303 matches
-
al Sciției inferioare". Aici situația este inversă față de numeroasele cazuri în care avem elemente arheologice, lingvistice sau toponimice, dar nu atestări documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul "Sf. Andrei", și doar puține antroponime sau toponime trase din Andrei. Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor, ar fi de așteptat ca toponimele, antroponimele și bisericile lui închinate, să fie de timpuriu pretutindeni prezente. Din punct de vedere documentar, scrierile Părinților Bisericii dinaintea
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul "Sf. Andrei", și doar puține antroponime sau toponime trase din Andrei. Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor, ar fi de așteptat ca toponimele, antroponimele și bisericile lui închinate, să fie de timpuriu pretutindeni prezente. Din punct de vedere documentar, scrierile Părinților Bisericii dinaintea sinodului de la Niceea, (primul sinod ecumenic din istorie) citează număr însemnat de toponime de la Dunărea de Jos atestând existența unor comunități
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
onogurii, de unde și numele de unguri sub care acest popor a fost cunoscut de lumea creștină. De la alți turanici, vecini ai ciuvașilor, maghiarii au împrumutat foarte multe cuvinte, mai ales aproape ceea ce privește agricultura și creșterea vitelor, precum și multe din antroponime. Mai multe triburi maghiare din epoca cuceririi sunt desemnate prin nume turanice. Totuși, tipul fizic al ungurilor nu pare să se fi modificat în urma vreunui metisaj, căci a rămas mereu europoid prin excelență. În această regiună stepică s-au grupat
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
se regăsea și întregul centru istoric al orașului. Numele de „Cracovia” provine, conform tradiției, de la Krakus (Krak, Grakch), legendarul fondator al orașului și conducători al unui trib de lehiți (polonezi). În poloneză, termenul "Kraków" este o formă posesivă arhaică pentru antroponimul "Krak" și s-ar traduce ca „[orașul] Krakului” sau „al lui Krak”. Numele lui Krakus ar putea proveni fie de la „krakula”, un cuvânt proto-slav ce înseamnă „sceptru de județ”, fie de la alt cuvânt proto-slav, "krak", ce înseamnă „stejar”, odinioară arbore
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Senec(io) Leontiano( ) v(iro) e(gregio) Proc(uratore) Il non(as) lan(uraius) Laeto II Et Cereale co(n) s(ulibus) Traducere: (Zeiței) Ceres Augusta închinare, Suriasus (sclav) al augustului nostru (și) casier general al aurăriilor: aurariae Daciae, dispensator. Antroponimul procuratorului aurăriilor nu este sigur; în ce privește cognomenul său, la fel și datarea in luna ianuarie 215 consuli erau M. Maecius Laetus (a doua oară) și M. Munatius Sulla Cerialis. Aceasta inscripție are o valoare documentară excepțională, cu caracter unic pentru
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
fost considerabil: divinități ca Dionysos, Sabazios, Semele, Seirenes, Silenus, etc.; medicină populară: zeul-"medic" Aesculapios, plante medicinale geto-dace, câteva cuvinte importante în limba greacă ("ambon", "basileus", etc.) și o serie de mari figuri ale civilizației elenice: Tucidide, artiștii Brygos, Doidalses, antroponime trace, gramatici ca Dionysios Thrax, câțiva filologi, etc. Teritoriul ocupat de traci se întindea de la Marea Egee până în regiunea Boemiei, și din zona Serbiei actuale până la gurile Bugului. Dar, în contrast cu tracii dintre Haemus și Marea Egee, care n-au reușit să-și
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
teritoriul satului se afla GAS "Flora", care deține 122 ha de pământ. municipiul Cahul, la nord, Pașcani (comuna Manta), la sud, Oancea (județul Galați), la nord-vest, Vlădești (județul Galați), la vest, Lebedenco (Crihana Nouă), la est. Oiconimul CRIHÁNA provine de la antroponimul masculin Crihan. Este consonant și paronimic cu denumirea regiunii istorice românești Crișana. O altă localitate Crihana, înființată în 1924, există în județul Orhei, denumirea acesteia provenind de la numele lui Anton Crihan, fost membru al Sfatului Țării și secretar de stat
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
a fost atestat la 13 martie, 1495. „Hodco Pascan a fost miluit cu pămîntul de pe Ichel cu heleșteu la fîntînă, Pașcani”. La 1824, 14 iulie - jaloba țăranilor din satul Pașcani, ținutul Orhei contra boierului Corcevschi. Denumirea satului Pașcani provine din antroponimul Pasco, Pascan. Satul Pașcani este o localitate în Raionul Criuleni situată la latitudinea 47.1672 longitudinea 28.8325 și altitudinea de 82 m față de nivelul mării. Această localitate este în administrarea orașului Criuleni. Conform recensământului din anul 2004, populația era
Pașcani, Criuleni () [Corola-website/Science/305157_a_306486]
-
