888 matches
-
este o suită nesfârșită de alegeri, gândi pășind pe podul de lemn suspendat în cablurile pe jumătate ruginite. Ochii o ardeau de la atâtea lacrimi și își simțea capul greu. Cu toate acestea, nu se opri. Balansul imprimat de pașii ei apăsați, stârnea o tânguire sacadată în legăturile metalice. Aceeași tânguire care, nu cu mult timp în urmă, când se plimbase la brațul Lui pe același traseu, li se păruse că semăna cu scâncetul unei pisici sălbatice. Alungă gândurile care îi aminteau
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
alte 10 picături de infuzie concentrată de mentă și apoi încă 10 de infuzie concentrată de pelin. Se mai adaugă 10 picături de tinctura de propolis, se amestecă bine și cu un disc cosmetic se aplică pe fata prin tamponare apăsata, astfel încât să pătrundă bine la nivelul pielii. Se ține 30 de minute, apoi se clătește tenul cu apă. Mască are efecte calmante, emoliente, antiacneice și hrănitoare, redând aspectul tânăr tenului și luptând împotriva ridurilor. Închide porii și tonifica tenul. - Mască
10 MASTI NATURISTE CU PROPOLIS CARE ITI INTINERESC TENUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359663_a_360992]
-
Doamne, cum de nu mi-am dat seama, că toate acestea clipe sunt pentru mine? Cum am putut să trec, și-n egoismul meu, să nu vad tot ce-i frumos și mă înconjoară? Ridic capul și merg cu pas apăsat, pe care-l aud doar eu și-mi umplu plămânii de mirosul teilor și las vântul și soarele de primăvară să mă îmbrățișeze, și binecuvintez aceste clipe pline de magie și mă bucur că exist! Am fost om, dar viața
CLIPA PENTRU TINE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340542_a_341871]
-
grupele de elevi, sub îndrumarea unui mentor, cred că procesul de formare a profesorilor ar avea foarte mult de câștigat. Există vreo inițiativă în acest sens? Am și anunțat că în toamna aceasta vrem să înaintăm, cu pași mult mai apăsați, în direcția aceasta a definirii formei instituționale prin care să putem forma viitoare generații de profesori. Generic vorbind, e aici vorba de definirea clară a ceea ce va fi un masterat didactic. Că va avea forma clară a unui masterat compact
„Nu cred că e o soluție școlară foarte bună aceea de a insista asupra unui număr enorm de exerciții și de teme” () [Corola-blog/BlogPost/338370_a_339699]
-
ar trebui să o avem nu doar pentru a menaja sensibilități sau a respecta codul bunelor maniere, ci și pentru că demersul nostru poate fi riscant, ca un bumerang care ni se întoarce în față. Se aud azi intervenții de corectare apăsată a celorlalți, făcute de persoane care ele însele se exprimă greșit. Corectarea celorlalți, în special în cadrul exprimării orale, este pe cât de ridicolă, pe atât de temerară. Ar trebui să fim infailibili noi înșine, ca să ne putem aroga dreptul de instanță
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
mă încrunt, însă văzând un bătrân neajutorat mi-am spus că, până la urmă, nu s-a întâmplat nimic grav și accidente se pot întâmpla oricui. Până la urmă m-a răcorit puțin. Abia când mi s-a adresat pe un ton apăsat (cu vocea lui inconfundabilă) cu „iartă-mă, eu de fapt voiam să te fac atent să nu verși tu paharul”, am realizat cine era, moment în care mi-a smuls un zâmbet și am răspuns că nu este nicio problemă
„Un pahar cu apă pentru un bătrân în suferință...” Zâmbetul trist cu care Mircea Albulescu a ieșit din lume () [Corola-blog/BlogPost/338607_a_339936]
-
până la schimbarea lui Cezar într-o stea. „Toate calitățile înăscute ale lui Ovidiu, precum și toate câștigurile pe care le datora profesorilor săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul și plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul își deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsați acasă, de cerul veșnic senin al Italiei
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
ma ascundeam Într-o capita sau în lan De grâu, cu boabe aurii Cu cartea lui la căpătai Privind înaltul cerului Albastru de seninul lui. Mi-e tare dor acum de Putna, Cu pietrele aspre de rău, Călcate sub pași apăsați, Pe care parcă-i aud azi. Mi-e dor de Teiul din Copou, De gazdă lui, casa Pogor, De Creangă bun amicul lui, De bojdeuca Țicăului, De unde ar fi văzut El Privind și gândind cu alean Aceea minune „Sară pe
