1,203 matches
-
1855-1936), unul din clasicii mondiali ai sociologiei (în sens mai larg, ai științelor sociale). Principala victimă a acestui succes de popularitate este tocmai substanța crucialei contribuții a lui Tönnies la teoria socială: cei mai mulți cred că savantul german a propus o antinomie, iar destui consideră că el opta, nostalgic și regresiv, pentru comunitate; ba, susțin criticii săi mai vehemenți, pleda, reacționar și periculos, pentru o comunitate care nu diferă prea mult de cea propusă de fascisme, chiar de nazism 4. Ca și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mult sentiment decât rațiune”); „dezordinea intelectuală a lumii noastre”; cultură, de la subculturile proliferante - rock, droguri etc. - la „eșecul culturii”, care „e acum cultură”, de la separarea ei de politică, urmată de absorbția politicii în subpolitic (economie) și suprapolitic (cultură), la apariția antinomiei americane economie/cultură; valori, care „iau locul binelui și răului”; religie, înlocuită de „religiozitate” și „sacru” - la care aș adăuga și „spiritualitate”, în sensul dat termenului de mișcarea New Age. Descriind războaiele culturale nord-americane, cu precădere cele ale anilor ’60-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
necesar în progresul continuu al sintezei empirice, atunci când ea vrea să se elibereze de orice condiții și să cuprindă în totalitatea ei necondiționată ceea ce, după regulile experienței, nu poate fi determinat decât drept condiționat.” 26. La capătul cercetărilor întreprinse asupra antinomiilor rațiunii pure, Kant conchide că atât timp cât conceptele rațiunii pure sunt raportate la totalitatea condițiilor din lumea sensibilă ideile noastre rămân transcendentale, adică servesc doar orientării cunoașterii noastre despre fapte. „Dar de îndată ce plasăm necondiționatul (de care propriu-zis este vorba) în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
identificării proiective ilustrate de Klein (1946/1980). În ambele mecanisme există, prin alianța unei mișcări proiective cu una de introiecție, un tratament al tendințelor ostile. Să mai notăm, în sfârșit, că dacă identificarea proiectivă este masiv utilizată, ea intră în antinomie cu refularea. Cea din urmă presupune o primă reprezentare a conflictului și ambivalenței, reprezentare pur și simplu evacuată în fantasma de identificare proiectivă. În acest fel, refularea este evitată. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Klein realizează prima descriere a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și interpretările sale revin cu insistență figuri spirituale determinante pentru evoluția modernă a culturii noastre (T. Maiorescu, Spiru Haret, C. Rădulescu-Motru, Simion Mehedinți, V. Pârvan, N. Iorga, L. Blaga ș.a.). Studiul Literatura lui Panait Istrati, tipărit integral abia postum, descoperă antinomii din opera scriitorului brăilean („un sentiment tutelar al destinului” întâlnindu-se cu „sentimentul aproape sălbatic [...] al libertății”), predominante fiind în arta literară istratiană puterea imaginativă și biruința asupra convenționalului. B. este și autor de aforisme și cugetări, scrise de-a
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
sensul pe care moartea Îl proiectează În câmpul conștiinței mele, trebuie să caut să Înțeleg natura intimă a eului meu. La această Întrebare, K. Jaspers afirmă că eul are semnificația unei naturi antinomice care explică această neliniște. În ce constă antinomia eului? În următoarele aspecte: aă În sciziunea externă diferit de mine, și interioară propriu mie, sau Între sensul empiric și sensul existențial, Întrucât eu sunt pentru ceilalți ființă exterioară, persoană, iar pentru mine sunt ființă interioară, conștiință. bă În faptul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe cel care se opune. Între cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
