627 matches
-
generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are în poziția 191 aminoacidul lizina, pe când markerul antigenic Oz- are în această poziție aminoacidul arginina. Tipul de catenă L nu influențează capacitatea de legare a antigenului, oricare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are în poziția 191 aminoacidul lizina, pe când markerul antigenic Oz- are în această poziție aminoacidul arginina. Tipul de catenă L nu influențează capacitatea de legare a antigenului, oricare dintre cele cinci clase de imunoglobuline putând lega antigenul specific, indiferent
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are în poziția 191 aminoacidul lizina, pe când markerul antigenic Oz- are în această poziție aminoacidul arginina. Tipul de catenă L nu influențează capacitatea de legare a antigenului, oricare dintre cele cinci clase de imunoglobuline putând lega antigenul specific, indiferent dacă în structura heterotetramerului imunoglobulinic intră catene L de tip
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lega antigenul specific, indiferent dacă în structura heterotetramerului imunoglobulinic intră catene L de tip κ sau catene L de tip λ. Variabilitatea moleculară a imunoglobulinelor este asociată și cu diferențierea în proprietățile fizice, chimice și biologice ale acestora, corespunzând subclaselor antigenice ale IgG, IgM și IgA. Așadar, există determinanți antigenici de clasă, în fiecare regiune constantă de catenă H, precum și variante antigenice de subclase, desemnate IgG1, IgG2, IgG3 , IgG4, IgA1, IgA2 etc. în fiecare regiune constantă de catenă L. Variantele reprezentate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
intră catene L de tip κ sau catene L de tip λ. Variabilitatea moleculară a imunoglobulinelor este asociată și cu diferențierea în proprietățile fizice, chimice și biologice ale acestora, corespunzând subclaselor antigenice ale IgG, IgM și IgA. Așadar, există determinanți antigenici de clasă, în fiecare regiune constantă de catenă H, precum și variante antigenice de subclase, desemnate IgG1, IgG2, IgG3 , IgG4, IgA1, IgA2 etc. în fiecare regiune constantă de catenă L. Variantele reprezentate de subclasele de imunoglobulină amplifică foarte mult diversitatea acestora
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Variabilitatea moleculară a imunoglobulinelor este asociată și cu diferențierea în proprietățile fizice, chimice și biologice ale acestora, corespunzând subclaselor antigenice ale IgG, IgM și IgA. Așadar, există determinanți antigenici de clasă, în fiecare regiune constantă de catenă H, precum și variante antigenice de subclase, desemnate IgG1, IgG2, IgG3 , IgG4, IgA1, IgA2 etc. în fiecare regiune constantă de catenă L. Variantele reprezentate de subclasele de imunoglobulină amplifică foarte mult diversitatea acestora. Moleculele diferitelor subclase de imunoglobulină sunt produse de celule diferite și diferența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
marker alotipic distinct. Fiecare individ are o anumită combinație de asemenea gene alele, de exemplu a+a1, a +a2,.... a+an sau a1a1, a2a2, a3a3, sau a1a2, a2a3, a3an ș-a.m.d. Asemenea combinații de gene alele condiționează diferite variante antigenice. Alotipurile (allos = altul, diferit, în limba greacă) sunt variante imunoglobulinice moștenite ca alternative adică sub formă de alele distincte, prin segregare meiotică de alele din genotipul părinților și unire probabilistică în fecundație. Variantele alotipice ale imunoglobulinelor pot fi detectate cu ajutorul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale catenelor imunoglobulinice. 2.1.4. VARIAȚIA IDIOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Idiotipul imunoglobulinic reprezintă o populație omogenă de molecule imunoglobulinice sintetizate de celule care aparțin unei anumite clone celulare și care recunosc și se unesc complementar cu epitopul unui singur determinant antigenic (fig. 2.7). Variantele idiotipice ale imunoglobulinelor sunt determinate de particularități structurale ale regiunilor hipervariabile ale catenelor H și L și sunt reprezentate prin diferențe în secvența de aminoacizi de la nivelul sectoarelor hipervariabile ale regiunilor VL și VH, dintre clonele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genetică). Se sintetizează Ac anti-anticorpi 1, evidențiați în reacția de precipitare. Surprinzător, Ac anti-Ac 1 nu precipită Ac 2, deși Ac 1 și Ac 2 au aceeași specificitate față de Ag de S. typhi, dar, la rândul lor ei au determinanți antigenici proprii. De aceea, Ac anti-Ac 1 nu precipită Ac 2, sintetizați de un alt organism. De aici, s-a dedus că moleculele de Ac au aceeași specificitate de combinare față de un Ag dat, deși sunt sintetizate de organisme identice genetic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ac anti-Ac 1 nu precipită Ac 2, sintetizați de un alt organism. De aici, s-a dedus că moleculele de Ac au aceeași specificitate de combinare față de un Ag dat, deși sunt sintetizate de organisme identice genetic, prezintă o individualitate antigenică distinctă. Această individualitate antigenică a fost denumită specificitate idiotipică. Termenul de idiotip este extins la produsul unic al unei clone de celule producătoare de imunoglobuline, adică orice combinație a unei secvențe particulare, variabile, de catenă ușoară, cu o secvență particulară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