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342102_a_343431]
-
care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
făcute ciuciulete și ele în fața ploii așteptând cu calm să-și încheie ropotele. Unele aruncau pete de culoare încărcate de viață, semn că monotonia poate fi învinsă. Cred că ele mi-au sugerat răspunsul la întrebarea de ce nu ne simțim apăsați suflestește de atâta gri. Era interesant să constați cum undeva stă pitit un grăunțe, care nu se vede, dar curând va înflori. Grăuntele acela nevăzut, era promisiunea zilelor frumoase care vor urma. Primăvară își aruncase „buzduganul”, îl simțeai în preajma, îi
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
mai fost niciodată ca înainte. Cum recunoaște Buckley, noutatea adusă în ecuație de el și Vidal a fost violența. Practic, cei doi comentatori au acordat mai puțin timp discutării platformelor politice ale democraților și republicanilor decât au alocat acuzațiilor cu apăsat caracter personal. Nu a lipsit nimic, de la ironie distrugătoare la acuzații descalificante. Aflat într-un moment de dificultate, în care ironiile sale șficuitoare și retorica impecabilă au început să pălească în fața discursului de mare forță și „la obiect” a nemesisului
Dușmanii ideali () [Corola-blog/BlogPost/338008_a_339337]
-
motive scurte și repetate și a folosit stilul vocal puternic, icnit, agresiv, provocator. Melodia nu a mai jucat rolul cel mai important și vocalistul și instrumentiștii au participat la ritm, conduși de toboșar. Tot grupul susținea ritmul într-un mod apăsat, de inspirație africană și latino-cubană. Născută în cartierele negre, muzica R&B a explodat în sălile de concert și de dans din Statele Unite și din Europa, a produs o epidemie cuceritoare, căruia nu i s-a putut opune nimeni. Mari
Cum să folosești eficient cutiile goale de conserve. Clyde Stubblefield, bateristul funk: „Tot ce știu este 1-2-3-4 și asta a venit de la sine” () [Corola-blog/BlogPost/337805_a_339134]
-
va reacționa, dar o prind în brațe și încerc s-o sărut. Nu se opune. Îmi apropii buzele de buzele ei și o sărut aproape imperceptibil. Îi simt mâinile încolăcindu-i-se după gât și răspunzându-mi cu un sărut apăsat și pasional. Instinctiv o iau în brațe, apoi îi prind fața în mâini și prelungesc sărutul acela înflăcărat până când o simt că se sufocă. O mână îmi alunecă spre sânii ei, apoi cealaltă, îi iau în mâini și-i sărut
DRUMUL APELOR, 15 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344187_a_345516]
-
apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să topească în reavăn pământ. aleile triste azi gânduri îndreaptă spre
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343141_a_344470]
-
mele,/ să sorb asfințit cu ochi de copil,/ nu-mi face cărări cu vântu-ți ostil/ pe frunte, pe mâini... mă plouă cu stele,// Octombrie rece, genunchii mi-au stat/ la cruce de piatră plângând tremurat,/ în brațe cu flori... călcând apăsat/ mormântul, vorbind cu ecou... un oftat,// Octombrie rece, pe lume-ai adus/ o floare de mac... înflorind la apus,/ un cer ca de foc pe suflet mi-ai pus,/ sub el lac de lacrimi pe frunze s-a dus,// Octombrie
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
în: Ediția nr. 1501 din 09 februarie 2015 Toate Articolele Autorului S-au rupt iar pernele în ceruri, De parcă îngerii deodată, Au hotărât ca să se bată În joacă, zgribuliți de geruri. Și curg a lumii stele iară, În tușe grele, apăsate, Ca niște draperii lăsate Peste luminile de-afară. Iar în copacii prinși în scenă, Se-așează fulgii ca-n fotolii, Țesându-și albele lințolii, Pe goliciunea lor obscenă. Alții dansează-n ritm haotic, Dar cad alcătuind covoare, Care prin alba
S-AU RUPT IAR PERNELE ÎN CERURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340170_a_341499]
-
