1,016 matches
-
Negoițescu la Ana Blandiana, opul, într-o ediție de vie circulație este destinat a-l apropia pe poet de noi cercuri de cititori, cei fideli având deja în raftul bibliotecii un încă și mai vast volum de identică speță. Corpusul antologic a 24 de volume, apărute între anii 1968-2011, acoperă câmp larg din scrierile lirice ale poetului, edificator, de o certă fidelitate față de ceea ce pot uneltele lui.Selecția dă la iveală și ochiul criticului față de propria-i producție - de pildă, din
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
a dispărut niciodată complet. În punctele de vîrf ale vastelor poeme, liricul și-a cerut deseori ultimativ drepturile, iar finalurile - de un neașteptat lirism - ale întinselor compuneri fac uneori retenibil întregul poem. Asemenea revanșe involuntare au născut cîteva dintre versurile antologice lăsate de heraldul Visurilor...: „Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin?/ Mi-e sufletul de vechi amurguri plin (Lied);/ Tăcut ca vremea, orb ca un mormînt,/ La capătîiul meu de veghe sînt (Veghe);/ Lumea începe și sfîrșește- în
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
de zeci de ori, Vrăjitorul din Oz era... Fory Etterlé, iar Zâna Albă, care mai și cânta, era... Clody Berthola?)... După un timp am fost transferată la etajul 6, acolo unde domnea pe-atunci „Direcția Culturală”. Îndemnată de redactorul acelei antologice emisiuni „Noapte bună, copii” - Mihai Jemăneanu și încurajată de „șefa secției pentru copii”, Mioara Paler, soția lui Octavian Paler, am descoperit bucuria de a scrie povești pentru copii. Povești pe care, în mare parte, aveam să le public în primul
Ce a însemnat pentru mine „Revista Literară Radio“? by Silvia Kerim () [Corola-journal/Journalistic/3350_a_4675]
-
plîngere universală pe tema fugii fără speranță a timpului. În al doilea volum însă, Stînci fulgerate, poemul epic amplu pe temă filozofică va ocupa deja un loc central (Ceasul greu). În spațiul ultimelor două volume, compuse aproape integral din piese antologice, poemul amplu ajunge formă de bază. Cîteva piese pleacă de la sugestii culturale explicite (peisajul coșmaresc din Tainicul țel evocă un fel de Turn Babel monstruos, cîrciuma din Balada vechii spelunci este varianta degradată a cîrciumii Auerbach din Faust); multe abordează
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
autoritatea supremă care hotărâște discreționar, prin verdict inapelabil destinul și sfârșitul copilului. Considerații despre arta narațiunii, viziunea și personalitatea lui Kafka se găsesc presărate în jurnalul personal, în articolele și eseurile pe care Vila- Matas le reunește în două volume antologice, Dietario voluble (2008) și Una vida absolutamente maravillosa. Ensayos selectos (2011). Din paginile acestora se poate constata încă o dată că scriitorul ceh este pentru Vila-Matas un reper permanent, vizibil sau subiacent, în literatură și în viață. O prezență vie, invocată
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
-și petreacă timpul într-o cofetărie din Lipscani, înconjurat de forțele de ordine?". Fostul premier a conchis cu o observație: "Scena în care Traian Băsescu, se strânge la pieptul vicepreședintelui american, în timp ce acesta se ferește să-l îmbrățișeze, va rămâne antologică. Nu se poate să nu știi că americanii se feresc de gesturi de efuziune în public. Forțarea notei a creat o senzație de penibil".