precipită Ac 2, sintetizați de un alt organism. De aici, s-a dedus că moleculele de Ac au aceeași specificitate de combinare față de un Ag dat, deși sunt sintetizate de organisme identice genetic, prezintă o individualitate antigenică distinctă. Această individualitate antigenică a fost denumită specificitate idiotipică. Termenul de idiotip este extins la produsul unic al unei clone de celule producătoare de imunoglobuline, adică orice combinație a unei secvențe particulare, variabile, de catenă ușoară, cu o secvență particulară a regiunii variabile a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de anticorpi, dar foarte rar pot fi întâlniți ca fiind aceiași, la indivizi diferiți. În serul uman au fost identificate cinci clase distincte sau izotipuri de imunoglobuline, desemnate IgG, IgA, IgM, IgD și IgE, după diferențele lor structurale, biologice și antigenice. Pe baza variației de aminoacizi din regiunea constantă a catenelor H, ce formează determinanți antigenici caracteristici clasei IgG, aceasta este subdivizată în 4 subclase (IgG1, IgG2, IgG3 și IgG4). Imunoglobulina IgA are două asemenea subclase desemnate IgA1 și IgA2. Existența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
serul uman au fost identificate cinci clase distincte sau izotipuri de imunoglobuline, desemnate IgG, IgA, IgM, IgD și IgE, după diferențele lor structurale, biologice și antigenice. Pe baza variației de aminoacizi din regiunea constantă a catenelor H, ce formează determinanți antigenici caracteristici clasei IgG, aceasta este subdivizată în 4 subclase (IgG1, IgG2, IgG3 și IgG4). Imunoglobulina IgA are două asemenea subclase desemnate IgA1 și IgA2. Existența determinanților alotipici multipli în domeniile regiunii constante a moleculelor de IgG și IgA umane, ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Mab) care se leagă la determinanții nonalotipici, invarianți, de unic izotip, de la nivelul domeniilor regiunii constante a imunoglobulinei. Catenele ușoare (L) sunt proteine de aproximativ 23 000 Da, care nu conțin oligozaharide. Clasificarea acestora este bazată pe determinanții lor unici antigenici, care rezultă din diferențele structurale ce apar în regiunea constantă. Pe baza diferențelor structurale și antigenice, catenele ușoare λ au fost subîmpărțite în patru subtipuri. Combinarea unei catene grele cu o catenă ușoară este un proces randomic, din care cauză
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a imunoglobulinei. Catenele ușoare (L) sunt proteine de aproximativ 23 000 Da, care nu conțin oligozaharide. Clasificarea acestora este bazată pe determinanții lor unici antigenici, care rezultă din diferențele structurale ce apar în regiunea constantă. Pe baza diferențelor structurale și antigenice, catenele ușoare λ au fost subîmpărțite în patru subtipuri. Combinarea unei catene grele cu o catenă ușoară este un proces randomic, din care cauză este generat un veritabil repertoriu complet de catene ușoare care se leagă la fiecare izotip imunoglobulinic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
IgA 1,2) și alotipuri (Gm 1-25, A2m 1-2), a numărului de domenii în regiunea constantă și număr de punți disulfidice intercatenare. Determinanții unici de pe catena grea definesc izotipul imunoglobulinei, constituind baza pe care diferitele clase de imunoglobuline se diferențiază antigenic și sunt cuantificate în analizele imunologice. Componenta secretoare a imunoglobulinelor umane (SC) este o glicoproteină cu greutate moleculară de 90 000 Da, exprimată ca o proteină integrală pe membrana bazolaterală a celulelor epiteliale ale mucoaselor. SC este excretată în secrețiile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
1985). Procesul de legare a antigenului poate declanșa o varietate de funcții efectoare secundare cum ar fi activarea complementului care conduce la bacterioliză și amplificarea chemotaxiei fagocitelor, opsonizare și eliberare de histamine de către mastocite. Efectele secundare sunt independente de specificitatea antigenică a imunoglobulinei, dar dependente de determinanții regiunii C. Toate cele cinci izotipuri majore de imunoglobuline umane au proprietăți structurale comune ale subunităților monomerice tetracatenare, dar se deosebesc între ele, prin unele aspecte structurale minore care le conferă particularități ale proprietăților
