1,116 matches
-
le-a interzis fraților săi să se căsătorească înainte ca el să aibă un moștenitor. Când doi dintre ei au murit fără să se fi căsătorit, el le-a luat pământurile. Vasili a anexat ultimele provincii autonome: Pskov în 1510, apanajul Volokolamsk în 1513, ce mai rămăsese din Raizan în 1521 și Novgorod-Severski în 1522. S-a străduit să mențină influența Moscovei asupra hanatului Kazan și până în 1532 a reușit să instaleze uin han care i-a recunoscut suveranitatea. Vasili și-
Vasili al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333676_a_335005]
-
ca principal teren de vânătoare pădurile din Munții Codru-Moma (Erdélyi-Szigethegység) - Apuseni. Prima mențiune documentara asupra împărțirii teritoriului regatului între membrii dinastiei domnitoare datează din timpul regelui Andrei I al Ungariei, care în 1048 a cedat o treime din țară drept apanaj fratelui său, Béla I. În momentul împărțirii regatului, Béla era considerat moștenitoru tronului, dar el și-a pierdut acest statut după ce regelui Andrei I i s-a născut un fiu în 1953, Solomon, care a fost încoronat încă din minorat
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
14 ianuarie 1163), ducele Ștefan a fost proclamat rege, iar teritoriile ducatului au fost în mod definitiv în domeniile coroanei De-a lungul secolelelor al XIII-lea și al XIV-lea, membri ai caselor domnitoare au primit spre guvernare drept apanaj anumite teritorii, dar "Tercia pârș regni" nu a mai fost niciodată reînființat. Lista ducilor "Tercia pârș regni":
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
generația anilor 1950-1970 (deja din anii optzeci, bariera culturală impusă de regimul politic din România are ca efect o desincronizare între muzica românească și cea străină; prin urmare, evoluția care nu a mai putut fi imitată în România va fi apanajul muzicii pop). O parte din acești interpreți și compozitori s-au retras din activitatea muzicală, în vreme ce alții s-au reorientat către alte genuri muzicale, cel mai adesea spre muzica pop. De aceea, muzica ușoară în context internațional este un gen
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
și modalități realiste de a le reprezenta. în Anglia a luat avânt literatura și dramaturgia, în special datorita operelor lui William Shakespeare. Publicul a început să aibă acces la arte și să le aprecieze în mare măsură, acestea nemaifiind un apanaj al regelui și Bisericii. Noile clase de mijloc, negustorii și meseriașii, plăteau sume importante pentru operele de arta, iar a fi patron al artelor devenise o chestiune modestă. Pe continentele americane, aztecii și incașii au creat podoabe de aur și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
presiune pusă de corporații pe flexibilitatea socială au dus la o fragmentare a societății pe criterii religioase și etnice, dând naștere la numeroase subculturi (bande). Cei care au acces la informație posedă un avantaj economic în fața celorlalți, securitatea datelor fiind apanajul corporațiilor și răufăcătorilor. Acțiunea începe la câteva săptămâni după recapturarea lui Nick, alternând între argumentele morale ale interogatorului său și amintiri ale carierei sale. Interogatorul este Paul Freeman, absolventul unei grupări secrete care se ocupă de arme și strategii de
Călător pe unda de șoc () [Corola-website/Science/324579_a_325908]
-
Școala de la Sfântul Sava este cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română. În trecutul acestei instituții apare figura marcantă a lui Gheorghe Lazăr, râspânditor de cultură într-o epocă în care aceasta era considerată un apanaj al păturilor sociale înstărite. Atunci când cartea era o raritate și, de multe ori, în limbi necunoscute de popor, Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română, fapt care a deschis noi orizonturi pentru un mare număr de
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
speciei pe care o cultiva: "Desenul de presă rămâne un gen artistic cu iz de efemerida, dar cu impact de dinamita". Publicațiile la care colaborează însoțesc principalele articole cu ilustrații ce se vor comentarii la text. Desenele lui Dion au apanajul incisivității, dar și al expresiei estetice, dând echilibru materialelor tipărite. Ion Butnaru Grafician al tranșeelor și al arsenalelor, Dion vine la o tribuna încununată cu lauri, vorbind la milioane de microfoane cu grafitul sau, o limbă esperanto a păcii și
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
Am în vedere o istorie a literaturii pentru cei care citesc. Oare ce aroganță e asta? se vor întreba unii. Nu cumva autorul se face vinovat de (tot se poartă acuzația) elitism? Voi răspunde: cititul și scrisul au fost dintotdeauna apanajul unor elite. Astăzi, parcă, mai mult ca oricînd. Nu e nimic extraordinar în asta. Literatura se adresează exclusiv celor care citesc. O istorie a literaturii trebuie, nu poate să fie decît pe înțelesul celor care citesc. N-ar fi onest