publicat în revistele „Dilema”, „Transilvania”, „Secolul 20” și „Sfera politicii” în perioada 1994-1996. Impresionând în primul rând prin calitatea stilului, în care concizia și acuratețea terminologică se combină în mod fericit cu paradoxul și formularea fulgurantă, memorabilă, eseurile abordează principalele antinomii ale gândirii și culturii europene: intelect activ/intelect contemplativ, tradiție/modernitate, sacru/profan, Imperium/Sacerdotium și, mai ales, binomul Orient/Occident, așa cum apare acesta din perspectiva relației dintre ortodoxie și catolicism. SCRIERI: Le Rire des Pères. Essai sur le rire
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
sceptici vechi (Sextus Empiricus oferă destule mărturii) sau la autori precum Năgărjuna, Dionisie Areopagitul și Nicolaus Cusanus. Spusele lor nu ignoră logica obișnuită, doar că, imediat ce sesizează limitele acesteia, asumă un alt mod de vorbire. Nu mai evită paradoxul și antinomia, oricât de șocante ar fi ele. Pun la încercare orice înțelegere logică a celor rostite. Regăsesc astfel o altă cale a gândirii și, cu aceasta, ceea ce nu se supune sferei comune a sensului. Ca să dau un exemplu, în fața celor rostite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este să observi, nedumerit, absența unui sens. Însă dacă nu vei ceda în fața acestei prime evidențe, poți avea șansa unui alt mod de înțelegere. Asemenea altor gânditori ce cultivă paradoxul, Năgărjuna procedează într-o manieră cu totul neobișnuită. Acceptă unele antinomii tari, orbitoare, chiar dacă în același timp argumentează într-o manieră logică. Acceptă pentru început unele înțelesuri, adevăruri, ca să ne spună în definitiv că nici unul nu este ultimul. Pune în discuție - cu destulă discreție - mai toate pozițiile filozofice, inclusiv cea pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
corectă, verificabilă tehnic? A devenit ea deja capabilă să-i aducă omului, astăzi, o formă de împăcare cu sine? 8. Locul celui care se minunează Celor vechi nu le-a fost totuși străină ideea de lume alternativă, nici cea de antinomie reală, in re, mai ales cu privire la unele fapte omenești. Când discută despre fapte viitoare, Aristotel acceptă el însuși excepții de la regula noncontradicției („în acele stări de lucruri care nu sunt actuale, există posibilitatea [ca ceva] să fie și să nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înseamnă totuși un sens.“ Or, a fixa un sens în virtutea voinței ce domină, acest lucru descoperă imediat nonsensul celor care se voiesc raționale. Când nu caută cu orice preț teorii sigure, atemporale, omul are o relație mai destinsă cu lumea antinomiei. În limbajul obișnuit, cotidian, contradicțiile sunt mai simple și mai ușor de evitat. Sau, pur și simplu, nu produc spaime. Omul are mereu în față acele întâmplări pe care le socotește reale, vede imediat ce se petrece cu sine și cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înge rilor, s-a topit, în același chip în care a luat ființă. Dacă ai fi văzut când s-a ivit din nimic, ai fi știut și când s-a reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de o logică spectaculoasă doar pentru scandalul ei, întrucât ar veni în contradicție șocantă cu logica celui opus. Nu caută să spună că faptul nebunesc devine credibil prin chiar nebunia PARADOX ȘI NONSENS 157 lui. Nu frumusețea gratuită a unor antinomii îl atrage acum. De altfel, înainte de a rosti acele propoziții stranii din V, 4, vorbește despre sensul edificator al Întrupării. Reia apoi, în enunțuri lapidare, adevărul de credință (Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a înviat din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ființa lui Dumnezeu, fie cu privire la natura credinței, îi apare acum un fapt gratuit. În definitiv, paradoxul este regăsit acolo unde nu se mai pune problema rezolvării lui, ci mai curând cea a unui alt mod de viață. 20. Paradox și antinomie Așa cum am văzut mai sus, Tertulian știe să vorbească mai multor categorii de oameni și sub mai multe intenții. La un moment dat se adresează celor care ajung să confunde lucruri radical distincte. „Fără îndoială, ar fi nebunește dacă l-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
