881 matches
-
de-adevăr. Niciunde-i cerul ce ne-au promis în viață Și-nghițim cu sete vis amăgitor. Câtă tinerețe și-a câta dimineață, Mámele plângând le-adună-n coșul lor? Ideile se sting în beznele bătrâne; Se-ntorc eroii noștri cu fruntea aplecată, Cu áripile rupte și mâna sfărâmată, E tot ce și-au luat în schitul din țărâne. Plâng munții pentru noi,apele sunt tulburi, Iar crusta vremii crapă și strigă peste noi: De ce ignorați trăirea sub abuzuri Cu lașitate crasă-n
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ Cad petalele de crin, Frunzele foșnesc uscate, Dumitrițele își țin Capetele aplecate. Fără vlagă se ițesc, De sub păpușoi, bostanii, Vrăbiile ciripesc, Vântul scutură castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342749_a_344078]
-
îngrozitor să ai un trup în care nu mai încapi”. Uneori apare și unda de ironie: „Tanti Lida a murit tot într-o seară de toamnă. Fiul ei a găsit-o pe scaun, cu mâinile în aluat și capul puțin aplecat. Frământa cornulețe cu nucă...” ; sau: „- Doamna Borchin, am făcut necroloage pentru Scorobete, Șerban, Felicia Giurgiu, Profesorul Munteanu... Mai rămâne să fac și pentru mine și, când mă înmormântați, numai să puneți să meargă banda...” (Mentorul meu nu are statuie). Memorabil
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
2015 Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Metroul bucureștean în zorii zilei“ Pătrunzi în grup, în spațiu, fără de condiții, Accepți și-oricând ești acceptat, fără petiții Sunt toți egali în drepturi, niciun loc rezervat Triști, palizi, obosiți, cu capu-aplecat. Spațiu-i închis de suferință și durere, Marcat de fețe galbene și trase, Viața-i la limită, părere, C-atât din tot le mai rămase. Doar o adolescentă c-un impuls frenetic Străpunge liniștea morbidă C-un râs sălbatic și
“METROUL BUCUREŞTEAN ÎN ZORII ZILEI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343279_a_344608]
-
ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
stăpânesc, cât de cât, simțurile. Poate era și obosită de pe drum și avea nevoie de un timp de odihnă și relaxare. Abia a sosit din călătoria lungă și obositoare cu trenul. Din nou am trecut pe lângă ea și cum stătea aplecată să-și scoată ceva din geantă, mâna mi-a alunecat pe fesele curbate și moi, mângâindu-le. Se întoarse spre mine pe jumătate, apoi cu totul, zâmbindu-mi ștrengărește și apropiindu-se de mine încet și languros. Mă atingea mereu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
-n brațe cerul, cât de dor i-a fost Sprinjin în nevoi chiar și adăpost... Au venit și macii legănați de timp, În poemul ăsta se vor anotimp, Salcia pletoasă a fost alungată Pe un mal de râu o văd aplecată... Freamată tăcerea până la “refuz” Îmi ciulesc urechea, pașii să-i aud Curcubeu să-i pun din a nopții stemă, Dacă vrea îi fac chiar o diademă... Am primit poemul îmbrăcat în flori, Versul s-a deschis în mii de culori
POEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377391_a_378720]
-
mileniului întâi, astfel că l-am asimilat în subconștientul nostru colectiv, ne-a intrat în codul genetic. Așa s-a format poporul român ca un popor slab, defensiv, fără coloană vertebrală, care se pleacă în fața dușmanului (de aici proverbul „Capul aplecat sabia nu-l taie”) ca să scape cu viață. Care îi dăruiește dușmanului ce are mai bun ca să fie acceptat de Dușman (de aici proverbul „Pupă-l în bot și papă-i tot), gest repetat care ne-a învățat să fim
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
rupă fără nicio noimă frunze, a auzit o voce de femeie. O femeie care fredona, în asfințitul soarelui, „Marie și Marioară”, în timp ce aduna iarbă și frunze. S-a apropiat tiptil să o vadă. Cânta frumos. Dar mai frumoasă era ea, aplecată, cu sânii apăsând amenințător în bluza subțire și cu fusta ridicată într-o parte și prinsă cu poalele la brâu. Băiatul a rămas cu privirile ațintite pe pulpele puternice și frumoase, bronzate și fără de cusur, dezgolite până sus, uitând să
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