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
în veci; n-o vei avea decât dacă ți-o iei cu de la tine putere, nesocotind propria- ți chibzuință și, cu atât mai mult, prejudecățile celor care, mai șireți fiind, nu tânjesc câtuși de puțin după libertate. Conformismul nu este apanajul unui anumit model de societate; libertățile seamănă însă cu fructul oprit. În Occident libertatea de a nu gândi ca ceilalți, la îndemâna oricui, nu seduce aproape pe nimeni. De îndată ce libertatea asta pare să nu mai fie asigurată, se vor găsi pe
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
de relații interstatale lasă din ce în ce mai mult loc diplomației multilateralismului și coalițiilor ad-hoc, dar diplomația s-a adaptat la această nouă realitate. Fiecare dimensiune a securității constituie un obiect al dialogului în format multilateral. Astfel, dacă dimensiunea clasică a securității este apanajul organizațiilor de securitate colectivă și al primelor forme de multilateralism, în ultimele decenii, extinderea conceptului de securitate este reflectată de lărgirea temelor abordate în diverse formate de cooperare regională și internațională. Chiar NATO - inițial, o alianță strict militară - s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
un parcurs european bun și lin. Aceasta este ceea ce putem spune în acest moment despre Kosovo. Să nu ne grăbim la interpretări. Cel puțin în Ministerul de Externe, vocea oficială a României nu se poate grăbi la interpretări. Interpretările sunt apanajul dumneavoastră. Dar trebuie să ținem cont de o chestiune. Gesturile politice, proiectele politice și, mai ales, deciziile politice au întotdeauna consecințe. În Balcani, lumea arată un pic altfel. Nu este complet așezată, mai sunt multe „conturi” istorice - și pun expresia
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
răspunsuri la întrebări de tipul celor de mai sus, într-o investigație care vizează cu precădere poezia actuală și mai cu seamă acel segment al său care, nu de puține ori, recurge la procedee și convenții considerate multă vreme drept apanajul exclusiv al prozei ficționale. Nu mai este nevoie să insistăm asupra faptului că acest fenomen nu constituie nici el o noutate absolută. Dintotdeauna, resurecțiile literare s-au făcut în numele realului (observația are o vechime venerabilă); actul literar a fost preponderent
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
moduri de a fi (sau între diferitele „modele ontologice”, pentru a împrumuta o altă expresie a lui Brian McHale). Aproape că nu mai este nevoie să adăugăm că, într-un asemenea context, utilizarea unor procedee care constitiau până nu demult apanajul exclusiv al prozei ficționale (descriere, narațiune, dialog) se impune de la sine. Constatăm așadar că ecuația noastră poate deveni, la rigoare, „mimetic” = „ficțional”, raportul de (cvasi)sinonimie care se stabilește excluzând din start orice formulă-șablon și implicit orice definiție a realismului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
surprinde acea complexitate a realului, pentru care unicitatea unui moment de revelație nu este întotdeauna suficientă. Intuind probabil că o poezie incapabilă să dialogheze cu proza își pierde treptat inventivitatea și vigoarea, el recurge adeseori la instrumente considerate multă vreme apanajul exclusiv al acesteia din urmă (nu disprețuiește verosimilitatea, succesiunea lineară, desfășurările pe orizontală) și reușește astfel - măcar în parte - să depășească impasul orfic al comunicării fondate pe inefabil, pe un moment privilegiat care nu poate fi pe deplin exprimat sau
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la nivelul funcțiilor și relațiilor 347. În atitudini de acest fel se simte inaderența clară la un anumit tip de poezie (cea modernistă), dorința de reîntoarcere la comunicare, la catifelarea vocii, la anumite procedee care multă vreme au fost considerate apanajul exclusiv al prozei (epicul, mimesisul, dialogismul, verosimilitatea, tranzitivitatea), dar și - în consonanță cu spiritul obsedat de imanență al lumii postmoderne - aspirația (utopică!?) de a impune un nou construct al realității, unul de o uriașă complexitate și eterogenitate. Acest construct ar
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a-l încadra într-unul din genurile literare consacrate (epic, liric, dramatic) este sortită eșecului. În spiritului așa-numitei hibridizări sau contaminări a genurilor - definitorie pentru poetica postmodernismului - Mircea Cărtărescu recurge la anumite procedee care au fost considerate multă vreme apanajul exclusiv al prozei ficționale (descrieri, dialoguri, dezvoltări de tip narativ), reușind în felul acesta să creeze o „lume” de o uriașă complexitate și eterogenitate. Este de ajuns să urmărim modul în care secvențele liric-parodice alternează cu acelea narativ-descriptive pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