incomprehensibil, ci de-a dreptul paradoxal“. Mergând mai departe, își fac loc unele enunțuri care sunt antinomice atât în propriii termeni, cât și unele în raport cu altele. „Forma sa cea mai acută [a lui mirum] este aceea pe care o numim antinomie. Ea este mai mult decât un simplu paradox. Prin ea își fac apariția enunțuri care sunt nu numai contrare rațiunii, normelor și legilor ei, ci și divergente între ele, afirmând opposita despre același obiect și alcătuind antiteze ce par a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
realmente absurd pentru simțul comun. Spune în prealabil că acesta e „ceva «absurd», care de fapt «nu există», pentru că este «cu totul altul», ceva ce nu ține de sfera realității noastre“. Vedem cum în unele situații paradoxul trece imediat în antinomie sau, pur și simplu, lasă locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dacă ar fi să vorbim astfel, ni s-ar potrivi mai degrabă nouă [acest fel de vorbire]“ (XXIII, 2). Vorbirea lor antinomică era motivată de un anume relativism pe care îl cultivau, un exercițiu asemeni celui sofistic. În această situație, antinomia („a născut și nu a născut, [este] fecioară și nu [este] fecioară“) cade la nivelul logicii formale. Devine simplu joc sau capcană întinsă celuilalt. Însă Tertulian caută să o înțeleagă altfel. „Da, a născut ceva din propriul trup și nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie intenția sub care stă, fie lumea vieții de care ține. Nu voi intra în detalii, ar fi inutil aici. De pildă, antinomiile formulate de Zenon din Elea diferă de cele pe care le acceptă însuși Aristotel. Deși apără ca puțini alții principiul noncontradicției, PARADOX ȘI NONSENS 161 Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
NONSENS 161 Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații stau însă antinomiile unor sofiști din vremea sa, de regulă ludice și frivole. În unele situații, se dovedesc destul de subtile, năucitoare. De exemplu, a spune „ceva este și nu este“ pare în primă instanță un simplu joc. Însă a spune: „ceea ce nu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 159. lui Dumnezeu s-a născut și nu s-a născut. Cea dintâi afirmație poate să țină de un mod neutru de vorbire. Poate să apară lesne în vorbirea celor care se joacă oricum cu antinomiile. Un asemenea joc poate fi uneori spectaculos, impresionant în ochii celorlalți și de mare efect, însă nicidecum un semn că te afli pe cale. Există situații în care poți spune că unul înseamnă trei și trei înseamnă unul, ca atunci când ai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de mare efect, însă nicidecum un semn că te afli pe cale. Există situații în care poți spune că unul înseamnă trei și trei înseamnă unul, ca atunci când ai în vedere ceea ce a fuzionat în alcătuirea unui lucru. De această dată, antinomia presupune operația de numărare sau de calcul. Este o antinomie condiționată de o anume operație, eventual datorată ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pe cale. Există situații în care poți spune că unul înseamnă trei și trei înseamnă unul, ca atunci când ai în vedere ceea ce a fuzionat în alcătuirea unui lucru. De această dată, antinomia presupune operația de numărare sau de calcul. Este o antinomie condiționată de o anume operație, eventual datorată ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru într-un alt text polemic, Împotriva lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ai în vedere ceea ce a fuzionat în alcătuirea unui lucru. De această dată, antinomia presupune operația de numărare sau de calcul. Este o antinomie condiționată de o anume operație, eventual datorată ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru într-un alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
despre acest lucru într-un alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și cel al chestiunii reale (sensus rei, spune în III, 6). De această dată, antinomia va privi ceea ce în ființa sa este incomprehensibil, sau, cu o expresie mai potrivită, dincolo de cele comprehensibile și incomprehensibile. Așa cum vedem, unele antinomii se ivesc imediat ce logica obișnuită e lăsată cu bună știință în urmă. Faptul se petrece mai ales
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]