub privirile scrutătoare ale fețelor bisericești, solii și Velasco se retraseră iarăși în anticameră. După ce ușile masive se închiseră cu zgomot, cei patru se prăbușiră pe câte un scaun. Căzură fiecare pe gânduri. În tăcerea adâncă, Velasco își puse mâinile pe genunchi și își lăsă capul să-i cadă pe piept. CAPITOLUL IX N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apă de la conacul seniorului Ishida era înghețat. Acoperișurile de paie erau potopite de zăpadă, iar din streșini atârnau țurțuri de gheață ca niște dinți albi. Lăsându-l pe Yozō în grădină, samuraiul așteptă vreme îndelungată pe podeaua de lemn a anticamerei. — Roku? îi zise cu glas răgușit seniorul Ishida așezându-se pe locul de onoare. Ai avut multe de îndurat. La timpul potrivit o să mă duc la mormântul lui. Dar trebuie să te socotești fericit că neamul Hasekura n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care o comandase. Dacă ar fi fost nevoit să-și plătească notele, ar fi băut toată sticla. Cei doi preoți nu răspundeau provocării picadorului. Unul dintre ei zise: — De zece zile stau aici și aștept să-l văd, stau În anticameră toată ziua și el nu mă primește. Ce poți să faci? — Nimic. Ce să faci? Nu te poți ridica Împotriva autorităților. — Eu aștept de două săptămâni, și nimic. Stau și aștept și nu mă primește nimeni. — Asta e, venim dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]