KorAP: Find »[drukola/base=apelantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...67 >

1,667 matches

Corola-website/Law/190246_a_191575

BUCUREȘTI Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală Ședința publică din 5.02.2007 Curtea compusă din: Președinte - Georgeta Stegaru Judecător - Viorel Voineag Grefier - Ionică Roșioru Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta Societatea Română de Radiodifuziune - SRR și apelanta Asociația Română de Comunicații Audiovizuale - ARCA, împotriva Deciziei nr. 74/12 aprilie 2006 (Hotărârii arbitrale din 10 aprilie 2006), pronunțată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimații Centrul Român

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
pentru cauze privind proprietatea intelectuală Ședința publică din 5.02.2007 Curtea compusă din: Președinte - Georgeta Stegaru Judecător - Viorel Voineag Grefier - Ionică Roșioru Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta Societatea Română de Radiodifuziune - SRR și apelanta Asociația Română de Comunicații Audiovizuale - ARCA, împotriva Deciziei nr. 74/12 aprilie 2006 (Hotărârii arbitrale din 10 aprilie 2006), pronunțată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimații Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - (CREDIDAM), Uniunea

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
brute lunare, respectiv 2% pentru anul 2006, 2,2% pentru anul 2007 și 2,4% pentru anul 2008. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE - SRR și ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE COMUNICAȚII AUDIOVIZUALE - ARCA. A. Apelul formulat de apelanta SRR a fost depus la ORDA, instituție care a dispus înaintarea acestuia către Curtea de Apel București, unde a fost înregistrat sub nr. 5.588/2/2006 pe rolul Secției a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
SRR a fost depus la ORDA, instituție care a dispus înaintarea acestuia către Curtea de Apel București, unde a fost înregistrat sub nr. 5.588/2/2006 pe rolul Secției a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Apelanta SRR a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii arbitrale expunând, în esență, următoarele critici: 1. referitor la pct. 1 al metodologiei: legiuitorul a prevăzut că pentru situația fonogramelor publicate în scop comercial gestiunea colectivă este facultativă, iar nu obligatorie, împrejurare în

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
ponderate cu 43%. 4. referitor la pct. 8 din metodologie: există o imposibilitate obiectivă de a pune în aplicare această dispoziție, fiind încălcate, de altfel, și dispozițiile art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 . De asemenea, apelanta SRR a solicitat și suspendarea executării hotărârii arbitrale atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei, invocându-se, în esență, faptul că nu s-a stabilit în mod clar domeniul de aplicare al acesteia, respectiv nu s-a determinat repertoriul de fonograme

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
la Curtea de Apel București, unde a fost înregistrată sub nr. 5.760/2/2006 pe rolul Secției a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Ulterior, aceeași cerere a fost depusă și la ORDA, fiind înaintată instanței. Apelanta ARCA a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii arbitrale, expunând, în esență, următoarele critici: - hotărârea arbitrală este rezultatul procedurilor declanșate prin Decizia ORDA nr. 216/2005 , decizie ce a fost anulată prin Sentința civilă nr. 940/20 aprilie 2006 de Curtea

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
radiodifuzării fonogramelor; - prin art. 8 din metodologie se dispune o soluție imposibil de aplicat sub raport contabil, datele solicitate fiind imposibil de procurat, încălcându-se în același timp și prevederile art. 130 alin. (1) lit. h) din lege. De asemenea, apelanta ARCA a solicitat și suspendarea executării hotărârii arbitrale atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei, invocându-se, în esență, faptul că în condițiile în care se anulează hotărârea recuperarea sumelor plătite deja organismelor de gestiune colectivă s-ar realiza foarte greu

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
de 10 noiembrie 2006 s-a dispus conexarea dosarului nr. 5.760/2/2006 la dosarul nr. 5.588/2/2006, considerentele fiind expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen. C. În ședința publică din data de 13 octombrie 2006 apelanta SRR a depus o cerere prin care și-a restrâns motivele de apel depuse inițial, cerere prin care a solicitat să se ia act că solicită modificarea pct. 4 al metodologiei, în sensul reducerii sumei pe care a fost obligată