Năstase, după Biden. "A creat o senzație de penibil" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30298_a_31623]
-
și al optulea ale secolului trecut. Cronici de întâmpinare favorabile, semnate de nume mari ale criticii generației șaizeci, poetul a avut încă de la debut. Dar o reală înțelegere a poeticii sale nu întâlnim până în 1979, când Eugen Negrici, postfațând volumul antologic Va fi liniște va fi seară, va fixa această poetică pe structurile unei „stilistici a eschivei”: alt indiciu al barochismului poetului, ce explică adeziunea multor optzeciști la poezia sa. Editorul a alcătuit, în consecință, un util capitol de referințe critice
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
despre condiția socială a femeii (temă reluată, apoi, în Iadul meschin și Ascuțit ca tandrețea); în intenția Mariei-Luiza Cristescu a stat scrierea unor fragmente dintr-un text despre "sufletul feminin" - subiect inepuizabil, s-o recunoaștem, și care a dat pagini antologice mai ales în cărțile prozatorilor (Marin Preda, Nicolae Breban, Augustin Buzura), ca și în eseul critic consacrat de autoare Hortensiei Papadat-Bengescu; ceea ce a ieșit pînă la urmă este radiografia vieții personajelor și mai puțin a "sufletului" lor. Istorii banale, uneori
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
structurilor narative, susținute de un instinct estetic irepresibil, care nu dă greș, știe pe unde să pășească și ce să ocolească, ce să ia în piept, peste umăr sau peste mână... Deocamdată, îl prezint cititorilor României literare cu două schițe. Antologice. Radu Aldulescu No man's land Faianță și Grasu stau sprijiniți de perete, în pat, într-o cameră igrasioasă, cu pete de la inundații vechi prin colțurile tavanului. Fumează o țigară cu hașiș. Deasupra capetelor lor, pe perete, este atârnat un
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
Ion Hadârcă Sfera perfectă locuim într-o sferă perfectă prin totala-i imposibilitate a demonstrării ciudatei sale sfericități într-o sferă de maximă precizie șlefuită anume prin dogma unei cât mai năucitoare relativități Riduri antologice mistrețul mioara și căprioara treceau șchiopătând prin pădurea de-argint mistrețul cu colții tociți de poem mioara sedusă de folcloriști și căprioara încă fecioară dar culegând antologice riduri de pe frunțile lui Homer și Plutarh riduri-rânduri de cărți înverzind printre gânduri
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
de maximă precizie șlefuită anume prin dogma unei cât mai năucitoare relativități Riduri antologice mistrețul mioara și căprioara treceau șchiopătând prin pădurea de-argint mistrețul cu colții tociți de poem mioara sedusă de folcloriști și căprioara încă fecioară dar culegând antologice riduri de pe frunțile lui Homer și Plutarh riduri-rânduri de cărți înverzind printre gânduri Plutarh oprit la Prut ienicerii sovietici l-au oprit la Prut pe suspectul Plutarh mai întâi asigurându-l că dincolo în Țara făgăduinței toți sunt egali și
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
parlamentarii de astăzi. E un exordiu care solicită atenția înțelegătoare a adversarului politic forțat să aplaude și nu enervarea stârnită de intervenții vulgare, uneori flagrant mincinoase, ce nu au nimic cu oratoria. Abuzul extensiei textului se răscumpără prin valoarea lui antologică. Iată-l: ,Deși prezența mea în mijlocul dv. ar putea să pară paradoxală, unora, dați-mi voie să împing lipsa de modestie până la a socoti că această prezență, datorită sprijinului guvernului și amabilei pasivități a partidelor de opoziție, constituie un simptom
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
de carte, plăcerea lecturii. Ceea ce dă substanța și savoarea jurnalului de față este tocmai calitatea lecturilor pe care autorul lui le face, în sfera literaturii, a științelor sociale și a realității înseși. Mai multe portrete excelent realizate (între care unul, antologic, al lui Borges) sunt risipite în paginile acestea analitic-confesive, diaristul fiind deopotrivă un observator și un interpret subtil al fenomenelor. Fără complexe neavenite, de inferioritate sau de superioritate, el privește lumea înconjurătoare cu o atenție concentrată, încercând să-i descopere
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
spaniol, eu în cel rusesc. în mod cu totul tulburător, la o tabără de creație de la apele lacului Cinciș, Hunedoara, aveam să-l reîntîlnesc, să dialogăm molcom evocator și să facem schimb de cărți...Pe “ Elogiul tinereții” și “ Defăimarea bătrâneții” ( antologice), autografele sale amicalgeneroase aveau să fie fatidic ultimele: după o săptămână aflam că s-a stins. PS.Acolo, la ora de seară de lângă ape, ne-am citit poemele; el a insistat pe unul ce era și al său, parafrazic: “ Odă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sau mai puțin politicos, însă nu mică mi-a fost surpriza primind vestea că Editurii Minerva îi place ideea, și ca mă vor susține în publicarea proiectului. Am întrebato atunci pe d-na Munteanu, dacă o asemenea lucrare o reprezentare antologică largă a poeziei româ nești în limba engleză nu s-a făcut cumva deja? Am fost oarecum surprins când mi s-a comunicat că nu s-a făcut. Existau traduceri ale anumitor poeți (pe unii deja i-am menționat), ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
somnul vine spre mine ca un animal fabulos / o limbă aburoasă-mi linge pleoapele pieptul întregul trecut / adorm și visez că patul acesta de hotel / e-un sicriu plutind în derivă deasupra orașului". Petre Stoica e, mai adesea, precum în antologicul poem de la pagina 508, un poet al insomniei ("această fiestă onirică"), percepută ca o invazie din exteriorul nocturn, omniprezentă, exasperând lucruri și ființe, dându-i celui ce o îndură senzația de a fi trădat de real: "noapte lungă noapte fără