și cea a consilierilor de stat activ Koronelli”. Sadâcul este menționat în cele două liste din ținutul Codru, așadar, satul fiind menționat documentar pentru prima oară în 1808. Anatol Eremia afirmă în „NOTE DE TOPONIMIE BASARABEANĂ” că toponimul Sadâc, „corespunde antroponimului de origine turco-tătară "Sadâc"”. Savantul propune în continuare să se compare cuvintele turco-tătărești" sadâc", "sadic", precum și cuvîntul turcic "sadik", cu sensul de „credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion Dron, căruia autorul acestor rînduri i-a adresat rugămintea să și-o expună în acest sens, denumirea localității Sadâc are la origine antroponimul de proviniență arabă, "Sadâc", purtat (în Bugeac) de o căpetenie a unei subdivziuni tribale nohaice. Numele personal Sadâc este frecvent întîlnit în antroponimia tuturor popoarelor turcice de confesiune islamică. Structura etnică a satului Sadîc conform recensământului populației din 2004: Nicolae
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
spre sud în Grecia. Aceasta ne-o mărturisește și piatra funerară instalată la mormîntul unui marinar grec decedat în anul 1895 și înmormântat în cimitirul satului. Ultima mențiune o face A.Eremia „Pogănești este un derivat toponimic cu sufixul-ești din antroponimul Pogan. Să se compare cu alte două sate din Moldova a căror etimologie, după cum mărturisesc documentele, sunt antroponimele Pogan și Pogănel. Pogănești pe Tutova unde a fost casa bătrînului Nicoară Pogan, și Pogonești pe Bîrlad, satul nepoților lui Pogănel”. Anul
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
în anul 1895 și înmormântat în cimitirul satului. Ultima mențiune o face A.Eremia „Pogănești este un derivat toponimic cu sufixul-ești din antroponimul Pogan. Să se compare cu alte două sate din Moldova a căror etimologie, după cum mărturisesc documentele, sunt antroponimele Pogan și Pogănel. Pogănești pe Tutova unde a fost casa bătrînului Nicoară Pogan, și Pogonești pe Bîrlad, satul nepoților lui Pogănel”. Anul întemeierii satului Pogănești ca și la multe alte sate din Republica Moldova nu se cunoaște cu precizie, dat fiind
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
reduplicare) cu teonimul trac "Papas", teonim amintit și de Decev drept ""epitet al lui Zeus și al lui Attis (divinitate tracă)"" . Astfel, sensul străvechi al cuvântului nu poate fi reconstituit. Cu toate acestea, Paliga este de părere că atestarea unui antroponim tracic înrudit cu un epitet din sfera mitologicului arată că formele "Peperuda", "Paparuda" (cu unele variante dialectale) trebuie explicate, mai degraba, ca relict tracic, nu ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un alt argument
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
și Transilvania, însă stăpâneau încă teritoriul românesc. Mărturiile martorilor oculari sunt înfiorătoare în privința năvălirii mongole, descriind masacre. Urme ale treceri lor pe meleagurile române se văd în toponimie: Munții Tătaru Mare și Tătarul Mic, localități că Tătarcă, Tătărași, Bug, sau antroponime - Tătărescu, Mârza, Mârzac. Termenul de „bir” provine din turanică datorită prezenței tătarilor, ce i-au supus pe români la plata unor dări grele. Călugărul Rogero de Puglia, autorul scrierii "Carmen Miserabile", a lăsat mărturii despre trecerea mongolilor prin cetatea Oradea
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
loc (pășune, pădure) oprit pentru accesul lumii”, „loc în pădure oprit pentru accesul oamenilor sau vitelor”, „pădure în care este interzisă tăierea copacilor, păscutul vitelor; rezervație naturală”, „loc întărit; cetate, fortificație”. "Vraghia" - (la Vrabia) Cu siguranță este vorba de un antroponim, atestat documentar "prisaca lui Vrabie". "Budișoara"- Potrivit opiniei lingvistului Anatol Eremia provine de la cuvântul budă - „așezare în locul de exploatare a potasei și silitrei”, având la origini sensul de „locuință” (casă, cocioabă, baracă, bordei, colibă, adăpost). Toponimele Buda au putut denumi
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Armanca este un sat din cadrul comunei Vasileuți din raionul Rîșcani Republica Moldova. Sautul a fost întemeia la mijlocul secolului XX. Numele localității provine de la antroponimul Armanu (un fost moșier al locului) sau din entonimul armanu/armeanu. Așezarea nu a vut niciodată o dezvoltare însemnată. La recensământul populației din 1959 populația era alcătuită din 13 bărbați și 17 femei, în 1970 - 5 bărbați și 7 femei
Armanca, Rîșcani () [Corola-website/Science/305934_a_307263]
-
a fost reluată argumentat de Mircea Eliade: "zână" provine cultual și etimologic din Diana română (venerata amplu cel puțin după cucerirea Daciei). B. P. Hașdeu, însă, le consideră de origine germanica. Duridanov a comparat "Zané", "Zano", m.," Zână", f. cu antroponimele trace "Zanus", "Zania", "Αυλου−ζανης", "Αυλου−ζανις", illire "Zanatis", albaneze "Zână" și cu numele de fluviu "Zână", considerând că acestea provin din rădăcina indo-europeană *ĝen - ‘a naște’. Tot Duridanov a comparat romanescul "zână" cu antroponimul albanez "Zina", f., și numele