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
reducerii sumei pe care a fost obligată să o plătească celor două organisme de gestiune colectivă de la 5.000.000 lei la 2.320.060 lei. De asemenea, a reiterat cererea de suspendare a hotărârii arbitrale. În motivarea acestei cereri apelanta SRR a arătat, în esență, că hotărârea a stabilit cuantumul remunerației cu aplicarea greșită a legii, în sensul că a fost aplicat procentul de 2,94% la veniturile totale ale SRR în loc să fie aplicat la veniturile ponderate, corespunzător utilizării fonogramelor

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 . Se ignoră astfel specificul dreptului la remunerație și multitudinea de artiști interpreți sau executanți a căror prestații sunt utilizate; - invocarea noțiunii de comunicare publică, în sensul că nu toate fonogramele utilizate de apelantă în emisiuni reprezintă comunicare publică, motiv pentru care pentru acestea nu s-ar datora remunerație, este incorectă, având în vedere definiția legală a acestei noțiuni; - nu poate fi avut în vedere Protocolul încheiat anterior Ordonanței de urgență a Guvernului nr.

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
echitabile, după ce metodologiile au fost supuse procedurii de arbitraj, nu semnifică anularea automată a acestor acte, care nu se găsesc în raport de subsecvență cu decizia ORDA ce a intrat deja în circuitul civil și a produs efecte autonome; - susținerea apelantei în sensul că remunerația echitabilă nu trebuie colectată în mod obligatoriu printr-un organism de gestiune colectivă este nefondată, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 123^1 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 , care reglementează gestiunea colectivă

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
fonogramelor în anul respectiv. În condițiile în care ponderea utilizării a crescut în anul 2006 și procentul a crescut în mod proporțional. În dovedirea apelurilor și în apărare s-a administrat proba cu înscrisuri. D. La ultimul termen de judecată, apelanta ARCA a renunțat la cererea de suspendare a hotărârii arbitrale atacate, precum și la motivul de apel prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale ca urmare a anulării deciziei ORDA prin care au fost desemnate organismele de gestiune colectivă să participe

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
pronunțării prezentei decizii. E. Tot la ultimul termen de judecată s-au invocat și nulitatea apelului formulat de ARCA, pe motiv că acesta ar fi fost depus în mod direct la instanța de judecată, și tardivitatea apelului formulat de această apelantă și depus în mod direct la ORDA. Curtea a acordat cuvântul părților atât cu privire la excepțiile formulate, cât și cu privire la fondul celor două apeluri. Analizând cele două apeluri de față, Curtea reține următoarele: I. În primul rând se impune a analiza

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
a fost depusă în mod direct la instanță, respectiv Curtea de Apel București. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 , coroborat cu art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Apelanta ARCA a solicitat respingerea excepției de nulitate a apelului considerând că din interpretarea art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 rezultă că cererea de apel se depune în mod direct la instanță. Dispoziții legale relevante: Art. 131

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
instanță. În mod cu totul evident sancțiunea nulității apelului constituie în cazul de față o limitare a dreptului de acces la justiție, deoarece, adoptând o astfel de soluție instanța nu va decide asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil ale apelantei. Prin urmare, Curtea trebuie să examineze sensul noțiunii de "acces la justiție" pentru a decide dacă eventuala aplicare a sancțiunii nulității apelului pentru nedepunerea acestuia în termenul legal la ORDA nu afectează substanța dreptului de acces la justiție. În ceea ce privește înțelesul

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese. Prin prisma acestor considerații, urmează a decide dacă, în raport cu circumstanțele de fapt ale speței, poate fi aplicată sancțiunea nulității în ceea ce privește cererea de apel depusă în mod direct la instanță de către apelanta ARCA. Pentru aceasta, Curtea consideră necesar a examina, separat și coroborat, conținutul textelor de lege relevante cuprinse în Legea nr. 8/1996 și în Codul de procedură civilă. Procedând la acest demers judiciar, Curtea apreciază următoarele: 1. Dispozițiile art. 131

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
instanța competentă [a se vedea mai sus pct. I.2 lit. b)]. În aceste condiții Curtea constată că textele de lege care reglementează sesizarea instanței cu o cerere de apel împotriva hotărârii arbitrale sunt neclare, iar a dispune anularea cererii apelantei pentru motivul că nu le-a interpretat într-un sens, ci în altul, ar însemna a se aduce atingere dreptului efectiv la o instanță. Atât timp cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că neclaritățile privind natura juridică a unor acte

