645 matches
-
patrie și nici vârstă. El este, în același timp, soldatul ce luptă în tranșeele primului război mondial, dar și sclavul egiptean care asistă la sfârșitul prințesei Lisis. Înzestrat cu un sentiment aproape dostoievskian al empatiei, Mort Cinder îl inițiază pe anticarul londonez în arcanele acestor povești ascunse sub rândurile istoriei documentabile oficial. Călătoriile în timp ale lui Mort Cinder sunt provocate de întâlnirea fragmentelor de memorie ce ajung până în prezentul narațiunii. Un ciob de vază străveche este poarta de intrare către
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
datorită lui Ernest Hemingway și unei pleiade de romancieri care nu aveau În comun decît faptul că avuseseră parte de un articol scris de Franz Weyergraf, Întreaga familie putuse să plece În vacanță În vara aceea. Zărind În vitrina unui anticar din Aix-en-Provence două sfeșnice din bronz, Franz Îi spusese fiului său: „O să le cumpărăm! Fac o nebunie, dar nu-I nimic. Să zicem că ni le oferă Hemingway“. La Întoarcere, François Îl rugase pe tatăl lui să-i scrie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un spațiu de patru metri pe cinci acoperit Într-adevăr cu iarbă, și acolo mă Întindeam lîngă tata ca să corectăm șpalturile care soseau sub forma unor foi lungi, pe care le derulam cu gesturile lacome și totodată grijulii ale unui anticar japonez căruia i se propune cumpărarea unei picturi rarisime pe mătase. Datorez corecturii lor atente a șpalturilor revistei Cărți de astăzi partea cea mai paradoxală a ceea ce constituie Încă și acum cultura mea generală. SÎnt la curent cu lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe niște informații bibliografice, cînd ele mi-au Îngăduit să Întrezăresc faptul că mai era posibilă și o altă viziune asupra lumii decît aceea care Îmi era impusă În clasă și acasă? Cărțile astea, cînd dau peste ele În lăzile anticarilor, le cumpăr așa cum cineva scoate pe hîrtie fotografică un vechi negativ regăsit: Cugetări asupra morții unui porc spinos, Revolverul cu păr alb, A tînji că nu poți să mori, Portretul artistului În chip de cățel, Viața ascetică În poezie, Discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spunea: „Merita bătaia asta de cap ca să ne educăm copiii, uită-te la François, uită-te la cartea asta...“. Am renunțat să-i telefonez. Nu venisem pînă În nord-vestul Saharei spaniole ca să mă cert cu el la telefon. La un anticar din Las Palmas, am pus să-mi scoată dintr-o vitrină un stilou de aur pe care doream să-l filmez și pe care pînă la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
filmez și pe care pînă la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era din aur masiv și ornată de mînă. Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese să fie gravat un blazon delicat pe capacul stiloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era din aur masiv și ornată de mînă. Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese să fie gravat un blazon delicat pe capacul stiloului. Am deslușit În centrul lui o mică șopîrlă În centrul blazonului. Șopîrla aceea mi-a amintit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dimineața În căutare de șopîrle“. Din pricina șopîrlei, am plătit suma, ce reprezenta o mică avere, cerută pentru stiloul placat cu aur al Eminenței Sale - Su Ilustrísima. Rezervorul era nou și stiloul funcționa de minune. „E o bijuterie“, mi-a spus anticarul, propunîndu-mi să-l Împacheteze. I-am răspuns că pentru mine va fi un instrument de lucru și am pus stiloul În buzunarul interior al hainei. Trăgeam nădejde că această cheltuială neprevăzută mă va determina să Încep să scriu neîntîrziat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aș găsi Într-o piață care ar putea fi Place des Vosges... nu, una mai deschisă, pentru că pe fundal se ridică un fel de Madeleine. După ce trec de piață, ocolind prin spatele templului, găsesc o stradă (e o librărie de anticar pe colț) care cotește curb la dreapta, Într-un șir de străduțe, și mă aflu, bineînțeles, În Barrio Gótico din Barcelona. S-ar putea ieși Într-o stradă foarte largă, plină de lumini, și acolo, pe strada aceea, Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