pe Hristos. Hagia Sofia! Sfânta Înțelepciune a Lui Dumnezeu Umeri de piatră încremeniți pururi peste orașul lui Constantin, Coloane de porfir sprijinind arce sub Pantocrator Și lumina trecând prin ferestre, plăsmuind serafimi. Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan Împărătese prosternate în fața icoanelor ferecate-n dureri Peste tăceri răzbat heruvice, și departe departe... un ochi nemilos și profan Sub candelabrele grele de bronz lumina tresare înflorată Justinian
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
că domnul INO, răspunde hotărât: NU, iar eu sunt în deplin acord cu domnia sa! Da, „cuvinte pe verticală” sunt și poeziile din acest volum. Ca așezare doar. În rest, poeziile poartă un titlu, iar acesta este tipărit cu litere mai apăsate (îngroșate) decât cuvintele ce-l urmează, care, la rândul lor, stratificate în versuri, sunt scrise cu literă mare, de tipar, pentru înțelesul tuturor, la început de poezie, strofă ori frază, dacă aceasta nu are continuitate cu ideea celei anterioare. Și
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
REVERII Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului REVERII Săptămâna s-a prelins fulgurant cu-n miiiieeerrcuri ascuțit și iritant refugiindu-se să toarcă la soare pe prag tot vinerrrri-ssssââââmmbătă tihnit și apăsat. Privindu-și fiica o urma de dragoste-n priviri Cronos avea totuși pe brânci setea să-și stingă se reîntorcea cu ultimile fire de nisip ce în clepsidra aruncată peste cap amețitor se legănau. și între dinții scrâșniți cu trosnet
REVERII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379163_a_380492]
-
smte singur. În pofida anilor săi puțini, recurge instinctiv la amintire, ca la o instanță morală supremă: "Mă uit în jur,/ nimeni, doar ecoul/ prin răgazul aducerii aminte"(Dansând. Dar fondul țărănesc e prea viu pentru a nu-și trimite mesajele apăsate, pentru a nu îndruma senzorialul autorului către natură. Dincolo de străzile familiare, el percepe câmpul cosmic ca pe o matrice care nu i-ar putea fi refuzată, de vreme ce o legitimează prin substanțiale asocieri de cuvinte. suavitatea avânturilor sale se rodește, folcloric
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
cureaua în găicile pantalonilor. Domnul Welling: Mă aduci la disperare, Sofia! M-am săturat să acopăr mereu toate greșelile pe care le faci! Nu vreau să mai aud niciodată numele "John" în casa mea! Domnul Welling părăsește cameră cu pași apăsați, tușind de câteva ori din cauza tutunului în exces. Doamna Welling rămâne pe podea, stergandu-i lacrimile Sofiei cu mâna, incercand sa ii aline rănile de pe mâini și cea de pe obraz. Doamna Welling: Sofia, îmi pare rău pentru tot ceea ce se
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Fiecare cuvânt pus unde trebuie mângâie pulsul inimii chiar și când suferința sapă adânc. Uitarea ne va îmblânzi durerea, vom trăi mai departe-n culorile timpului așezat pe umerii tot mai apăsați. Deși orizontul se apropie ochii devin tot mai orbi și întunericul înghite distanța. Cine să oprească această evoluția predeterminată? Noi îmbogățind fiecare clipă cu lumina înțelegerii și acceptării. Știu nimeni nu va opri timpul dar îl va prelungi în suflet
TEAMA FUGE DE NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382025_a_383354]
-
Apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. Sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. Și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să topească în reavăn pământ. Aleile triste azi gânduri îndreaptă spre
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
Toate Articolele Autorului În ultimii zece ani am avut doar trei vise: Chemarea, Suspinul și Regăsirea, descătușate, dezlănțuite Venite să doară, promise de Cel Ce Veghează... Și zorii se întristează în lipsa creației. Toate trei într-o singură noapte Trei șoapte apăsate, poruncitoare Într-o săptămână care mulțumea timpului Pentru nerăbdarea cu care-și scutură clipele De pe aripele obosite de așteptarea creației. Chemarea În primul vis, Cel Ce Veghează se-asează sub gânduri Poruncind luminii să se joace-ntre stele Alături de ele să
3 PENTRU REGĂSIRE de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380546_a_381875]