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
Franța, 1992), prin similitudine se poate reține și faptul că lipsa de claritate a normelor care reglementează modul de sesizare a instanței afectează acest drept. În consecință, Curtea apreciază că nu poate să dispună anularea cererii de apel depuse de apelanta ARCA în mod direct la instanță. Sub un al doilea aspect, Curtea apreciază că nici dacă s-ar interpreta în mod imperativ că apelul trebuie depus la ORDA, sancțiunea anulării acestuia pentru motivul că a fost depus direct la instanță

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
aplica o aceeași sancțiune și în cazul apelului declarat împotriva hotărârii arbitrale pronunțate în condițiile art. 131^2 din Legea nr. 8/1996 . Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată excepția nulității cererii de apel depuse de apelanta ARCA direct la instanță. II. În ceea ce privește apelul declarat de ARCA, astfel cum au fost restrânse motivele acestuia la ultimul termen de judecată, Curtea reține următoarele: Prin apelul formulat de ARCA s-au expus, în esență, următoarele critici esențiale: 1. art.

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
B. care sunt fonogramele ce au făcut obiectul arbitrajului; C. legalitatea și temeinicia pct. 1 și 6 din metodologie în raport cu rezolvarea problemelor anterioare. A. În ceea ce privește sensul sintagmelor de "fonograme publicate în scop comercial" și "fonograme de comerț", Curtea constată următoarele: Apelanta ARCA a invocat faptul că obiectul arbitrajului l-au constituit neînțelegerile dintre părți cu privire la remunerația datorată pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial, iar nu pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț, motiv pentru care gestiunea colectivă a drepturilor este una facultativă

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț, motiv pentru care gestiunea colectivă a drepturilor este una facultativă, iar nu obligatorie, cu consecințe juridice sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 131^1 alin. (1) lit. c) și lit. e) din Legea nr. 8/1996 . Apelanta nu a încercat să definească cele două sintagme, arătând doar că există o diferență evidentă de regim juridic între acestea, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 123^1 lit. f) și al art. 123^2 alin. (1) lit. f) din

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
iar fonogramele utilizate de marea majoritate a celorlalți comercianți ca fiind "fonograme de comerț". C. Cât privește legalitatea și temeinicia pct. 1 și 6 din metodologie, în raport de rezolvarea problemelor expuse la lit. B și C, Curtea reține următoarele: Apelanta ARCA a arătat că pct. 1 și 6 din metodologie extind în mod nelegal obligația de plată a remunerației la toate fonogramele publicate în scop comercial aflate în termenele de protecție de societăți de radiodifuziune și nu o rezumă numai

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
fonograme utilizate, să gestioneze el însuși drepturile conexe cuvenite artiștilor interpreți sau executanți ori producătorilor de fonograme, pe baza unui mandat sau contract de reprezentare ori în baza legii." ... În ceea ce privește pct. 6 din metodologie, pe lângă critica aferentă și pct. 1, apelanta ARCA a mai arătat următoarele: Deși art. 131^1 alin. (3) din legea dreptului de autor prevede că remunerațiile pot fi solicitate numai în măsura în care se realizează o utilizare a operelor, metodologia nu face nicio diferențiere în raport de procentul de

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
utilizare". Se observă cu evidență că legiuitorul a urmărit să stabilească într-un mod mult mai precis baza de calcul la care se raportează procentul cu titlu de remunerație. Având în vedere aceste considerente, Curtea consideră neîntemeiate propunerile făcute de către apelanta ARCA, prin care solicită ca baza de calcul să fie stabilită prin ponderarea veniturilor totale realizate din radiodifuzare, corespunzător proporției utilizării fonogramelor. i^2) O a doua problemă o constituie cea legată de modul în care Completul de arbitraj a

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]
însă va utiliza fonogramele în proporție de 75%, atunci și procentul de 2% se va reduce în mod corespunzător la cifra de 1,5%, urmând ca remunerația ce trebuie plătită să fie de 1.500 lei. Cât privește procentul, deși apelanta a arătat că acesta ar fi prea mare în raport cu scara de procente practicate în Europa, Curtea constată că la dosar nu a depus nicio dovadă privind nivelul procentelor stabilite în alte țări. Judecând în echitate, Curtea apreciază că procentele de

DECIZIA CIVILA nr. 23.A din 5 februarie 2007 împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/12 aprilie 2006. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/190246_a_191575]