2,251 matches
-
e o amintire din cărțile de istorie antică. Dar nu de ieri, de alaltăieri: atentate au mai fost, la München ’72 și Atlanta ’96, iar edițiile Moscova ’80 și Los Angeles ’84 au avut loc în tensiunea nu mai puțin apăsătoare a războiului rece. Las la o parte faptul că această desfășurare de forțe nu rezolvă mare lucru: Al-Qaida sau alți teroriști n-au pus încă o bombă din considerente pe care nu le cunoaștem; dacă se vor decide s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
patrulea deget. Acum Îmi pare rău că am făcut-o. Rătăcitor prin grădina regretelor. CÎnd plecam amîndoi de acasă, nu o făceam doar ca să vindem cărți pe stradă. Odată ne-am dus la film. Era Început de septembrie, o după-amiază apăsătoare, cu cerul greu și Încărcată de mirosuri. Jerry tocmai voia să iasă și deschisese deja ușa. Eu tocmai eram la masă, Îi terminam prînzul și citeam numărul de ziua trecută al ziarului Globe. A șovăit, s-a Întors și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Împovărat de plictiseală. Viața mă plictisea, literatura mă plictisea, chiar și moartea mă plictisea. Singurul lucru care nu mă plictisea era pianul meu și, pe măsură ce treceau săptămînile și la librărie erau tot mai puțini clienți și atmosfera era tot mai apăsătoare, Îmi petreceam tot mai mult timp apăsînd clapele ivorii și cîntîndu-mi. Uneori uitam să mănînc, sau nu uitam, dar consideram că e prea dificil să cobor și să bîntui pe străzile pline de fum, pentru a ajunge la Rialto. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
după care construiseră o biserică imensă, ca o fortăreață, ca să aibă un loc sigur În care să stea În timp ce se petrece acest lucru. Îmi plăcea să citesc despre acești oameni. Erau exact ca mine, purtau mereu cu sine acest sentiment apăsător de calamitate iminentă. CÎnd a răsărit din nou soarele În zorii dimineții de 23 octombrie, ca În fiecare dimineață, au fost, după cum se poate lesne bănui, foarte dezamăgiți. Au vîndut biserica și nu știu ce s-a mai Întîmplat cu ei. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încoace și-ncolo. Ploaia nu s-a potolit ; la prînz, cerul se Întunecase deja, și m-am hotărît să mă duc sus și să cînt. Era dificil de urcat cu Liftul și respirația grea mi se auzea amplificată de liniștea apăsătoare din jur. Lumina din cameră era diferită. Am remarcat asta imediat ce am scos nasul pe gaură. Nu ploua, și razele soarelui se strecurau pe fereastra deschisă. Mobila se afla din nou aici, patul și masa cu blat smălțuit, vechiul fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
formelor și dispozițiilor cele mai aberante ale regimului. Când o putere nu întâlnește nici o stavilă, nici o rezistență, ea are tendința de a invada și alte sectoare decât cele controlate în chip obișnuit de către stat și de a deveni și mai apăsătoare. Această pasivitate nu se poate explica prin frică, pentru că reprimarea opozanților a rămas până la sfârșit moderată. Chiar în noiembrie 1989, când regimul simțea tot mai mult amenințarea, gesturile de opoziție nu atrag arestarea: un subofițer din Timișoara care refuză să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de război englezesc. În ultima vreme sînt peste tot... — Mulți? — Cred că vreo sută... Dar n-or să ne găsească. — Englezii sînt Încăpățînați. Oberlus ridică din umeri și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gărzii civice", care, din lipsă de ocupație și exces de zel, întîi l-ar fi bumbăcit bine și apoi l-ar fi întrebat cine-i. Patrulele astea începuseră să umble și ziua, părea că se înăsprește ceva, aerul devenise mai apăsător. Brusc negustorii înstăriți au fost scoși din breaslă și prăvăliile lor au trebuit să-și fixeze un orar care să nu facă concurență celorlalte dughene. După aceea nici n-au mai fost lăsați să apară ziua în amiaza mare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind pe o singură