târziu a făcut o pasiune pentru magie și, crezând c-o interesează, i-am dus într-o zi niște "cărți blestemate". Nu știa ce lucram și, ca să nu-i stârnesc vreo bănuială, am mințit-o că le cumpărasem de la un anticar. "Au curajul să țină asemenea cărți în anticariat și să le vîndă?" s-a mirat ea. Am născocit o poveste. Că-l cunoșteam pe anticar și că le scosese dintr-un dulap ascuns. "Ai dat banii degeaba pe ele, a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și, ca să nu-i stârnesc vreo bănuială, am mințit-o că le cumpărasem de la un anticar. "Au curajul să țină asemenea cărți în anticariat și să le vîndă?" s-a mirat ea. Am născocit o poveste. Că-l cunoșteam pe anticar și că le scosese dintr-un dulap ascuns. "Ai dat banii degeaba pe ele, a zis ea. Nu mă interesează." Și le-a dat deoparte, fără să le răsfoiască măcar... De aici încolo, nu mai e nimic frumos... ― Mi-ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
iubi altă femeie. Crezi că te vei duce toată viața la mormântul Juliei? ― Nici nu știu dacă are un mormânt. ― Cum asta? ― Ți-am spus că i-am dus Juliei niște "cărți blestemate", mințind-o că le cumpărasem de la un anticar, îți amintești? ― Da. ― Ei bine, în realitate, le luasem dintr-o magazie unde se aruncau cărți scoase din biblioteca Inchiziției. ― Cum ai reușit să ajungi acolo? ― Pregăteam o biografie a lui Ignațiu de Loyola, comandată de Sfântul Oficiu. ― Așadar, te-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Bancroft a Universității din California, conține înregistrări care continuă până în 1542, desi cu unele goluri cronologice. În plus, pasaje din celelalte două registre odată aparținând aceleiași opera, dar ale căror locații sunt necunoscute, au fost publicate în secolele XVII-XVIII de anticarul Giuseppe Richa 19. Mai multe descrieri ale chestiunii Rinaldeschi cuprind un pasaj datat 21 iulie 1501 ce a fost copiat în 1630 dintr-un registru de familie sau priorista care îi aparținea lui Matteo Segaloni. Acesta adaugă detaliul, neconfirmat în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Încerca să ducă prea departe raționamentele de natură morală, era convins că demersul său nu va trece dincolo de marginea unei anume decențe. Își va Întîlni cîțiva urmași fără să spună cine este; nu va avea de suferit nimeni. Lui Berger, anticarul, Berg - cum Îi ziceau cunoscuții -, Thomas ar fi Încercat să Îi spună cîte ceva; nu amănunte, firește; poate ar fi primit un sfat. Se știau de ceva vreme, dar asta nu Însemna că erau și amici; anticarul nu avea prieteni
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nimeni. Lui Berger, anticarul, Berg - cum Îi ziceau cunoscuții -, Thomas ar fi Încercat să Îi spună cîte ceva; nu amănunte, firește; poate ar fi primit un sfat. Se știau de ceva vreme, dar asta nu Însemna că erau și amici; anticarul nu avea prieteni; avea mulți cunoscuți, unii dintre aceștia oarecum apropiați, nu prea mult. Berg păstra mereu o distanță; era respectat, căutat, Îi era destul. Veneau la Berg, În depozitul din spatele magazinului, o bibliotecă, de fapt, doar cei care erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un fel de miere din zahăr, adică din hîrtie, din cărțile tale pline de mucegaiuri invizibile; mie Îmi place la tine, Berg, chiar aș vrea să sfîrșesc ascultîndu-te, asta nu e bine, dar ar fi o soluție, m-ai zăpăcit, anticarule, dar și noi pe tine, nu mai poți trăi fără noi, sîntem, crezi, victimele tale, oricum eu trăiesc tot mai anapoda, unii cred că tot mai onorabil? Chestia asta cu onoarea, alt sos! Dacă nu ai onoare, vezi, Doamne, ești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
