811 matches
-
întorsătură de frază, în texte obscure. A așteptat să vadă cum se așează lucrurile: cine, cum și cât a pierdut; cine, cum și ce a câștigat; cine, de ce și cât a uitat. Acum, Domnia sa pare a-și fi regăsit integral aplombul fostului important aparatchik comunist și elasticitatea carieristului atât de grăbit. Cum dl Breban recidivează virulent, mă văd obligat să repun, încă o dată, în albia lor adevărată câteva fapte. Dacă nu cred că megalomania este o maladie tratabilă, nu cred nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
redactorii Evenimentului zilei, presiunile trustului elevețian Ringier, patronul ziarului, asupra colegilor noștri sunt inacceptabile. Peste toate importurile neinspirate, asta îi mai lipsea României - un mecanism de îngrădire a libertății presei care să funcționeze cu precizia unui ceas elvețian și cu aplombul unui autoturism german. Un mecanism ale cărui rotițe și resorturi să fie lubrificate cu istorica șmecherie locală. Într-un an electoral, o asemenea situație poate avea efectul unei bombe cu ceas. Nu e mai puțin adevărat însă că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
analist”, aplicat... tuturor celor ce-și exprim... de fapt doar opiniile, susținute în cel mai bun caz de informații privilegiate culese prin frecventarea celor ce ne fac istoria în ultima jum...țațe de generație, dar prezentate cu sigurant... apodictic..., cu aplomb moftologic și cu zâmbet mefistofelic de apartenent... la „cercuri bine informate”. Megamașina mediatic... româneasc..., la fel ca oricare alta, are nevoie, încurajeaz..., pl...teste binișor și promoveaz... asemenea figuri oracular-sibilinice, pe unii înv...luindu-i într-un protocol special, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
se comporta - și asta îi irita pe unii până la a-i călca pe nervi - ca un autor cu operă impunătoare, aflat, s-ar fi zis, în posesia unei mari experiențe a scrisului, din a cărei perspectivă se adresa cu mult aplomb comilitonilor săi, aceștia fiind totuși, spre deosebire de el, deținători măcar ai unui început de notorietate literară. Era foarte sigur pe sine acel tânăr cu alură de atlet, totdeauna imperativ în formulări, autoritar, neadmițând sub nici un motiv, când vorbea, dispersarea atenției celor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un film de Andrei Blaier, acela al generalului Susaikov, trimisul rușilor în Comisia Aliată de Control, mare petrecăreț și frec ventator asiduu, cum reiese din film, al caselor de plăcere din Crucea de piatră. Fănuș l-a interpretat cu mult aplomb, potri vindu-i-se rolul ca o mănușă, cum au susținut unii comentatori malițioși. Dar să nu mă îndepărtez de momentul pe care începusem să-l evoc, al cunoștinței cu Fănuș Neagu făcută în primele mele zile de studenție. Venise de la Brăila
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
convorbire cu el. Te anunța mereu că sfârșitul infernului era aproape, la doi pași, și nu-l credeai, cum să-l fi crezut?, dar ceva mai bine, ceva mai reconfortat, parcă tot te simțeai după ce-ți vorbise cu atâta aplomb, cu atâta liniștită încredere. Era și aceasta, îmi dau seama acum, una dintre armele seducătorului, de care Manolescu s-a folosit și se folosește, ca să zic așa, fără urmă de scrupul. Modelul Iorgulescu Cine a trecut pe la Uniunea Scriitorilor în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
au simțit umiliți de umilirea prin care a trecut Iliescu în acea discuție. Spre deosebire de oamenii cu care avusese de-a face Iliescu, eu, care mă întorsesem după un an de Harvard, eram mult mai informată și cu mult mai mult aplomb pentru a purta o astfel de discuție - de ce România se târa în urma țărilor din Europa Centrală. A fost prima dată când i s-a reproșat mineriada, în public, controlase presa atâția ani... Dar exista opinia răspândită că o femeie tânărĂ
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Voiculescu a fost necesar, pentru că, așa cum spuneam, partidele din Alianța DA, unite cu sila din afară, fărĂ un program, n-au putut să facă o coaliție decât luându-l pe Voiculescu la guvernare. Din cauza asta, domnul Voiculescu căpĂtase un asemenea aplomb, încât făcea și desfăcea guverne, stabilea calendarul destituirii președintelui, chit că nu exista vreo încălcare constituțională... Asta s-a întâmplat după ce n-au mai reușit să se înțeleagă cu el. Astfel s-a ajuns la situațiile de război, care au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu are, evident, nimic în comun cu interpretarea ideatică a poeziei, cu romantismul german, cu Novalis etc. Dar nici G. Bogdan Duică nu fusese interesat de fondul ideatic al poeziei când declara, în 1931, în Buletinul "Mihai Eminescu", cu tot aplombul: "la Eminescu, este așadar o fată frumoasă, nebună, iubitoare. Despre infinit, despre alte înțelesuri, nici vorbă. Iubita era de la sat, de la Ipotești (...) Floare este o floare lirică fără nici un Novalis". Aflăm aici meteahna dintotdeauna a sursologilor care descoperă, prin cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
