11,066 matches
-
Mondial de Formula 1 cu o versiune intermediară a mașinii din 2005. „Scopul nostru este să avem un bolid nou la sfârșitul lunii februarie. Îl putem folosi la prima cursă din 2005, dar nu ne grăbim, pentru că vrem să ne aplecăm cu atenție asupra cercetării și designului și să creăm o mașină aproape perfectă când își va face debutul. Noul monopost reprezintă un mare pas înainte“, a declarat Rory Byrne. Pronosport Pronosticurile redacției AGENDA pentru concursurile Pronosport din 12-13 februarie 1
Agenda2005-07-05-Sport () [Corola-journal/Journalistic/283393_a_284722]
-
care-am aminti „Mândră floare trandafir“, „Bucură-te, lume mândră“, „Frumoși bănățenii mei“ sau „După pui de moroșan“ și „Cetera, inima mea“, spun multe mai cu seamă cunoscătorilor într-ale folclorului, acelea ale interpreților sunt la-ndemână și celor care apleacă numai din când în când urechea la muzica populară. Soliști de seamă precum Traian Jurchelea, Lele Crăciunescu, Luminița Jucu Pascu, Lucian Drăgan, Mirela Petrean și soții Giurgi vă poftesc la o plimbare muzicală în Parcul Rozelor: cu un strop de
Agenda2005-08-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283402_a_284731]
-
care curge tern, exact ca un ceas și precis ca o hartă întocmită după reguli militare. Kant e metronomic în cadența cu care își despică distincțiile, rezultatul fiind cristalul rece al unui lexic dezgolit de emoții, asupra căruia cititorul se apleacă cu acea strîngere de inimă pe care o resimți înaintea unui supliciu iminent. Cine deschide Kant trebuie să se aștepte la o solicitare bătînd în chin mintal. Mai întîi ai nevoie de o jumătate de oră de adaptare la densitatea
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
Epoca veche în literatura românească. Autorul își abordează obiectul de studiu mai degrabă din perspectiva istoriei mentalităților, oprindu-se nu atît asupra textelor propriu-zise, cît asupra contextului care le-a generat. Se știe că ingrata sarcina a celui care se apleacă asupra vechilor scrieri românești este de a stabili cît anume din ele supraviețuiește că limbaj artistic într-o literatura în care scrisul a fost mereu subordonat intenționalităților extraliterare - tiraniei lui ce, nu a lui cum. Conștient de aceasta, autorul își
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
perne cilindrice sub cap și la picioare, între doi, trei pilaștri zugrăviți în fel arab; acolo, sub curburile greoaie ale tavanului, moțăia dumnealui învăluit în umbrele serii că atlasul, ca mătasurile, într-o atmosferă leneșa după care am tînjit fascinat, aplecat peste marginea aceea îndepărtată. Ștearsă de timp." În fond, sub învelișul studiului științific se ascunde apologia unei arte poetice - poate adevăratul sîmbure al acestei cărți a cărei substanță refuză să se organizeze după așteptările cititorului dornic de aprig scalpel critic
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
mai cresc... Făcusem vreo 60 de ore. Și cînd a venit momentul să-mi treacă pe hîrtia lui orele, a pus doar 19... Mă mirasem. Cum 19, domnule, că am făcut peste 60. Atunci băiatul, - eram la sol, - s-a aplecat la urechea mea și mi-a zis confidențial, cu mult-respect: "Să nu mai ziceți la nimeni că ați făcut 60 de ore (o vară întreaga) că rîde toți de dvs. Am vrut sa rectific acordul, dar am renunțat. Era, în ciuda
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
cu părintele meu? Prin ce "mecanism" anume se produce asemănarea? Am priceput, dar n-am înțeles... Omul de la catedră și-a strîns hîrtiile și le-a strecurat în servietă, surîzînd ambiguu: - A învăța înseamnă a te îndoi... Și, binevoitor, se aplecă în fața întregului amfiteatru. Aplauze. Mai mult ce pot spune? Un adevăr: cine numără cîte furnici are vară dovedește, cu prisosință, pînă unde poate ajunge prostia omenească.