există nevinovați, Jesper, știi și tu, Berger, or mai fi, dar nu Îi știm noi, poate preoții, dar unii au ademenit copiii În paturile lor, de ce aș fi eu mai vinovat, noi? Thomas Îl aducea cîndva și pe Jesper la anticar. Dar Castor se cam plictisea, prea se credeau deștepți cei de acolo; el era pentru fapte; bune, rele - fapte; viață. Vorbe, prea multe vorbe. Nu prea avea dreptate, faptele dacă nu erau redate prin vorbe aproape că nu existau, puteau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spusese lui Thomas că femeia aceea - o dansatoare - Îi vorbea numai În șoaptă, ce Îi zicea ținea doar pentru el; totul se terminase, nu se știa de ce, poate Jesper se plictisise ori doar obosise. Cum i se Întîmpla și la anticar; după un sfert de oră, parcă nu mai avea aer, vroia să iasă, vroia mișcare; avea acum, cît cuprinde, și aer, și mișcare, pe unde bîntuia cu Legiunea, prin Africa, prin Asia. Thomas mergea tot mai rar la Berg, de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Întregi din Hamlet și din Richard al III-lea, chiar și cîteva sonete: au discutat mai mult de un ceas, În camera alăturată, biblioteca-depozit, În care, apoi, Thomas revenise de nenumărate ori. În ultimul timp, Thomas nu mai trecuse pe la anticar. De cînd Începuse să se tot gîndească la copiii cărora le dăduse viață, dar nu și un nume. Aveau statut incert; erau urmașii săi, așa Îi socotea, dar nu fii și fiice. Și nici unul dintre ei nu avea cetățenie daneză
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doar În sinea sa, ci oricui - să spună: Copiii mei! Întărind: Eu sînt părintele! Berg avea În jur de cincizeci de ani; putea să aibă chiar șaizeci sau cîteva sute, În unele clipe, cînd lui Thomas i se părea că anticarul e ireal, un mesager spectral, peste timp, al tuturor textelor strînse În rafturile magazinului, În depozit, În biblioteca În care se Întîlneau. Dar Berg era viu, gesticula, vorbea, fuma, sorbea, din cînd În cînd, dintr-un pahar, whisky. Uscțiv, parcă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Încît aceștia nu aveau cum să nu se strecoare În bibliotecă, nevăzuți, ocupînd cine știe ce cotlon al Încăperii, pentru că se simțea, după un timp, o anume lipsă de aer, ori era numai o impresie, din pricina țigărilor, tot mai multe, aprinse de anticar, o mașină de fumat; doar el fuma În spațiul acela, era o regulă. Și respirațiile intrușilor, cei pomeniți de Berg, poate s-ar fi auzit, dacă, pentru a le percepe, s-ar fi aflat acolo urechi potrivite - ale unor oameni
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rădăcini. Iar consanguinitatea excesivă i-ar fi condamnat, În final, la pieire. Sfîrșitul lumii, după Thomas. Contrazis de Berg, care avea alte păreri și Îi tot povestea cîte ceva din cartea rubedeniei sale, un manuscris, poate chiar o scriere a anticarului, te puteai aștepta la orice de la el. Vroia să propună și o ecranizare. Venea un frig mare, În povestea lui sau a cui o fi fost. Ar fi rămas În viață doar cei foarte puternici. Nu mai era loc de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă la cer, de vreme ce nu cobora, de acolo, nici un pîrjol sau potop: mai degrabă un Îngheț, ca În romanul adus În discuție de Berg - fusese o iarnă aspră, anticarul și Rusoaica puteau să se ia de mînă. Ce-ar fi zis Antonia, dacă ar fi aflat despre taina lui Thomas? De urmașii acestuia, risipiți prin lume; Thomas se Întreba deseori. Bunica nu era o instanță. Probabil ar fi tăcut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fluierau. Bunica nu se mai ținea, acum, prea bine pe motocicletă; cînd urca pe șaua din spate, chiotele ei păreau mai mult niște vaiete, iar Thomas nu mai zbura peste oraș. Thomas vroise, Înainte de Întîlnirea cu Lars, să treacă pe la anticar, dar nu făcuse asta. Nu Își dădea seama prea bine de ce, dar după un ceas petrecut la Berg ar fi plecat mai Încrezător, echilibrat, mai sigur pe sine. Pentru că așa era chiar Berger, mereu egal sieși, rareori tulburat de vreun
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi zis, miezul lucrurilor, lăsînd Între coperte doar pagini acoperite de litere care nu mai transmiteau nimic celor ce le citeau. Nu era așa, dar lui Thomas astfel Îi plăcea să creadă. De fapt, dacă l-ar fi vizitat pe anticar, i-ar fi spus acestuia o poveste despre un amic, din alt oraș, om la locul lui, care, cîndva, În studenție, donase, pentru bani, sămînță de om. Acum, prietenul acela vroia neapărat să... Și tot așa, să Îi Înșire, de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]