429 matches
-
repovestit pe scurt legenda, care s-ar putea să aibă un sîmbure de realitate, cu mici „înflorituri“ necesare adecvării la mentalitatea celor mici. Revenind la toponimie, trebuie să spunem că în Dobrogea mai sunt cîteva nume de locuri formate de la apelativul ghiol, „lac“, de origine turcească: Agighiol („lacul amar“), Sarighiol („lacul galben“), Siutghiol („lacul lăptos“), Ghiol Punar („Fîntîna Lacului“ sau „Lacul Fîntînii“). Cît privește numele de locuri imaginare, culese de autorii Dicționarului din literatura dedicată copiilor, mai menționăm cîteva, intrate în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mare în care probabil că se vărsau și care, în cazul Tecucelului Sec, a trecut, prin trans fer, la satul aflat pe cursul unuia dintre ele. Din aceeași familie semantică a hidronimelor (desemnînd o apă curgătoare prin toponimizarea unuia dintre apelativele care descriu generic această realitate geografică: apă, rîu, pîrîu, fluviu, vale, torent etc.) fac parte și străvechile Dunăre, Don, Nipru, Nistru, Istru (numele grecesc al Dunării), Struma, Istrița, Strei, Siret, iar după unii specialiști, formantul -ui din finala unor nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se află toponimele menționate sunt înțesate de oiconime slave (Orșova > Rîșava, Ilovița, Jidoștița, Topolnița, Vodița, Barlova, Zlagna, Bolvașnița, Petroșnița, Butoșnița, Goleț, Ilova, Sadova etc.). Acest lucru face mai puțin probabilă o rădăcină romînească pentru Vîrciorova, cum s-a presupus, adică apelativul vîrf > * vîrfcior, la care s-ar fi adăugat sufixul slav -ova (asemenea formații hibride nu prea există). Nu are mari șanse nici apropierea de apelativul romînesc „fabulos“ vîrciolog (> vîrciorog), chiar dacă fonetic nu prezintă dificultăți mari. În schimb, un sl. vrčarǐ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ceea ce înseamnă că transformările sugerate sunt cel puțin discutabile. De altfel, una dintre cele două atestări Vîrbov a fost relocalizată pe teritoriul altei localități doljene. DTRO indică drept etimon numele de persoană Vîrvor, probabil o poreclă, deoarece se trimite la apelativul vîrvor (al cărui accent nu e indicat) cu sensul „ramură subțire“. DLR indică însă accentul, care este oxiton, deci diferit de Vîrvor. Apelativul vîlvară corespunde ca accent, dar are o silabă în plus. DLR trimite, pentru definiție (considerîndu-l deci o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufixul or (ca Boldor, Condor, Bohor, Bogor, Bojor, Bodor, Bator, Bolbor, Bondor etc.) din tema Vîr-, extrasă probabil din antroponime ca Varvara și prezentă în numele Vîrva, Vîrvescu, Vîrdel, Vîrlan, Vîrvaș (din nou cu accentul oxiton, însă). Trimiterea din DTRO la apelativul vîrvor cu sensul de „ramură subțire“ ar indica mai degrabă o poreclă, deși accentul dat de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Evident că toponimul este uzual și la nordul Dunării, nefiind nevoie să-l aducem din sud. Să ne gîndim la Vrîncioaia, Vrînceanu, Vrăncilă, Vrancu, Vrîncuț, Vrîncilă etc. N. Iorga și Simion Mehedinți au crezut că poate intra în ecuația etimologică apelativul slav și romînesc vrană, „gaură de butoi“, care ar descrie fidel forma concavă a uriașei depresiuni. Din nou se opune sufixul -cea, care e la bază diminutival, deci ar fi vorba de o „găurică“, lucru incongruent în cazul depresiunii. Emil
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
De menționat că există cîteva toponime formate de la baza vran: Vrani (sat din Caraș-Severin), Vraniu (pîrîu, afluent de stînga al pîrîului Ciclova), Dealul Vraniului (din Cîmpia Banatului). Ținînd seama că pe teritoriul romînesc există numeroase toponime formate de la sau cu apelativul corb (Corbeasca, Corbanca, Corbeanca, Corbeni, Corbești, Corbi, Corbu, Corbu Nou, Corbu Vechi, Corbulețu, Dealu Corbului, Malu Corbului, Movila Corbului, Ostrovu Corbului, Pădurea Corbului, Piatra Corbului, Piscul Corbului, Plaiu Corbului, Poiana Corbului, Rîpa Corbului, Valea Corbului, Vîrfu Corbului etc.), unii cercetători
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și studiată esperimental. Cazul lui Ludovic V. Mijloace materiale și psichologie (sugestia) pentru schimbarea personalității. PARTEA II Psihologia infantilă CAP. I. 1. Diferitele ramuri principale ale Psichologiei. Psihologia subjectivă și objectivă. Psihologia evoluționistă. 2. Studiu esperimental al copilului. a) metoda apelativă, b) a recunoașterii, c) dinamogenică (Baldwin). 