394 matches
-
judecății și de o mereu surprinzătoare prospețime a notației. Toată logica volumului se întemeiază pe un balans continuu între "două lumi": vis/realitate, tinerețe/bătrânețe, satul tradițional/satul postmodern, urban/rural, valorile tradiționale/valorile(?) postmodernității. Simpla înșiruire a acestor dublete antitetice face clară miza etică a cărții, reflexivitatea de factură eseistică, menită să dea greutate prozei propriu-zise. Satul de azi a dobândit un chip hidos, mai ales în raport cu imaginea sa ancestrală. Noile edificii kitsch, cu scările lor de beton "care crapă
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
de ani este pe cale să moară definitiv, sub loviturile de precizie chirurgicală ale postmodernității. Mutatis mutandis, Curcubeul dublu poate fi citit și ca o versiune literară a faimosului eseu al lui H.-R. Patapievici, Omul recent. Când cele două realități antitetice sunt puse față în față, opțiunea autorului este cât se poate de clară: "Ce lipsește? Răgetul vitelor seara, când veneau de la pășune, felinarul din grajd la ora mulsului, cântecul cocoșilor înainte de a se crăpa de ziuă, scârțâitul cumpenelor de fântână
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
romantică nuvelei prin miezul său carbonaro apare numai în volum (în prima variantă a Cronicii din 1955 și în cea ulterioară, în trei volume). Adăugirea, nu foarte stridentă, poate dobândi însă și un pandant insinuant: grupurile ar fi, de fapt, antitetice - pe de o parte lumea Davidei și a lui Vogoride, pe de alta cea care visează o altă revoluție. Motivația crimei se citește, astfel, și din perspectivă politică. În rest, scriitorul a avut grijă să separe lucrurile. Poziția astrelor e
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
ca „natură bivalentă a personajului”, un nebun înțelept, autoarea îl conduce spre satiră („un erou atât de potrivit artei satirice”), prin asta spre a fi compatibilă cu viziunea renascentistă, printr-o „reunire de contrarii... și structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii. Și Povestea lui Stan Pățitul (1877) are „un personaj hâtru, în dodii”, deci unul tot anapoda, în timp ce în Harap Alb (1877), personajul de acest fel se multiplică, capătă relief, prin apariția giganților telurici, insoliți și greoi în mișcări, alcătuind
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
cea multă, banală, inconștiență și pasivă?". În fond, firele tuturor acestor texte converg spre un autoportret. "Spovedania" febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna Georgetta, visează o expresie obiectivă. "Scandalul", "oroarea", "monstruozitatea" puse în joc aparțin unei tipologii luciferice. Afectînd debarasarea de literatură, Cezar Petrescu nu contenește a face literatura, implicîndu-si declarațiile dur-expiatoare în structurile acesteia: "Ce odios îți voi fi părînd
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
pe o tarabă/ Sau pe un raft din Magazinul Universal.// Doar trecem, lichid vîscos, fără grabă/ Și cumva indiferent,/ Dintr-un recipient în alt recipient" (În loc de postfață). Optînd pentru acest stil ambiguu, în "două ape", poetul se concentrează asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
în anul 2000 unei cărți din 1984 sau un �după douăzeci de ani" al Manualului întîmplărilor, în care, deși totul a rămas la fel, totul s-a schimbat. Construcția pe două planuri concomitente - Ioan și Zadic versus Spionul - respectă schema antitetică din Revoluția pe eșafod și Drumul, care în teatrul autorului lui Tache de catifea pare să fie element esențial. Iar la cele două (iarăși) faimoase �liste ale lui Agopian" - meseriile Armeanului Zadic și �cei ce au zis că", se adaugă
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
exprimată prin metafora întunecimii. Din moment ce păcatul și tentația pândesc întotdeauna în apropierea creației originare a lui Dumnezeu, urâțenia trebuie să aibă, în ultimă instanță, o origine demonică, deși acest postulat ridică problema originii diavolului. Oricum, întunecimea, pentru Sfântul Grigorie, este antitetică frumuseții. Mai mult, autorul sfânt consideră această calitate a negrului nenaturală, din moment ce sufletele, la origine, au fost „aurite” sau strălucitoare, iar mântuirea lor constă în întoarcerea la această stare. În esență, pasajul vorbește de natura păcatului și mântuirii: „Cântarea Cântărilor
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
muntele, care simbolizează "stabilitatea", are un efect tămăduitor asupra bolii mintale a lui Pașadia, putem afirma că înmulțirea plecărilor către munte este în legătură cu înrăutățirea stărilor Craiului, datorate evident prezenței dușmancei. Femeia și muntele sunt așadar legați, dar într-o dinamică antitetică: prima se hrănește cu energiile Craiului, iar cel de-al doilea i le redă purificându-l. Lumea Vechiului Testament o regăsim și în imaginea finală a femeii: "Vrednică de marea sa străbună Iudita, Rașelica nu-și pierduse firea, își desprinsese