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
Zano", m.," Zână", f. cu antroponimele trace "Zanus", "Zania", "Αυλου−ζανης", "Αυλου−ζανις", illire "Zanatis", albaneze "Zână" și cu numele de fluviu "Zână", considerând că acestea provin din rădăcina indo-europeană *ĝen - ‘a naște’. Tot Duridanov a comparat romanescul "zână" cu antroponimul albanez "Zina", f., și numele de fluviu "Zina" și cu formele trace de antroponime: Ζινα, Ζεινης, Zines etc, considerându-le posibile coradicale cu "Zâne, Zano". Alte argumente privind raportul între aceste forme și romanescul "zână", "Sânziene" au fost aduse de
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
Zanatis", albaneze "Zână" și cu numele de fluviu "Zână", considerând că acestea provin din rădăcina indo-europeană *ĝen - ‘a naște’. Tot Duridanov a comparat romanescul "zână" cu antroponimul albanez "Zina", f., și numele de fluviu "Zina" și cu formele trace de antroponime: Ζινα, Ζεινης, Zines etc, considerându-le posibile coradicale cu "Zâne, Zano". Alte argumente privind raportul între aceste forme și romanescul "zână", "Sânziene" au fost aduse de Sorin Paliga. La albanezi, "zánë" reprezintă o zână a pădurii, ceea ce semantic o a
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
nume "Botaș", care a trăit pe aceste meleaguri la începutul mileniului II. Numele familiei „Botaș” sau „Botășani” este pomenit în documente foarte vechi încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, ca una din familiile alese ale Moldovei, a doua de la antroponimul „Botos” , a treia de la regionalismul „botoș” însemnând „căpușă” ; alte variante ar fi cuvintele „botos” sau „botoșei” Orașul Botoșani este situat în nord-estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, și cea a
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
pe Dunăre; numit după Sf. Gheorghe ("san Giorgio"), patronul orașului lor natal. de la slavul "gora" (munte) și râul „Jiu” („Jiul de munte”) posibil din "har" ("deal" sau "munte" în limbile semitice și turcice, vezi Ağrı) de la orașul Hunedoara, compus din antroponimul Honod + magh. "vára" („cetatea lui”), vezi de ex. Timișoara posibil de la triburile numite "Iașii sau Iazygii" care locuiau temporar în regiune în secolul XII. denumire de origine slavă probabil compus din "Mara" (origine traco-dacică: "stâncă", înrudit cu „mal”) și "Mureș
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
dialectul săsesc "Ärkeden, Ârkeden, Arkedn", în , în ) este o localitate în județul Mureș, Transilvania, România. Așezarea este situată între localitățile Saschiz și Beia și are denumirea germană "Arkeden", nume care ar putea proveni de la toponimul maghiar "Erked" sau de la un antroponim germanic ("Archo" sau "Ercho"). Numele de Archita este prima oară menționat în anul 1356 sub forma "Ercud". Localitatea a fost fondată de sași în preajma anului 1200, după strămutarea coloniștilor secui care ocupau aceste meleaguri. Se presupune că primele fortificații ridicate
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
pe peretele nordic al absidei altarului, reprezintă un element iconografic vehiculat cu preponderență în lumea monastică. De asemenea, în arhiva familiei Kendeffy, într-un document din secolul al XV-lea, Nicolae, fiul lui Ioan I Cândea, apare menționat ca Nicodim, antroponim cu profunde rezonanțe monahale, iar pe o piesă tombală adusă la Râu de Mori de la Cetatea Colțului era consemnat numele egumenului Ghenadie: „văleat 7013 [1505 n.n.] m[ai/artie] 28, popa chir G[hena]die”. În acest caz, încăperile din
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
GRĂDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. - Din sl. gradište „castru”. ( DEX). Iorgu Iordan în ”Toponimia românească” avansează și sensul de cetate. Toponimul Diaconești are la origine antroponimul ”Diaconu”; Dobricea vine de la antroponimul ” Dobricea” - întemeietorul așezării; Linia - în linie, de-a lungul drumului; Băești de la antoponimul ”Băescu” - posibil întemeietor al așezării; Străchinești de la antroponimul ”strachină”; Turburea de la pârâul cu același nume cu apă tulbure; Țuțuru de la antroponimul ”Țuțuru
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. - Din sl. gradište „castru”. ( DEX). Iorgu Iordan în ”Toponimia românească” avansează și sensul de cetate. Toponimul Diaconești are la origine antroponimul ”Diaconu”; Dobricea vine de la antroponimul ” Dobricea” - întemeietorul așezării; Linia - în linie, de-a lungul drumului; Băești de la antoponimul ”Băescu” - posibil întemeietor al așezării; Străchinești de la antroponimul ”strachină”; Turburea de la pârâul cu același nume cu apă tulbure; Țuțuru de la antroponimul ”Țuțuru”; Valea Grădiștii este un toponim
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]