3. Datele elementare și funcțiunile suflet ești. 4) Necesitatea teoriei prealabile și ipotezii în experiment. Ex.: esplicarea dextralității. CAP. II. 1. Caracteristica generală și familiară a naturei copilului. Copilul caracterisat prin o facultate predominantă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume comune. Perspectiva cronologică asupra operei, propusă de Mircea Tomuș, facilitează înțelegerea devenirii personajului caragialian în funcție de raportul pe care acesta îl stabilește cu mediul referențial. Se remarcă linia evolutivă plecând de la personajele comediilor, armonizate intim cu mediul social-istoric, la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un suflet sensibil, pentru că Mitică e "băiat bun". Profunzimea sentimentelor, spiritul de sacrificiu, natura duală a caracterului, noblețea sufletească etc. sunt calități ascunse sub paravanul miticist al neseriozitații și al superficialității, aparențe impuse de un for interior, ca pandant al apelativului "Mitică", preferat în locul sugestivului dar neobișnuitului nume de botez, Mai. Configurarea dimensiunii interioare completează în spirit modernist fișa caracterului, umanizându-l, dar presupune, în același timp, și glisarea din zona satiricului în cea a melodramei, fandată abil prin replica din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în antipiesele sale în care distribuie roluri unor personaje ca El și Ea (Delir în doi), Domnul și Doamna (O fată de măritat), Profesorul, Eleva, Servitoarea (Lecția), Bătrânul, Bătrâna, Oratorul (Scaunele) etc. Chiar atunci când nominalizează, Eugen Ionescu subliniază înserierea personajelor, apelativele fiind aproape întotdeauna însoțite de anumite precizări care sugerează multiplicarea elementului uman printr-un proces de reificare: Roberte I, Roberte II, Roberte-mama, Roberte-tata, Jaques-fiul, Jaques-mama, Bartholomeus I, Bartholomeus II. Aceleiași intenții de evidențiere a caracterului de "gloată" sau a "rinocerizării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i spune să-și folosească arma drept oglindă pentru a se bărbieri. - Trebuie să-ți spun că am mai participat la zeci de astfel de teste practice, dar al tău a fost de departe cel mai reușit, scumpo. La auzul apelativului folosit, o pufni râsul. După cum vedea, încă mai erau astfel de indivizi primitivi prin poliție - majoritatea însă se mulțumeau să manifeste un soi de condescendență, nicidecum sexism, precum acest „mascul feroce”. Sachs nu mai auzise „scumpo” sau „păpușă” de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vezi cu păr pe față. Sunt prea bătrân ca să mă mai schimb, insistă socrul meu. Nu spune asta, tăticule, zise Susannah. Și, în plus, asta e părerea lui mami. Soția mea și sora ei încă se mai adresau părinților cu apelativele din copilărie. Credeam că or să înceteze când or să aibă și ele copii, dar mă înșelasem. — O să arăți mai tânăr fără mustață. — Vezi, până și Susannah e de acord, spuse soacra mea. Dacă scapi de mustața aia căruntă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
format prin compunere. 2.Notează o coordonată spațială și una temporală. 3.Explică prezența virgulelor în structura: O, părinte,... 4.Comentează rolul expresiv al formelor verbale negative. 5.Menționează modul de expunere prezent în fragmente. 6.Precizează destinatarul ascuns sub apelativul părinte. 7.Scrie două elemente comune dramei și baladei populare din care s-a inspirat Lucian Blaga. 8. Prezintă motivul frământării personajului Manole. 9. Argumentează, prin două caracteristici, încadrarea dramei în expresionism, având în vedere: sursa de inspirație, simbolistica și
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
frecvente decât cele pronominale și între ele se poate stabili o corespondență: centrul grupului nominal, vocativul părinte, este precedat de un adjectiv; substantivul abstract format pe baza acestui adjectiv este integrat în sintagma pronominală. Astfel, pentru episcopi și arhierei vicari, apelativului substantival recomandat Preasfințite Părinte 16 îi corespunde Preasfinția Voastră. Episcopul Iustin Chira primește următoarea remarcă: Mă așteptam la o opinie mai severă din partea Preasfinției Voastre. (FA). Pentru arhiepiscopi și mitropoliți se utilizează formula substantivală Înalt Preasfințite Părinte 17 și cea
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
îi povestește istoria vieții lui și a celuilalt Babis, îl întreabă dacă nu cumva scrie "Sau scrii? ...Nu cumva scrii? mă tutuise deodată, glumeț, cu o amenințare glumeață, oprindu-se din nou în ninsoarea bogată 31. Altădată îl apostrofează cu apelativul autor: Ah, autorule, autorule! Îmi făcu el cu degetul, nu m-aș mira să aflu azi, mâine, că noaptea eu mă plimb cu un autor!...32. Înregistrându-i povestea pe bandă, Babis Vătășescu notează: Oricum, eram suveran. Amintirile lui îmi
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
locuitori ai satelor, nelegați de mijloacele moderne de comunicare, până spre sfârșitul secolului al XX-lea, nu le adoptă. Aminteam de același procedeu al omisiunii unei părți din cuvânt și în cazul unor substantive proprii în aceleași regiuni. De pildă apelativele Casandra, Raveca, Gheorghe (George), Ion, Petru, și multe altele când sunt în context imperativ se pronunță: Casa!, Rave!, Ghio!(Geo!), (mă!) Ioa!. Scurtarea numelui însă în acest caz este susținută în toate situațiile de accentuarea ultimei vocale. Aceste forme nu