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celule inflamatoare, ducând la distrugerea antigenelor prin mijloacele citotoxicității mediate celular, dependente de anticorpi (ADCC). Mai mult, legarea sa de antigenele suprafeței virale sau microbiene poate limita mobilitatea invadatorilor și preveni astfel legarea acestora de epiteliul mucoaselor, fenomen denumit „excludere antigenică”. În acest context, IgA secretoare poate juca rolul primei linii de apărare a organismului față de nonself. Structura unică a IgA îi conferă acesteia rezistență la proteoliză. Ea joacă rol în blocarea pătrunderii antigenului, în atașarea bacteriei sau virusului, în limitarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
totalul imunoglobulinelor serice. Ea este aproximativ egal distribuită între rezervele serice intravasculare și cele extravasculare. O proprietate biologică importantă a IgG este capacitatea sa unică de a traversa placenta, asigurând protecția fătului care este transferată și nou-născutului. Pe baza determinanților antigenici unici IgG a fost încadrată în patru subclase. Proporția în care se întâlnesc aceste subclase este: IgG1, 60-70%; IgG2 , 14-20%; IgG3 , 3-8% și IgG4, 2-6%. IgG1, IgG2 și IgG4 au fiecare în parte, o greutate moleculară de aproximativ 150 kDa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fiice, una moștenitoare a unui aranjament genic V-J-C corect și alta lipsită de informația genetică completă pentru sinteza imunoglobulinelor, în acest din urmă caz intervenind mecanismul apoptozei. Celula în care s-ar realiza o informație genetică completă și corespunzătoare specificității antigenice ar sta la originea clonei de celule indusă de antigen. Această ipoteză care ne aparține este una speculativă, dar ea ar putea beneficia și de argumentul că mecanismul crossing-over-ului inegal a fost funcțional în geneza multiplelor segmente genice pentru regiunea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din clasa imunoglobulinelor legate de membrana limfocitului, din clasele IgM și IgD. Unele asemenea limfocite B produc numai IgM, pe când altele produc deopotrivă IgM și IgD. Se estimează un număr de aproximativ 10 molecule IgM per celulă B virgină. Specificitatea antigenică a IgM este diferită la diferitele celule B virgine, datorită diferențierii structurale a regiunilor VL și VH ale catenelor L și H. De aici, se poate deduce faptul că diversitatea anticorpilor și specificitatea lor sunt determinate în limfocite înainte de realizarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la acestea, să apară noi combinații de gene față de combinațiile de gene pe care le-a avut celula- mamă. Așadar, în cursul mitozei limfocitelor B se păstrează combinațiile cu specificitate de situs de segmente genice, conservându-se astfel și specificitatea antigenică a imunoglobulinelor produse de acestea. Rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice este posibil datorită secvențelor de recunoaștere existente în segmentele genice imunoglobulinice. Aceste rearanjamente genice sunt intracromozomale. Astfel, dacă la nivelul unui cromozom rearanjarea de segmente genice eșuează, adică este abortivă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
legarea proteinei NF-kB la o secvență kB din promotorul viral. Expresia și multiplicarea virală, în special stabilitatea stării latente în care expresia genică HIV-I este silențiată, sunt influențate de starea intracelulară a proteinei NF-kB și prin aceasta de stimularea antigenică a unor asemenea celule latent infectate. Activarea NF-kB nu este cu specificitate intrinsec limfoidă. De fapt, aceasta poate fi indusă în diferite tipuri de celule și de către variați stimuli. Astfel, inducerea sintezei interferonului β, ca urmare a infecției virale a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Cγ1 determină expresia unei catene grele cu regiunea constantă Cγ2b, rezultând astfel IgG2b. Deleția lui Cµ, Cδ, Cγ3, Cγ1, Cγ2 , Cγ2a și Cε conduce la sinteza de IgA. În toate aceste cazuri, catenele ușoare ale regiunilor VH, ca și specificitatea antigenică rămân aceleași. Schimbarea catenei grele are loc prin recombinare omoloagă între secvențele intronice, la aproximativ 2-3 kilobaze, în fața fiecăreia dintre regiunile CH, cu excepția lui Cδ. Aceste secvențe se numesc secvențe S sau secvențe de comutare, simbol derivat de la cuvântul englez
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care poartă memoria imunologică. Pe de altă parte, modelul selecției clonale nu este perfect pentru că el nu explică pe deplin enorma diversitate a anticorpilor și nici constatarea că însuși gradul potrivirii conformaționale dintre situsul de legare al anticorpului și epitopul antigenic, crește în cursul întâlnirilor ulterioare cu antigenul. Este așa-numitul fenomen de maturare a afinității anticorpilor în răspunsul imun secundar. Fenomenul poate fi explicat prin contribuția unui alt generator al diversității: în cursul fazei lor „quiescent ”, celulele B cu memorie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]