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
maleabil, mereu surprinzător al profesorului omonim. și, dacă metodele sale nu aveau cum să fie pe gustul tuturor elevilor, ele se bucurau, fără îndoială de prețuirea celor cu adevărat inteligenți. Iar Valeriu Anania a fost, cu siguranță, unul dintre ei. Antologică este scena tragi-comică a incinerării lui Anton Holban, la care autorul, pe atunci elev, a avut curiozitatea să participe. Deși fragmentul a mai fost citat, cred că merită reprodus: , Atunci am băgat de seamă că sicriul era așezat pe două
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
alăturarea numelui Mariei de cel al fructului "pe rînd jertfă și făgăduială"). în sfîrșit, oglinda e ochiul care privește și vede, prin care răzbate puterea visului, pe unde eul poate coborî în sine, cît mai adînc; ca în acest poem antologic: "Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvîrle piatra legată cu pînză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gîndului meu./ Plouă cu ochi mari
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
-n tremurare, iar farmecul poveștii Cînta în note clare pe culmile senine. Rîdeau privind nainte albastra depărtare Cum tremură în raza de purpură-nfocată" (Cînd vioarele tăcură, VII). Proza lui Petică suportă perfect comparația cu poezia, chiar dacă numărul de reușite antologice este, proporțional, mult mai mic. în scurta lui viață, autorul a practicat mai ales jurnalismul ca un profesionist - iar faptul și-a pus amprenta vizibilă asupra prozei sale literare. Se afirmase încă de pe băncile liceului, iar în anul 1896, la
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Radu, care descoperă cusururi acestei cărți unanim lăudate: „Scris cu un patos năucitor, într-un diluviu inform după standardele romanului cu pedigriuri, cu scăpări și destule eclipse de grație stilistică...”. Sau: „Marta Petreu este și nu este romancier.” Sau: „pagini antologice, lipsite de orice marcă a vârstei stilistice, descriu în primul capitol înmormântarea mamei. Vin însă la rând alte zeci de pagini descumpănitoare, care te fac să crezi că autoarea pierde tonul, că nimic nu se va mai ridica la incandescenț
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4089_a_5414]
-
care trec de 4000 de pagini. Rămâne Bibliografia lui Mircea Muthu, intitulată Europa de sud-est în memoria culturală românească, operă care completează (încheie?) excelentele și atât de necesarele studii ale lui Mircea Muthu despre sudestul european. Ioan Budai-Deleanu în mărturii antologice, de Ioan Chindriș și Niculina Iacob, Corespondența lui Rebreanu, îngrijită de Nicolae Gheran (și echipa sa), Colocviile de critică ale revistei Transilvania (1977-1986), ediție îngrijită de Mircea Braga, Dinu Pillat, Spectacolul rezonanței, ediție îngrijită de Monica Pillat și George Ardeleanu
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
interne nu reușesc s-o tulbure decât întâmplător” apare aproape în toată „literatura muntelui”. E un tipar în definirea antropogeografiei românești. Trebuie să ne oprim asupra unui important poet al optzecismului românesc, Mircea Petean, vizibil mai ales printr-un volum antologic recent apărut, Munți și zile. Prima secțiune a volumului, Un munte, o zi , secțiuni: Domeniul, Tânărul domn, Singură tate, Acesta, Celălalt, Cătana oarbă Bloc, Pe stradă, Vedenia, Porți, Case, Sentimentul puterii, Lumânări, Catastrofe invitate pentru uzul celor fără auz, Ultimul
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
o echivalează și o conotează fiziologic, cu amănunte aproape sordide. E tot o formă de poetizare, însă ŕ rebours. În destructurările și demistificările operate, tânărul Geo Dumitrescu pune o mare îndemânare formală și un vizibil talent... poetic. Căci, altfel, textul (antologic) s-ar fi redus la o simplă și vulgară versificare. E un paradox inerent modalităților de schimbare a unor maniere constituite: cei care încearcă s-o realizeze, reformatorii versului, o fac tot cu mijloace specifice creației poetice, cu arsenalul din
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
viață veșnică” sau „adevărata viață” însăși Iisus Hristos s-a numit Calea, Adevărul și Viața” (In. 14. 6) Dacă Sfântul Apostol Ioan vede Adevărul ca praxis, ca trăire, ucenicul său - Sfântul Ignatie Teoforul îmbină cunoașterea și viața într-o abordare antologică a Adevărului, deoarece viața înseamnă ființă veșnică, adică ființa care nu moare. Domnul Iisus Hristos este Adevărul, nu pentru că este un principiu epistemologic care explică universul, ci pentru că El este viața și mulțimea ființelor, care își găsesc semnificația nestricăcioasă întru
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
de servicii sociale integrate pentru vârstnici, nr.2” ,(coordonator Maria Bobină ), din str. Decebal nr.21, ședința Cenaclului literar „ Radu Stanca“,(președinte Al.Florin Țene ), în cadrul căruia s-a desfășurat medalionul istorico-literar “Cinstind “patriarhii” cuvântului scris”, a fost lansat volumul antologic de poezie “Bucurii ascunse “, de Emilia Tudose. Despre carte a vorbit profesoara Antonia Bodea, care sublinia că “poezia Emiliei Tudose este caldă, de un rafinament discret, cu rezonanțe picturale, cu solemnități imnice care dau farmecul incantatoriu specific poemului muzical,“ iar
LA CENACLUL LITERAR RADU STANCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384727_a_386056]