în: Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În odaia inundată de mirosul de gutuie Dar frumos amestecat cu acela de tămâie.. Pe o laviță,tăcută croșeta bunica mea... Împletind gânduri și ață cu o antică andrea... Aplecată,gârbovită de atâtea griji și muncă Retrăiește anii vieții..peste firul ce-l aruncă Peste deget înc-o dată...fară însă a vedea Împletește la ciorap fir cu fir și viața sa... A crescut copii cu trudă(astăzi sunt părinții mei
BUNICA de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377649_a_378978]
-
mele Am un cuib cu rândunele, Toată ziua-mi ciripesc, Eu cu drag le hrănesc. Le dau semințe mititele, Să nu se înnece cu ele, Îmi ciugulesc din mână, Și apoi zboară la fântână. Beau apă pe săturate, Cu capetele aplecate, Dau din aripi să se spele, În apa pusă pentru ele. Își iau zborul prin grădină, Și revin cu gușa plină, La puișorii mici, gălăgioși, Ce se-nfruptă bucuroși. După ce ei cresc ,mai mari, Mai târziu, după luna mai, Vin
R Â N D U N E L E L E de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378821_a_380150]
-
unui dependent? Mă întreb de ce am lăsat viața să treacă pe lângă mine și m-am ancorat într-o poveste fără final, suspendată între un ieri și un mâine, prezent cu repetiție, drum ce duce către nicăieri... Privesc cerul printre capetele aplecate ale teilor ce mă privesc dezaprobator legănându-și crengile în vântul toamnei. E cenușiu ca sufletul meu... Cum am ajuns aici? De ce nu m'am oprit mai de mult să caut o altă cărare? Cerul își picură tristețile în ochii
ZIUA ÎN CARE VOI ÎNVĂȚA SĂ TAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381856_a_383185]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului pajiști întregi de ierburi aplecate se sfătuiau în murmur de foșniri împrăștiau arome ridicate de adieri de vânt și unduiri se-ndestulau albine cu prinosul nectarului din florile de-april își defineau cireșii toți frumosul culorii, sub al păsărilor tril departe pe cer un nor
UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381969_a_383298]
-
m-au lăsat uitat cu gâtul sub topor. Dar poate fi-vor unii mai de treabă Ce încă n-au uitat de unde au plecat Și n-or lăsa tot neamul ca o gloabă Să stea în șant mereu cu gâtul aplecat! Referință Bibliografică: Popor bogat și oropsit / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POPOR BOGAT ŞI OROPSIT de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379315_a_380644]
-
precum prințul frumoasa adormită, Desferecat de doruri, din somnul cel sperând, Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită. Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcată Cu albele-i parfumuri tandru să ne-nvelească Și-n taina amurgirii, o creangă aplecată Să-ți răcorească fruntea, timid, s-o miruiască. Și liniștit alături să-mi stai în faptul serii, Cu sufletul aproape, albind sub flori de prun, Să ascultăm în tihnă de glasul primăverii, Privind ca de departe, umbre lungite-n drum
GÂND ÎNFLORIND de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381373_a_382702]
-
de câine Ce-n dureri el viața și-ar da-o-n zadar Cuiva ce ură poartă în suflet, Cuiva ce nu are nimic în piept Și lumea o vede un veritabil pamflet. În fața-i să stau umil sau mândru, Aplecat ori drept. Sunt oare în stare ( mă-ntreb ades) Să dau lui Zeus dintr-a mea cruce Ce-o port pe ghebu-mi mânjit de eres, Să-i plătesc suferința pe care mi-o aduce De când a-nceput ploaia bogată-n
TĂRÂMUL UNDE PLOILE NU SE OPRESC VREODATĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381410_a_382739]
-
precum prințul frumoasa adormită, Desferecat de doruri, din somnul cel sperând, Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită. Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcată Cu albele-i parfumuri tandru să ne-nvelească Și-n taina amurgirii, o creangă aplecată Să-ți răcorească fruntea, timid, s-o miruiască. Și liniștit alături să-mi stai în ... Citește mai mult Gând înflorindCând soarele se-nclină pe drum spre asfințitși se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie,Din mugure de floare-n parfumuri
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