posibil, virtual se pot - la rigoare - substitui unul altuia. Guvernată de logica intervalului, a spațiului liminar, poezia metatranzitivă manifestă - pe lângă preocuparea învederată pentru real - o evidentă aplecare către evidențierea dimensiunii metacomunicative a discursului. Apelând la procedee considerate mult timp drept apanajul exclusiv al prozei ficționale (narațiune, descriere, portret etc.), ea devine adeseori - chiar dacă nu întotdeauna la modul explicit - și teorie a poeziei, reușind în ultimă instanță să dea socoteală de bogăția structurală a acestei lumi, iremediabil scindate. Limbajul însuși nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
activitate intra-cuplu (Marlowe 2007), sau între categoriile generice de sex. Cu toate acestea, cu excepția acelora, foarte puține, a căror fabricare necesită forță brută, și a aspectelor legate de transportul materiei prime, ele pot cu greu să fie considerate drept apanajul unui sex anume (Graves-Brown 1996). footnote> Modificarea calității nutriționale a surselor de hrană, recte creșterea importanței cărnii în alimentație, pare să fie legată de mutațiile somatice suferite deja de către Homo ergaster (Mann 2000). Convențional, așa cum am văzut, activitățile vânătorești au
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
reluată în varianta sârbă în anul 1997) și compusele lor cu particulele savante post-, neo-, hiper- ori "fețe ale modernității" (despre care scria M. Călinescu în 1995), precum "modernismul", "avangarda", "decadența", "kitsch"-ul, "postmodernismul" și altele. Întrucât modernitatea rămâne un apanaj al țărilor creștine europene, ne vom pune și întrebarea: ce consecințe are ea asupra creștinismului? Ivan Illich (1926-2002) opina că lumea modernă nu este nici împlinirea, nici negarea creștinismului, ci pervertirea sa. Mai că suntem tentați să-i dăm dreptate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să-și fi pierdut o dată cu cele aproape trei secole scurse, înțelesul originar și să fi devenit în zilele noastre un act manqué; o lipsă, fatală, și, în aceeași vreme, un transfer istoric de sens: Libertatea adevărată să fi ajuns nu apanajul unei simple revoluții, ideologice, ca cea franceză, ci rezultatul unei deveniri mult mai importante ca aceea a unității făurite pe un nou continent de către imigranții celor mai felurite nații fugind de realitățile politice și economice din țările lor și găsind
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
supranumit cel Bun) a fost primul conte de Artois. Robert era cel de al cincilea (și unicul care a supraviețuit) fiu al regelui Ludovic al VIII-lea al Franței cu Bianca de Castilia. Robert a primit provincia Artois ca un apanaj, în conformitate cu testamentul tatălui său (d. 1226) care prevedea acest lucru odată cu atingerea majorității de către Robert, lucru care s-a petrecut în anul 1237 (la vârsta de 21 de ani). În 1240, papa Grigore al IX-lea, aflat în conflict cu
Robert I de Artois () [Corola-website/Science/328469_a_329798]
-
auctoriale, să zburde în contradictorii, extrem de riscante aproximații... Dar examenul cel mai important pe care-l are de trecut o scriere de un astfel de tip este cel al selecției numelor de poeți. Socotind că hățișul concepției textualizante este exclusiv apanajul exegetului ( ne e greu să presupunem că altcineva l-ar putea prelua cu rol de busolă), antologarea poeților implică nu doar asumarea unor reacții subiective, ci și pe cea a unei sporite responsabilități publice. Una e să faci amenajări în
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
Kennedy, atât de eterice și de rafinate, cu părul lor diafan, încât păreau o altă specie umană. Cum profilul Candy Grrrl era oarecum rebel și trăsnit, trebuia să mă îmbrac conform rolului, dar m-am obișnuit destul de repede. Bizareriile sunt apanajul femeilor tinere, iar eu aveam treizeci și unu de ani și deja mă cam săturasem încercând să asortez roz cu portocaliu. Încântată de o ocazie de a mă îmbrăca sobru, îmi scosesem cu bucurie toate bentițele și accesoriile ridicole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Trufașă. — Maiestate, am spus noi Îngenunchind. — Dee, a spus Ea, știu tot. Să nu credeți că strămoșii mei i-au salvat pe Cavaleri pentru ca apoi să le conceadă stăpânirea lumii. Cer, Înțelegeți bine, cer ca până la urmă secretul să fie apanajul Coroanei. — Maiestate, vreau secretul, cu orice preț, și Îl vreau pentru Coroană. Vreau să-i regăsesc pe ceilalți posesori ai lui, dacă asta-i calea cea mai scurtă, dar când Îmi vor fi predat din prostie ceea ce știu ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]