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Mârzea în fața puterii nevăzute, al înfrângerii versatului manipulator de oameni în confruntarea cu un adversar ciudat. Ajungem astfel la celălalt personaj-pereche al lui Mârzea, care nu mai este, cum era Dumitrașcu în Voința de putere, un personaj complementar, ci unul antitetic. Să-l vedem mai de aproape. Aristide Bizoniu este numele omului care l-a intrigat pe Mârzea din clipa în care l-a văzut în redacția ziarului ,Ardealul", așteptând tăcut în anticamera directorială să fie primit în audiență, un individ
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
care estompa experiența comună, stereotipă, a despărțirii individului de toposul originar. El revine în ultimii ani, odată cu "reoccidentalizarea" societății românești, cu participarea ei la așa-zisa globalizare. Numai că se produce o mult mai largă deschidere a compasului geografic. Termenii antitetici nu mai sînt cutare sat transilvan și Bucureștii, rolul metropolei autohtone fiind preluat de cele din Europa de Vest ori din Statele Unite. Centrifugarea e astfel mai dramatică. Un exponent caracteristic al acestui filon regăsit și recondiționat este Gellu Dorian, ca autor al
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
ca protagonistă pe Alatiel (Decameron II, 7), care arată - poate cum nu se poate mai eclatant - că, ținînd seama de el, este posibilă, pe de o parte, introducerea de puncte de vedere și de perspective de lectură de-a dreptul antitetice față de practica obișnuită. Pe de alta, atestă complexitatea discursului susținut de autor în Decameron, care alege unghiuri în perfect acord cu «reflec- țiile» asupra povestirilor; departe de a fi icastice, ci doar mici tablouri de viață neutre, ele îi prezintă
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
omorât șase suflete care nu aveau nicio vină. Cel mai mic copil avea doar cinci ani, iar cel mai mare, 13. În sala de judecată, Michael Philpott și-a așteptat pedeapsa cu ochii în lacrimi și capul plecat. Imaginea este antitetică cu reacția lui de după aflarea sentinței- închisoare pe viață. Când familia, aflată în sală, a strigat "Mori, Mick, mori!", s-a întors, a zâmbit și a ridicat două degete. Judecătoarea i-a spus că e un om "tulburător de periculos
Și-a ucis șase copii prin incendiere. Când a auzit sentința, a râs by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56502_a_57827]
-
Dar nu golul specifică această producție în care de fapt predomină o aglutinare a materiei, o încleștare a ființei cu materia, ca o probă liminară a existenței, ca o patetică aproximare a unei identități. În acest context golul nu e antitetic materiei, n-o neagă, ci o confirmă așa cum excepția confirmă regula. Un gol împărtășit ar înscrie o depășire a stihiei materiale, o transcendență care aici lipsește. Drept care autoarea se dedă unor exerciții pe trama palpabilului, a realității proxime, consemnate cu
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
găsește la o distanță uriașă față de Grecia cu care ar face cunoștință, de pildă, turistul de azi. Pentru Miller, este, în primul rând, o țară „săracă” și, totuși, „generoasă”, în care „oamenii se deschid ca florile“, oferind astfel o imagine antitetică în comparație cu Occidentul egoist și, în comparație, mai cu seamă, cu America materialistă, obsedată de confort și tehnologie, și pentru care autorul Tropicelor își conservă în rezervorul său sarcastic toate vituperările posibile și imposibile. La fel, Atena, așa cum o vede călătorul
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
comune, a sintagmelor tocite, deci de afirmare a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează o frăgezime, o suavitate chiar, rezultînd nu din negarea (falacioasă), ci din asumarea (esteticește reală) a lumii sensibile: ,,seara adeseori cînd pe străzile bucureștiului se văd plutind sicrie luminoase e bine totuși să fi știut că marii
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
răsucire înspre mister, cu o criptare, jurnalul fiind o „grădină labirint”, scrisul devenind o „cameră secretă” (sînt vorbele poetei transplantate în Suedia). Trecînd peste paginile nedestinate se pare publicării, de o semnificație compozită, ale Ioanei Em. Petrescu, să semnalăm caracterul antitetic al jurnalelor semnate de Alice Voinescu și Nina Cassian. „Sinceritatea” celei dintîi e de tipul conștiinței civice cabrate în fața ororilor comunismului, răspunzînd unui criteriu etic ce ne îndreaptă gîndul spre prototipul genului, jurnalul Monicăi Lovinescu. Popoare întregi, constată cu durere
