1,159 matches
-
merite deosebite, dar mai ales pentru înalta viață monahală pe care acesta o ducea, arhimandritul Antonie Tătaru este sfințit arhiereu de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România sub oblăduirea IPS Vlasie Mogârzan și numit episcop-vicar cu apelativul de PS Antonie Ploieșteanul. Și după hirotonirea sa întru arhiereu, PS Antonie continuă să viețuiască la Mănăstirea Cucova și muncește, alături de ceilalți frați sau monahi, atât la treburile agricole, cât și în atelierul de sculptură. El este cel care a
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
a măritat cu ducele de Orléans, la Marsilia. Unchiul ei, Clement al VII-lea este cel care a refuzat acordarea divorțului lui Henric al VIII-lea de prima lui soție, Caterina de Aragon. Deși acesta i se adresa Caterinei cu apelativul de nepoată, era de fapt văr de gradul întâi al bunicului ei. Papa Clement al VII-lea a fost cel care a perfectat mariajul ei, discutând cu tatăl lui Henric, Francisc I al Franței. Acesta era implicat în lupta împotriva
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
mai tinerii intelectuali transilvăneni: a luat parte la reorganizarea Universității Franz Joseph, reușind să înlocuiască predarea în limba maghiară cu cea în limba română, unde i-a întâlnit pe cărturarii Vasile Pârvan și Vasile Bogrea (care l-au primit cu apelativul „geniul nostru protector”), și a publicat o laudă la adresa poetului tradiționalist Lucian Blaga. A ținut corespondența cu intelectualii din toate regiunile, și este românul căruia i s-au trimis cele mai multe scrisori în istoria Poștei Române În timpul unei călătorii în jurul României
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
mai înainte în același loc. Prietenul său, Stavridakis, pleca în Caucaz pentru a-i ajuta pe grecii pontici (cunoscuți în acea regiune sub numele de greci caucazieni) care erau persecutați, adresându-i-se naratorului, ce-l însoțise în port, cu apelativul ironic de „șoarece de bibliotecă”. Dornic să-și învingă propria slăbiciune și să cunoască viața, tânărul intelectual a decis să plece în insula Creta pentru a redeschide o mină de lignit dezafectată și a trăi timp de câteva luni laolaltă
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
va avea. Înainte de Tratatul de la Lisabona, președinția era exercitată rotativ la fel ca sistemul de prezidenție rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Cu excepția președinților de state, a statelor germanofone și a oficialilor europeni, cei mai mulți membri ai Consiliului European au titlul sau apelativul de „Prim Ministru” datorită faptului că democrațiile parlamentare sunt predominante în Europa. Cu toate acestea, în țările lor de origine pot avea titluri sau apelative informale diferite, ca de exemplu cea de „Președinte al Guvernului” sau „Ministru de stat”. Președintele
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
a statelor germanofone și a oficialilor europeni, cei mai mulți membri ai Consiliului European au titlul sau apelativul de „Prim Ministru” datorită faptului că democrațiile parlamentare sunt predominante în Europa. Cu toate acestea, în țările lor de origine pot avea titluri sau apelative informale diferite, ca de exemplu cea de „Președinte al Guvernului” sau „Ministru de stat”. Președintele Consiliului European și Președintele Comisiei sunt membrii ai Consiliului, dar nu au drept de vot. Conform tratatelor, Înaltul Reprezentant participă la Consiliul European, dar formal
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
religiei și politicului, printre cei mai renumiți intelectuali vorbitori de limbă engleză. Ca o analogie la celebrul "Buldogul lui Darwin", cum era supranumit Thomas Huxley, modul înflăcărat cu care apără teoria darwinistă a evoluției i-a conferit lui Richard Dawkins apelativul de "Rottweiler-ul lui Darwin". Dawkins s-a născut în Nairobi, Kenya. Tatăl său, Clinton John Davis, a fost functionar public în agricultura în cadrul Serviciului Colonial Britanic din actualul Malawi. Părinții lui Dawkins provin dintr-o familie înstărită din clasa mijlocie
Richard Dawkins () [Corola-website/Science/303137_a_304466]
-
Lăscuț-Făgărășanu, denumită „Carpați”. Între 1935-1940 are numeroase concerte la Radio și imprimă câteva discuri la firma Columbia Records. Cântă pentru o vreme la restaurantul „Amiciția”, situat între berăria „Gambrinus” și grădina „Cișmigiu”, cu soliștii vocali Ioana Radu și Emil Gavriș. Apelativul de „Bănățeanu” îl primește de la consumatorii anonimi, melomani, pentru a-l deosebi de naistul Fănică Luca. Între 1940-1945 pleacă cu familia la Bozovici, unde va cânta la birtul lui Vitak și la restaurantul „Pomul Verde” din Caransebeș. În septembrie 1945
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