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
Augustin Buzura o mai înțelege în literatura noastră contemporană. Ruxandra nu este deloc o admiratoare a propriului ei soț, Cristian, un om șters, fără fantezie, care pentru 40 000 de dolari pe an lucrează în fiecare zi, "până seara târziu, aplecat în fața unui computer, atingând tastele claviaturii cu buricele aproape insensibilizate ale degetelor". Femeia are nostalgia iubitului ei dinaintea căsătoriei, Horia Cantacuzino, un intelectual strălucit, descendent al ilustrei familii care a dat de-a lungul istoriei și domnitori ai țării Românești
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
atâtea arme și unelte. Erau ca niște "fortărețe vii", inexpugnabile, cu zăngănelile armelor și bagajelor lor, gârboviți de atâta greutate, când, deodată la un metru de mine, pe iarbă aerodromului, așteptând mai întâi să treacă nemții, au îngenunchiat, s-au aplecat cu un zgomot colosal spre pământ, au sărutat amândoi pământul neamului lor, s-au ridicat, au făcut drepți, unul lângă altul, tot zângănind, si au trântit fiecare câte o cruce pravoslavnica peste carabina, de la creștet la buric, apoi, în dreapta și
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
provine dinafară. Explicatiillle lor disperate, încercarea infantilă de a da vina pe "greaua moștenire" sunt întâmpinate cu zâmbete belferesti de asasinii care și-au implantat fără milă cutițele în trupul țării. Trebuie să fii de-o candoare incurabilă să-ți apleci acum urechile la strigătele disperate ale guvernanților. Dar ce-a făcut, în intervalul mai mult decat prielnic al primului an de după preluarea puterii, dl Victor Ciorbea? Atunci ar fi trebuit reînceput totul, a doua zi după alegeri, cănd pedeseristii se
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
ei bine o dată de ale Domniei treburi, săracă, veșnic batjocorita și huiduita de cînd o aduseră din seraiul da la Tarigrad pe muierea aia bălae, babana care gîcea în palmă si-ntr-o banița da grîu, și tot fielul de aplecă vizirul ori și sultanul urechea la gură ei cu dinți mari cică din diamant ciopliți de o Maharajaouă tomnai din Indii că sultanul i-o dăruise pintr-o luna de ramazan să-i spuie ce ar fi vrut ea, Maharajaoua, să
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
ceva mai tîrziu... Acum închipuiți-vă următoarea scenă: Dl. Sache merge pe bulevard cu umbrela în mînă, că e a ploaie. La un moment dat, pe trotuar, în mijlocul trecătorilor grăbiți, se oprește strigînd și ridicînd umbrela, - stați... Dl. Sache se apleacă în mijlocul mulțimii, făcîndu-le semne oamenilor s-o ia mai pîn colo, avînd treaba. Oamenii il ocolesc și sînt siguri că au de a face cu un nebun. Pencă să vedeți dumnealui ce face... El a apucat binișor de pe trotuar o
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
omenescul sațiu al fiecărui gât de aer zdravăn tras în piept - alterând clipa. Faptul divers ne furnizează și cazul cuiva sinucis de spaima morții. Pe alții, frica de moarte, cea mai umil răspîndită, îi face, totuși, de râs. Să ne aplecăm asupra unui subiect trecut de două treimi din viață - dinamic, voios, bazat pe convenabile rezultate medicale, încă mai abitir pe scorul ridicat în sondaje. De ziua lui, de nativ în pești, i se aduc buchete de flori mai bogate decât
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
locul de lipit,/ Pe însuși ochiul cu care se uită la noi,/ Pe însăși urechea cu care ne-a auzit. (...) Din două părți pare să fie trupul său,/ Bine lipite, cît să poată fi date de-a dura,/ M-am aplecat asupra ei cu frică/ Și mă uit cum îi este lipită gura" (Din două părți). Alcătuirea lui Ieronim, personaj emblematic al adorației, e una obiectuală: "Doarme Ieronim cu capul pe brațele mele/ Și cu ochii deschiși, e tîrziu,/ Și mi-
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
două părți). Alcătuirea lui Ieronim, personaj emblematic al adorației, e una obiectuală: "Doarme Ieronim cu capul pe brațele mele/ Și cu ochii deschiși, e tîrziu,/ Și mi-e frică să-i scot brațele de sub cap/ Și e liniște și m-aplec către el.// Ai un ochi de sticlă, Ieronim,/ E puțin mai albastru decît celălalt/ Și puțin mai rotund și puțin mai adînc/ Și are valuri în el, ca icoanele vechi" (Doarme Ieronim). Legătura dintre parteneri e dată de aceeași compoziție
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
a murit și ea,/ Nuntașii toți sînt morți și în pămînt am simțit/ Cum hora miresei se învîrtea" (Taci, mireasă, nu mai plînge). Viziunea trece nemijlocit în coșmar, sub imboldul aceleiași dorințe irepresibile de-a percepe stagnarea vieții, fixitatea mortuară: "Aplecați asupra mea stau ochii tăi/ Ca desprinși din fruntea visătoare,/ Într-un dulce haos se-nvîrtesc tăcuți/ Cu priviri apăsătoare.// Mă trezesc înspăimîntată, nu știu/ dincotro se vor aprinde iar,/ Doar o clipă se fixează-n gol/ Ca-ntr-un cap
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