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
Magistratul, Filosoful, Ermitul, Caravella, Romancierul ș.a. Numeroși alienați de la raționalitate pleacă la drum într-un scenariu pe mai multe planuri. Sunt părtași la o aventură cu adversari ireconciliabili, corespunzătoare demoniei totalitare. Chiar și fișele, ambiguu repulsive, placate pe o strategie antitetică, participă la denaturarea generală. În memoria naratorului, un fel de martor ocular, Stațiunea alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea timpului, mitologie a căderii în abjecție, abuz sistematic, dublat de
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
unele lucruri despre Transnistria și Odesa". Nu cumva e la mijloc, în ciuda tuturor precauțiilor și a decepțiilor, o prelingere a orgoliului menționat, un bovarism? O manieră de a-și propune o existență ideală pe coordonate livrești în cuprinsul căreia jocul antitetic, mixtura de umbră și strălucire socială, de insucces și succes asezonate cu lamentații (unele de un dramatism convingător, altele cu iz de cochetărie) alcătuiesc o rețetă convenabilă! Un punct major al interesului exegetic și neapărat moralist al autorului Accidentului l-
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
factor de timorare a oricărei guvernări. Teama de a nu greși ar putea să ducă la o permisivitate în exces, la un model contraproductiv. Cum se poate evita un scenariu de acest tip - la fel de primejdios pentru democrație ca și cel antitetic? Simplu: prin respectarea în orice împrejurări a legii. Micile armate particulare care există în România (firme de bodyguarzi, echipaje particulare de pază etc.) reprezintă tot atâtea surse de violență și infracționalitate greu de dovedit. Granița fragilă dintre legal și ilegal
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
dau strigăt tuturor mai-marilor: ŤPre Cel din cer slujiți-L, regilor, cu teamă și bucurați-vă de El cutremurîndu-vă! Luați seamă să nu-L mâniați în niciun fel căci veți pieri din calea dreaptă". (Psalmul 18) Frecvent este și paralelismul antitetic, când poetul pune în contrast sau în opoziție două situații, două atitudini. Se aseamănă cu antiteza, procedeul compozițional și stilistic preferat de romantici: "Ferice insul ce n-ascultă de sfaturile celor răi, cărora le cunoaște prețul; n-o ia pe
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
a lui Dumnezeu. Altminteri însă, pot cei răi, suflați de vânt precum o hoaspe." (Psalmul 1) Creează alții în cai și-n carele de luptă, noi credem întru sfântu-i Nume." În paralelismul sintactic, cele două feluri de paralelism (sinonimic și antitetic) se îmbină, se întrepătrund; aceeași idee este exprimată printr-o dezvoltare a gândirii (Tertulian Langa). "Căutați-i Domnului din nou cântare cu prelung ecou cântare nouă-I tot cântați Numele-I binecuvântați, vestiți-I slava, zi de zi, - gințile a
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
o distincție aparte între țipăt, strigăt și urlet, afirmând că primele două au fost înlocuite de cel de-al treilea; tortura descrie "lungul urlet al făpturii umane". Doar urletul poate fi răspunsul direct la sfârtecarea cărnii, el având un corespondent antitetic în urletul torționarului care își sporește sonoritatea, pentru a se ațâța și a-și demonstra puterea. Originea urletului este una profund organică și nu trebuie limitată la gât și gură, întrucât provine din măruntaie. De aceea, urletul nu este o
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
în cazul nostru: inflație a autorilor), din acea exagerare febrilă a propriilor puteri în stare să compromită ideea, atunci volumul al II-lea al cărții lui Bogdan Mihai Mandache Filosofia - aventura unui discurs și-ar găsi o foarte bună utilizare antitetică. în cazul acestei cărți, proiectul este perfect congruent cu realizarea și rămâne citeț și frapant și în paginile finale. Simplitatea filigranată a ideii - radiografierea preocupărilor unor filosofi francezi (ori de limbă franceză) ai momentului - și cea a mijlocului de concretizare
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
Tudorel Urian Spuneam, cu referire la precedentul volum de versuri al lui Dinu Flamând, Tags (Editura Dacia Internațional, 2002), că poezia sa este una intens existențială, fundamentată ideatic pe o serie de binoame antitetice. Cel definitoriu pentru volumul Tags este prezență vs. absență. Dilemele legate de propria existență, de locul său în lume, sunt pe deplin legitime în cazul unui scriitor de certă notorietate care, în urmă cu șaptesprezece ani, trecut binișor de vârsta
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]