chila, si era un spectacol demn de văzut cum incredibilul Miti Matái reușea să-l mențină în echilibru mile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ci un soi de uriaș nebun, care se mândrește că are cel mai mare penis de care s-a auzit vreodata și că e dispus să-l folosească la orice oră din zi și din noapte. Se lasă o tăcere apăsătoare, în care cei de pe Marara încercau să-și facă o simplă idee despre forță și dimensiunile unui organ ce putea sfâșia o fată că Purúa, care făcuse dragoste cu majoritatea celor de față, si, după ce le lasă un timp ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la acele latitudini, s-ar afla vreo insula pe care ar putea trage, iar îngrijorarea NavigatoruluiCăpitan ajunse la asemenea extreme, încât, în momentele de calm absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
drept și impersonal. Nu sunt proprietatea ta. În ziua în care am să te părăsesc cu adevărat, n-ai să poți face nimic să mă oprești. El o săgetă cu o privire de gheață și conduse nebunește, într-o tăcere apăsătoare, tot drumul până acasă. După trei săptămâni, sună telefonul. Mara, fosta colegă de bancă, o anunța că la sfârșitul lunii se organiza revederea după zece ani de la terminarea liceului. Luana n-avea nici cea mai mică dorință de a participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
La îndemnul Luanei, Sanda plăti un arhitect care făcu schița construcției, angajă doi muncitori și începu lucrul. Oamenii săpară fundația și turnară cimentul. Întorși de la serviciu, conlocuitorii casei se îngălbeniră văzând ce se construise în lipsa lor. Până în seară, o liniște apăsătoare prevestitoare de furtună pluti peste întreaga ogradă. La lăsarea întunericului, unchiul Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul Vali, ieșiră din case înarmați cu răngi și topoare și stricară tot ce se făcuse în timpul dimineții. Plecară, apoi, la culcare, încântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Atitudinea lui o jignea și-o încăpățâna să facă după cum îi era dorința. Trăgeau de fustele cu pricina, unul de-un capăt, altul de celălalt, ca doi pui de cloșcă ce doresc aceeași râmă. Urma o zi marcată de tăceri apăsătoare și nemulțumiri sufocate. Orgolioși, nici unul nu făcea concesii. Momentul de împăcare venea imediat ce se întindeau în pat. Nu-și puteau rezista apropierii trupurilor. Se abandonau unul în brațele celuilalt cu o dăruire sufletească deplină. Înainte ca Aniela să împlinească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a dat Înapoi. E fals, a zis el dând din umeri, un fals ieftin. A ieșit cu scandal, s-au Încăierat, s au Înjurat, fără Îndoială că și pe seama originii. Ceva mai târziu, când s-a lăsat noaptea, fierbinte și apăsătoare, cineva, nu-i limpede cine, a stropit cu benzină ușa casei de amanet și a aruncat pe ea un chibrit aprins. Casele tradiționale din lemn de pe insulă, dintre care n-au mai rămas multe, ard la repezeală, așa că În jumătate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
partea cealaltă a străzii. Spectacolul lor Îi făcea rău, așa că a Întors capul, Încercând să-și Închipuie că rumoarea aceea era mecanică, inumană. Orașul nu i se păruse niciodată atât de nemărginit, atât de apăsător, atât de zbuciumat, un zbucium apăsător și nemărginit care sporea pe zi ce trece. Sătulă de mers pe jos, a oprit un taxi care puțea a fum de țigarete cu cuișoare. A despăturit ziarul și a privit prima pagină. Bill scrisese cu litere surprinzător de elegante