de câine Ce-n dureri el viața și-ar da-o-n zadar Cuiva ce ură poartă în suflet, Cuiva ce nu are nimic în piept Și lumea o vede un veritabil pamflet. În fața-i să stau umil sau mândru, Aplecat ori drept. Citește mai mult MOTTO :" Viața este ca un curcubeu. Ai nevoie atât de soare, cât și de ploaie, pentru a face să îi apară culorile." Plouă azi, a plouat și alaltăieri,Plouă mărunt, plouă tare mișelPrin sufletul meu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
și un schelălăit de câineCe-n dureri el viața și-ar da-o-n zadarCuiva ce ură poartă în suflet,Cuiva ce nu are nimic în pieptși lumea o vede un veritabil pamflet.În fața-i să stau umil sau mândru,Aplecat ori drept.... XXIII. POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016. MOTTO : „Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.” (Paul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
zvântat Cred că aici, prin tină Te- ai împiedicat Slăbit, bătut și osândit, nevinovat. Sărut, făcând mătănii, colbul de pe dealul Căpățânii Și pasul meu se prinde laț în mărăcinii Aruncați in drum de șuierul furtunii. Străbat cu crucea- n spate, aplecată, Tot drumul Tău, mă simt atât de vinovată, Că pentru cei ca mine, păcătoși Au pătimit prin secole Hristoși. Chiar de- i dorință încrustat- adânc în vis Te văd aievea, Doamne, Tu ești tot proscris. Aș vrea să- ți mângâi
CAND PIATRA N-A LOVIT... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380870_a_382199]
-
zvântat Cred că aici, prin țină Te- ai împiedicat Slăbit, bătut și osândit, nevinovat. Sărut, făcând mâțanii, colbul de pe dealul Căpățânii Și pasul meu se prinde lat în mărăcinii Aruncați în drum de șuierul furtunii. Străbat cu crucea- n spate, aplecata, Tot drumul Tău, mă simt atât de vinovată, Că pentru cei ca mine, păcătoși Au pătimit prin secole Hristoși. Chiar de- i dorința incrustat- adânc în vis Te văd aievea, Doamne, Tu ești tot proscris. Aș vrea să- ți mângâi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
pipai pământul maroniu, zvântatCred că aici, prin țină Te- ai împiedicatSlăbit, bătut și osândit, nevinovat.Sărut, făcând mâțanii, colbul de pe dealul Căpățâniiși pasul meu se prinde lat în mărăcinii Aruncați în drum de șuierul furtunii.Străbat cu crucea- n spate, aplecata,Tot drumul Tău, mă simt atât de vinovată,Ca pentru cei ca mine, păcătoșiAu pătimit prin secole Hristoși.Chiar de- i dorința incrustat- adânc în visTe văd aievea, Doamne, Tu ești tot proscris.Aș vrea să- ți mângâi fruntea ... XXV
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
minuțios despre starea tulbure din țară. În scurt timp se pomeni strigat la împărăteasă: - Să vină maestrul Negru-Cioară! Alergă speriat pe coridoarele palatului și se înclină adânc când intră în sala tronului. - Apropie-te, maestre, apropie-te! rânji împărăteasa. Tremurând, aplecat și cu pași mici, maestrul se apropie de tron. Bâigui: - La dispoziție, Majestate! - Maestre Ciorică, ia raportează care este starea de spirit a supușilor? - Sunt veseli și fericiți, Majestate! Vă transmit urale de bucurie și mulțumire pentru fericirea pe care
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Atasament > MĂICUȚA Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului MĂICUȚA Minune minunată, Viață întrupată, Făptură lăudată, Mână-naripată, Cărare căutată, Ziuă luminată, Inimă încercată, Minte înnobilată, Ură indreptată, Milă adunată, Minune minunată, Măicuță aplecată, Milostivă, îndurată, Nădejde vindecată, Blândă și cântata, Aspru judecată. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: MĂICUȚA / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895, Anul VI, 09 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MĂICUŢA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373330_a_374659]
-
putu să vină la Biserică... Oamenii pe rând plecau acasă și îngerii îi urmau. Se făcea din ce în ce mai liniște. Îngerașul nostru mai zăbovi un pic privind îndelung spre altar, după care plecă și el. Ajuns acasă, o găsi pe mama dormind aplecată peste pătuțul copilașului rugându-se cum numai o mamă știe s-o facă mai bine, pentru viața și liniștea copilului său. Doar copilașul era zâmbitor și se juca cu mânuțele în părul ei, în vreme ce sta aplecată peste pătuțul lui și
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]