sale analize. Există o anistoricitate flagrantă în arheologiile sale aplicate. Oricine a citit Istoria nebuniei, de pildă, nu se poate să nu fi fost șocat de precaritatea documentară a textului, de viteza generalizărilor, de cursivitatea modelului. E suficient să te apleci o vreme asupra unor documente ale epocii, tratate medicale sau filozofice, spre a fi brusc bulversat de vastitatea și diversitatea unui univers simbolic atît de convenabil compilat, structurat și inevitabil simplificat de Foucault în Istoria nebuniei. Mai mult decît atît
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
complicitate a iubirii despre care vorbeam mai sus, Anna respinge, implicit, pe toate celelalte (inclusiv pe fiul ei). Iubirea, așadar, sfidează (cum remarcă Octavio Paz), respinge, alungă, condamnă pe alții să fie singuri, înainte de a fi iubire, de a se apleca tandru asupra celuilalt. De aceea și Midori, soția, și Shoko, copila, sînt singure. Ultima scrisoare, în ordinea introducerii lor în roman, este a lui Saiko. Ordinea aceasta e esențială. Saiko e cea care moare, dar și cea care descoperă misterul
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
de a fi al marelui scriitor, încît stîrnesc zîmbete unele "răspunsuri" prezentate ca fiind ale prozatorului. Dar portretul scriitorului poate fi, desigur, reținut pentru că îl știm aidoma de la alți memorialiști. "Scund, cu ochii de un albastru pronunțat, cu capul puțin aplecat spre umărul drept, Camil Petrescu nu vedea, în trecere, aproape nimic din cele ce se petreceau în afara lui. Toată viața a privit mai mult în el decît la cele ce-l înconjurau. Avea înlăuntrul lui o lume întreagă, veșnic în
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
-l obiectivă, ca într-un coșmar în care decorul, epica, deznodămîntul țin de emanația eului străin sieși. Eul își conține propriul abis, de care ia cunoștință cu stupefacție: "n-am știut ce să zic/ n-aveam nici o scuză. m-am aplecat/ peste marginile mele că peste marginea unei prăpastii m-am aruncat./ dar n-am căzut:/ golul din prăpastie eram tot eu" (Amintire). Astfel poetul ajunge a comenta sarcastic un real aparent cosmic în dezordinea să haotică, în acrobația să grotesca
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
de a gândi. Expresionista este și folosirea culorilor în descrierea "vestimentației" sau a "peisajelor". Toate au ceva țipător și nenatural. Roșul este de fapt ideea de roșu, albastrul - ideea de albastru și așa mai departe: "femei/ cu părul albastru-albastru/ se aplecau pe strada/ îngustă-îngustă"; "Oameni, oameni, care dintre voi și cine, cine/ are un suflet mai curat decât mielul?// Fața voastră, vai, fata, vai, fata/ că și sângele lui este roșie, roșie"; Am văzut fecioare înalte/ cu sâni albaștri și cearcăne
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
contradicții reprezentat de investigația lingvistică. Olender nu oferă, la rîndul lui, propria să varianta referitoare la un limbaj originar, ci e mai curînd un studiu de arheologie, în sensul foucaltian, a căutării înseși. Care sînt reflexele mentalitare ale unei investigații aplecate asupra unei asemenea probleme, ce fel de premise teoretice sau ideologice presupune ea, precum și care e mecanismul de gîndire ce articulează eventualele obiecții - acestea sînt direcțiile în care avansează analiza autorului. Chestiunea pare a fi transabilă, simplificat firește, în felul
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
face cîte un portret binevoitor, prin ochii tînărului Dumitru Micu de atunci. De exemplu: "La începutul deceniului al șaselea, Sorin Toma trona asupra întregii prese că un semizeu. În 1957, puterea sa era în descreștere, dar a ședea lîngă el, aplecați amîndoi asupra unui text, măi trecea încă drept un privilegiu. O asemenea privilegiere nu-mi procura o satisfacție deosebită, dar îmi convenea. Era mai usor de trăit, neavînd, grație lui, de suportat, în aceeași măsură ca la ăContemporanulă șicanările și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
deține însușirea această în nici cel mai mic grad. El este oficios (s.n.) din născare". Cea mai justă critică... (L^Express 1965, despre Trotki) * Invalidul cu tricicleta în Piață Icoanei expunîndu-si tablourile rezemate de vehicul. Primul tablou asupra căruia mă aplec să-l văd mai bine, - să-i văd artistului artă să, naivă, pe față, de amator, - se numește, stă scris sub el: TOAMNĂ ÎNTR-UN SINGUR COPAC. Mă ridic, mă uit la artistul în cîrje, vreau să-l întreb ceva
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
o zeama neagră, pestilențiala. I-am spus să nu mai fumeze Hondurasul ăla împuțit, și i-am oferit o havana, atît de jinduita de toți, în ciuda interdicției naționale, ori tocmai de aceea... M-a refuzat. Pe urma Peter s-a aplecat la urechea celuilalt și i-a spus ceva. Al doilea, pe care îl chema Willy, ascultase cu multă luare aminte explicația, ce-o fi fost, pe urmă se apropiase de mine și, prin semne mai mult, mă făcuse să pricep
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]