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ridicolă, dar la vreme ploioasă, când apa mustește de pretutindeni, pare că nici soarele, ivit iarăși pe cer, n ar mai seca vreodată toată mocirla. Erau Însă și altfel de zile, așa cum fusese aceea, când uscăciunea prafului și ume zeala apăsătoare alcătuiau Împreună atmosfera firească a insulei. Neng a scos din buzunar o banană. Era neagră și storcită, iar capă tul rupt din ciorchine Începea să zemuiască. Te-a cuprins oboseala! a spus ea și i-a dat banana. Mănânc-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Încerca să schimbi vorba. Ce ți-a spus Schneider? — șșșt, o să-l trezești pe Adam. Margaret și-a dus un deget la gură. Noaptea se transforma pe nesimțite În zi, dar În acele momente ale aurorii rămânea Încă o liniște apăsătoare, tulburată numai de hămăitul Îndepărtat al vreunui câine, un lătrat plictisit, fără prea multă tragere de inimă. — Bill crede că pe Karl Îl repatriază. Se pare că a fost ridicat În cursul unui raid militar Împotriva comuniștilor. Nu se așteptau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun, abia dacă mai îndrăznea să respire. De la biroul său masiv, profesorul domina imperturbabil încăperea. Nu-i prea plăceau persoanele care discutau cu el în contradictoriu, ba chiar mai ridicau și vocea. N-ar fi acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu apariția Margăi, în casa familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o acalmie apăsătoare. Alexe trona la biroul lui plin de cărți, fuma, tăcea, zâmbea visător. Nina povestea despre colegii de cancelarie, fauna, cum o numea ea, avea un talent deosebit de a sesiza grotescul din miezul întâmplărilor mărunte ale vieții, cărora nu le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de absență? Parcă intrase într-o eclipsă, zâmbea amuzat, le filtra pe cele trei femei de la înălțimea biroului, le trecea prin raza albăstrie a ochilor clipind pasiv. Dacă Nina ar fi încetat să vorbească, s-ar fi lăsat o tăcere apăsătoare, jenantă, nu-ți mai rămânea altceva de făcut decât să te ridici, să mormăi o scuză și s-o pornești către ușă. Carmina știa foarte bine ce înseamnă să fii alungat, de muțenia conspirativă a celor doi soți, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să conducă mașina, îi era lene să facă o școală de șoferi, numai gândul că trebuia să pună mâna pe carte și să învețe o groază de reguli și semne o inhiba, o făcea să dea înapoi. Uneori singurătatea devine apăsătoare, le mărturisi ea, e ca o presiune atmosferică, știți, acționează neplăcut asupra mea din când în când. Voi îmi lipsiți, am momente când aș vrea s-o văd chiar și pe mama dar distanța asta, gândul că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nici măcar nu a sunat telefonul. Am stat puțin întinsă după aia am citit din Kafka, voiam să știu ce impresie o să-mi facă după mai mulți ani de la prima lectură. Fusese una dintre cărțile adolescenței mele. Și acum? Aceeași atmosferă apăsătoare, deocamdată. Știi, e ciudat când citești o carte a doua oară, e ca și cum ai străbate o potecă prin pădure, între timp au mai crescut lăstari, plante noi, dar e ceva care pare cunoscut, sigur, în tot cazul, nu mai înaintezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și apoi nu trecuse decât o zi. Da, știu, ce importanță avea, dacă era să-mi consult conștientul puteam fi sigură că nu vii. Dar o doream dincolo de logică, știi? Dincolo. Poate ploaia, zgomotul de afară, presant, liniștea din casă, apăsătoare. Uneori te doresc. Ovidiu, îți simt lipsa. Și eu te doresc, iubita, crede-mă, parcurg totul în goană, cu sufletul la gură, mă pregătesc mereu pentru revederea cu tine. Ea îmi aduce echilibrul. Și am nevoie de echilibru, multă nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împăcat, le urmărea cum ies din biserică tăcute, intimidate, ca două oițe, știa că afară o să aibă sentimentul că aerul e altfel, și soarele e altfel și bolta cerului altfel, că nu se mai simt ca într-un spațiu închis, apăsător, unde ochii sfinților pictați pe pereți te urmăresc din toate direcțiile și fiecare poate să citească în ochii tăi, în creierul tău, în buzele tale, în inimă, în plămâni, în rinichi. Cine știe ce greșeală de moarte e să te exciți atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]