albinei"" planta simbolizând Egiptul de Sus, iar albina Egiptul de Jos.După Den a domnit fiul său Adjib (numit în listele lui Maneton, Miebis) care pentru prima dată în istoria Egiptului, numele de domnie al acestuia a fost asociat cu apelativul ""cei doi zei"" (Horus-Egiptul de Jos, Seth-Egiptul de Sus). Succesorul său, faraonul Semerkhet (numit Semempres de Maneton), care a avut cea mai scurtă domnie, a pus să se șteargă numele lui Adjib și al reginei Merneith (mama sa), pretutindeni acolo
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
și de alte fapte: pe de o parte de-a lungul hotarului comun între satele Lunca și Sebiș curge pârâul “Recele” și care se varsă tot în Râul Șieu; pe de altă parte, numele maghiar al satului “Friss” coincide cu apelativul “friss” = “proaspăt, rece”. Numele satului “Sebiș” provine de la numele cursului superior al râului Șieu, numit “Sebiș” sau Valea Sebișului sau simplu “Vale” format din apelativul maghiar “Sebes” = “repede, iute”. Satele vecine Sebiș și Ruștior sunt amintite împreună în documentele vremii
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
este deseori confundat cu cel de Ariana, o posibilă referire mitologică la Ariadna, cea care i-a oferit eroului Tezeu firul care l-a ajutat să găsească ieșirea din labirint. Ea este fiica lui Beldiman și posedă darul ghicirii viitorului, apelativul de „Împărăteasa” simbolizându-i calitatea de inițiată. Emanuel este inițiat în două rânduri prin intermediul prezicerilor, mai întâi direct de Beldiman și apoi indirect de Adriana. Periplul său nocturn pare o rătăcire labirintică soldată cu eșec deoarece personajul refuză inițierea sacră
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
2. Un studiu atent al tuturor adjectivelor folosite în Scriptură, ne arată faptul că, termenului „spirit” (folosit în dreptul omului), nu i se poate atribui „nemurirea” ca fiind una dintre atributele sale. 3. Spiritul lui Dumnezeu este singurul care care primește apelativul „veșnic” (Evrei 9:14). În concluzie, omul sau o parte din el, nu este în mod inerent nemuritor. Imaginea omului biblic este aceea a unei creaturi care este supusă morții, dar cu posibilitaea vieții veșnice, și aceasta doar datorită faptului
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
a românilor din Ardeal și s-a implicat în viața publică și religioasă a orașului, unul dintre membrii ei fiind reprezentant și jurat al Bisericii Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului. Nicolae Leca avea un prieten, comerciantul Mihai Alexovici, cunoscut sub apelativul familiar de Mișa. Dumitru, fiul lui Nicolae Leca Răuț, a luat de soție pe Maria fiica lui Mișa Alexovici. A avut cu soția sa trei copii: doi băieți, Constantin Lecca, Dumitru Lecca și o fiică, Caliope Lecca. Maria Leca Răuț
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
67,5%) sînt daco-trace ("*anarsexe, blis, boudathla, gonoleta, dacina, dielleina = dieleia, diesema, duodela, dyn, *caropithla, *dinuboila, coala, coicolida = coicodila, cotiata, mantia, mizela, olma, priadila, prodiorna, propedila, rathibida, salia, seba, *sicunux, teudila, tulbela = tulla, zena"). Listele lui Pseudo-Apuleius au 32 de apelative dace, din care 9 sînt latine ("absentium rusticum, abiana, amolusta, aurumetti, bitumen, *chordela, lax, torsoria, uaticina"), 8 grecești ("*crustane, dracontos, eurupillene, parithia, peripomasta, sciare, scimpeax, *syreon") și 15 daco-trace ("adila, apropria, budalla, caecolida, dielina, diesapter, dinubula, diodela, discopela, mantia, olma
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
a fost o familie boierească română, care a dat domni în Țara Românească și Moldova. Având origini bizantine, Cantacuzinii pretindeau a descinde din împărații Bizanțului. Familia a fost cunoscută și sub apelativul depreciativ Șeitărești (var. Săitărești și Șăitănești, de la "șăitan", "șeitan", sin. "diavol"). În Țara Românească, Cantacuzinii și-au atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când domnia lui Șerban Cantacuzino a marcat victoria lor în dauna rivalilor
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
aspire la mâna Ratinei, cu care se căsătorește. Povestirea are 13 capitole, fără titlu. Povestea este un amestec de basm, literatură de aventuri și fabulă. Întâlnim elemente specifice basmelor, cum sunt zâna și vrăjitorul, iar autorul se adresează cititorilor cu apelativul "copii". Personajele călătoresc de la bancul Samobrives pe apele lumii, apoi în orașul Ratopolis, pe la Sfinxul din Gizeh și, în cele din urmă, ajung în principatul cumpărat de Ratin, totul după o cursă continuă între zâna Firmenta cu Ratin pe de
Aventurile familiei Raton () [Corola-website/Science/323936_a_325265]
-