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
imperativă (injonctivă sau conativă), prima fiind legată de faptul că omul comunică informații despre realitate, iar cealaltă are în vedere faptul că utilizarea limbii determină adoptarea unui anumit comportament. Karl Bühler distingea, în anul 1934, trei funcții ale limbii (expresivă, apelativă și reprezentativă), simbolizate printr-un triunghi care are în vîrfuri locutorul (persoana întîi), interlocutorul (persoana a doua) și obiectul (persoana a treia). Mai tîrziu, în 1963 (cînd a fost publicat textul unei conferințe ținute în 1960), Roman Jakobson a adăugat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc.), toponimul Plătărești, format cu ajutorul sufixului -ești de la un nume de persoană pus în legătură cu tracicul Plator. Istoria limbii române, II, EA, București, 1969, nu dă nici un astfel de nume pentru că etimologia acestora „este adesea imposibil de stabilit din cauza necunoașterii sensului apelativului din care provin“ (p. 315). footnote> . Numele de persoane formate de la cuvinte autohtone păstrate (baltă, buză, copil, mazăre, mînz etc.) nu pot fi considerate ca păstrate de la traco-daci, pentru că nu se poate stabili cînd apelativul a devenit nume propriu. În timpul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de Dumnezeu dă posibilitatea ca omul postmodern să treacă prin toate ipostazele dezmățului său și să ajungă în aceea de diavol, gata să distrugă lumea în care trăiește, cu experiențele sale deșănțate, cu politicile iresponsabile. Autorul cărții zăbovește mult asupra apelativelor. Specialiștii în domeniu au utilizat diverși termeni: postmodernism, paramodernism, globmodernism, post-postmodernism, paradoxism, premodernism, transmodernism. Th. Codreanu face lumină în acest hățiș și pune lucrurile la punct. Unii autori separă postmodernismul de modernism, considerând că el reprezintă o epocă distinctă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de vreme ce nu pierd nici un prilej să-i critic. Dar asta-i adevărata dovadă de prietenie. Și ar fi și mai și dacă acei prieteni ar lua seama la gheruța mea, văzându-și bârna din ochi... Nedumerit sunt chiar și de apelativele voastre, cică politicoase; căci, judecând după ele, lumea voastră nu e Împărțită În două ca a mea, pisici și motani, ci În trei: doamne, domni și... domnișoare. Ultimul o fi vreun diminutiv, precum la cei mici ai mei, pisicuță ori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe când Ele sunt esențiale. Cică omul s’ar fi eliberat de instincte; nici pe departe, zic eu, riscând un cucui, chiar de la buna mea prietenă, căci și microfonul are coadă. Și mai risc unul, când mă gândesc că Încurcăturile dintre apelativele abia amintite nu’s decât manifestarea unei limite: Natura stimulează reproducerea, dar nu oricât. Ce să fac? Doar să mă feresc de ambele cucuie prin ceva măgulitor dar adevărat: bărbatul, cu unicul său apelativ, de domn, chiar dacă adesea nu prea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
proprietarilor, vânzări-cumpărări, date și ani. Se știe astfel că la Iordache Murguleț era casa documentelor Ipoteștilor; mai mult, că în 1835, stolnicul Mavrodin, geometrul ținutului, cumnatul de mai târziu al lui Gh. Eminovici, făcea harta locului 9. În urma adresei Divanului Apelativ din lași, Judecătoria ținutului Botoșani însărcinează, la 3 octombrie 1847, pe aga Dimitrie Ralet, președintele judecătoriei ținutale și pe căminarul Costache Baiardi, inginer al ținutului, să se prezinte la Ipotești pentru a alege și a stâlpi părțile dumisale cucoanei Frosiniții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
munte de om, de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzii133, căminarul n-avea în mod nativ nici o subtilitate sufletească; mai mult, îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu apelativul poet, completându-l cu fel de fel de ironii, fiind meșteșugit la de-alde astea. Astfel, copilul, a cărui sensibilitate prisosea, prefera să-l ocolească și să trăiască după bunul lui plac într-un cadru mioritic, cu Paseri lăutari,/ Păsărele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atipice" pentru femei (prin raportare la norma general acceptată) și traiectorii în care independența și asumarea unor poziții subiect să fie prioritare. Însuși gestul administrativ de schimbare a numelui prin mariaj, devenit "banal"/"normal" prin convenționalitatea sa, însoțit de schimbarea apelativului "domnișoară" în "doamnă", indică maniera diferențiată și inegală de construcție a identității de gen pentru femei, care prin aceste ritualuri sociale devin "bunuri de schimb simbolic" trecând, astfel, din "proprietatea" și protecția tatălui/a familiei de origine în cea a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]