începe din nord din șaua dintre valea Tulburea și valea Groșu (afluent al Vâlsanului), urcă pe Culmea Chicerei până în vârful Chicera la 1217,9m, unde culmea capătă aspect de masiv și nod orografic, fiind compusă din mai multe vârfuri cu apelativul de Chiceră: Chiciora Nouă (1212m), Chiciora (1218m), Șesul Chiciorei (1214m), Chiciora Veche (1220m), Masa de Piatră (1216m) și Torteaua (1148m). După Dicționarul Limbii Române al Academiei României din anul 1906, cuvântul „chiceră”, cu mai multe variante fonetice sau morfologice, ca
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
multe bătălii victorioase. De asemenea, el a informat în secret guvernul britanic în toamna anului 1914 că Legiunile sale nu se vor lupta cu Franța sau cu Marea Britanie, ci doar cu Rusia. Piłsudski a decretat că personalul Legiunilor să folosească apelativul de „cetățean” ("Obywatel") inspirat din Revoluția Franceză, și el însuși era numit „Comandantul” („"Komendant"”). Piłsudski se bucura de un respect și de o loialitate extreme din partea oamenilor lui, situație care avea să se mențină în anii ce aveau să vină
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Piłsudski credea însă că, în calitate de șef de stat, el trebuie să se ridice deasupra politicii partizane. A doua zi după sosirea sa la Varșovia, el s-a întâlnit cu vechii colegi perioada activismului clandestin, care i s-au adresat cu apelativul socialist „tovarășe” („"Towarzysz"”) și i-au cerut sprijinul pentru politicile lor revoluționare; el a refuzat și a răspuns: „Tovarăși, am mers cu tramvaiul roșu al socialismului până la stația numită Independența, și aici am coborât. Dacă doriți, puteți să mergeți până la
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
fost reconfirmate de alți voievozi: Leon Tomșa (în 1630), Matei Basarab (1635 și 1636), Grigore Ghica (1672), Șerban Cantacuzino (1679 și 1682), Constantin Brâncoveanu (în 1688). În toate aceste hrisoave de slobozire denumirea Vaideei a fost înlocuită, mai întâi cu apelativul "Slobozia lui Ianache", iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia. După slobozirea de dări a satului Vaideei de către voievodul Radu Mihnea, urmată și de acțiuni similare ale altor domnitori, denumirea
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
2. Oscar Han (1891-1976), sculptor și memorialist. A colaborat la revista Gândirea. 3. G. Rotică - Poezii. [Prefață de Sextil Pușcariu]. București, Editura Cartea Românească, [1922], 32 pagini. (Pagini alese din scriitorii români, nr. 86. Publicațiune periodică). I se adresează cu apelativul finule deoarece i-a fost naș de căsătorie. 4. Radu Bogdan (1920-2011), istoric și critic de artă, cercetător la Institutul de Istoria Artei. 5. Ion Petrovici moare în ziua de 17 februarie 1972, în București. 6. Nichifor Crainic - O carte
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
(n. 14 aprilie 1929, Iași — d. 16/17 aprilie 1975) a fost un scriitor, publicist și scenarist român, un important autor de literatură pentru copii în anii 1950-1960. Era cunoscut de apropiații săi prin apelativul „Țuțu”. Urmează liceul în orașul natal, dar îl absolvă la București, oraș unde se stabilește. Tânărul scriitor dirijează vreme de mai mulți ani redacția pentru copii și tineret a Radiodifuziunii, începând din 1947. În 1949 îl cunoaște pe umoristul Octavian
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
fenomenele naturale: într-adevăr, cunoscute în mod cert sunt numai lunile: aviv (martie-aprilie); bul (octombrie-noiembrie); ziv (aprilie-mai) și eitanim (septembrie-octombrie), unii cercetători consideră că acestora li se poate adăuga și: „gib’ol” (februarie-martie, cf. Exod 9,31) și „’apilot” (alt apelativ al lunii aprilie-mai (?), cf. Exod 9,32), dar aceste ultime două propuneri rămân nesigure. Anul și numele lunilor par să fi fost aceleași în Iudeea și în Israel; totuși, întrucât autoritatea politică trebuia să decidă intercalarea lunilor suplimentare, din când
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
zona Tisei superioare erau cele prin valea Zalăului și Poarta Meseșeană., ultima reprezentând cea mai importantă cale de trecere. Amintirea limitei militare și politice reprezentată de Poarta Meseșului persistă și actual, prin denumirea locuitorilor de la vest de această linie cu apelativul de "ungureni" și a celor dinspre este "ardeleni". Prin "Poarta Meseșului" trecea odinioară drumul tradițional al sării.
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
infanterie. Atunci numele de „Feldzeugmeister de infanterie” a fost transformat în „general de infanterie”. Așa rangul de Feldzeugmeister a rămas singur pentru generalii de artilerie sau acei de funcționari în institutul militar-geografic Feldzeugmeisterii ca și generalii de cavalerie au purtat apelativul „Excelență” și ca insignă la guler trei stele argintii pe bază aurie de brocat. Titlul a fost șters după Primul Război Mondial. General-Feldzeugmeisterul a fost din timpul regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei comandant suprem al tuturor trupe de artilerie
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]