critice), pentru a comenta apoi comicul în viziunea lui Kant, Schopenhauer (pentru care "râsul este un efect al plăcerii comice"), Karl Rosenkranz (cu valorificarea comicului în estetica urâtului), Henri Bergson (acesta vorbește despre echivocul comicului), pentru a se opri cu aplomb asupra contribuției cercetătorilor români, pornind de la P. Locusteanu, în trecere pe la Paul Zarifopol, ajungând la Marian Popa (Comicologia românească), Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Claudiu T. Arieșan (cu anume insistență), Edgar Papu, Radu Enescu, Ștefan Cazimir ș.a., făcând trimiteri speciale la Val Panaitescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ar fi trebuit să-l distribuie pentru conștientizarea populației (dar l-au ținut secret). Pot spune că, într-o anumită măsură, discuțiile au avut, ca nivel, o ținută academică, elevată (doctrină, teze etc.). Dar unele teze susținute ex cathedra, cu aplomb, nu erau irefutabile, chiar dacă constituiau puncte de vedere ale Comitetului sau ale membrilor acestuia. Astfel, opinia Comitetului în ceea ce privește valoarea și importanța egală a celor două Pacte era valabilă până la un punct, pentru că dreptul la viață este în primejdie mai ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Sergiu Vladimir, Jurnalul unui om inutil, iar un an mai târziu, un volum de versuri intitulat Mirele de Miazănoapte. Confesiunile din Jurnalul unui om inutil rețin atât prin sinceritatea tonului, cât și prin expresia lor, când nonșalantă, când plină de aplomb. Sunt aduse în prim-plan tribulații erotice, cu accent pe reverberația lor lăuntrică, amplu analizată, într-o înlănțuire de reflexii și metafore. De aici o anume tentă filosofică a stilului, dar și un vag fior de senzualitate, cartea amintind pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
dată de școala vieții... Cu ecouri numeroase în public, se-ntâmplă ca această literatură să nu displacă criticii, dimpotrivă, să-i solicite curiozitatea prin densitate realistă și priză asupra actualității de toate zilele, prin lipsă de sofisticare și un plăcut aplomb al firescului. Criticul literar se simte și el „om ca toți oamenii” luând contact cu această proză saturată de real, de concretul diurn, străină oricărei emfaze problematice și abisale, proză din care totuși, substanța și adâncimea nu lipsesc. LUCIAN RAICU
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
-ului, la putere sau nu! În primul rând „alegerea cadrelor”; și, a devenit evident pentru multă lume, iar acest lucru s-a văzut (după ce Convenția Democrată, În care P.N.Ț-ul juca un rol dominant, a câștigat cu un asemenea aplomb alegerile În ’96Ă, când „cei” pe care regretatul Coposu i-a lăsat, după dispariția sa, să conducă partidul nu au fost capabili să o facă În măsura În care Întreaga opinie românească, dar și europeană, o aștepta. Alegerea dlui Diaconescu În această funcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru Dialog Social, de care am mai vorbit, și chiar și Alianța Civică, condusă de excelenta poetă și inimoasa mea prietenă Ana Blandiana. Negativ În sensul că nu au reușit, odată ce oamenii și formațiunile pentru care luptaseră câștigaseră - cu cât aplomb și justificare istorică - Încrederea națiunii, să iasă decis dintr-o stare sectară, aș zice; cele două grupări amintite mai sus și-au propus ca țel major nu creația unei conștiințe civice și o susținută veghe asupra revenirii la democrație, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru un „grup”, cât pentru fiecare În parte și familiile lor! -, ci și pentru a construi o „echipă politică” care să constituie În mod veritabil o alternativă pentru putere. Lucru pe care l-au reușit, cum o spuneam, cu mult aplomb și duși de valul unui nemaivăzut entuziasm general În alegerile din toamna lui ’96, moment crucial pentru politica românească, important pentru imaginea noastră În Europa, grav periclitată, dar și ca „antidot” eficient contra acelui „fatalism românesc” care se instalează iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
necitită!”. Nu, eu nu mă plâng acum de această denigrare a revistei - denigrare care venea adesea din partea unor colegi de vârsta mea sau mai tineri ce nu aveau nici un fel de experiență În facerea unei reviste literare, În schimb mult aplomb, ce stă rău Românului, vehemență și „decizie În opinie” care frizează, nu rareori, sau proasta creștere, sau o penibilă nerăbdare de „a ajunge!” Unde...?! În cultură - și acest lucru a fost evident chiar și sub vechiul regim! -, În procesul creației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și excesiv uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine, incapabilă după aproape două decenii să țină pasul cu vecinii de la Nord cu care am Împărțit aceeași istorie recentă; ca și reflexele „lor” intempestive, colorate de acel aplomb al „țoapei ajunse” - e atât de ușor, de rapid, se pare, să „ajungi” azi, În România, când Banul, indiferent de originea sa, nu numai că e brutal dominant, dar a șters de pe „masa valorilor naționale” orice altă valoare - etalându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a contat prea puțin. Deși, evident, a contat enorm apoi, când acel tinerel a semnat sub numele de Nichita Stănescu, la Începutul anilor șaizeci, câteva volume care purtau titlurile O viziune a sentimentelor sau Dreptul la timp, anunțând cu un aplomb indiscutabil renașterea marii poezii moderne românești. Dar... elogiul și mai ales cultul prietenei pe care Nichita, Încă de pe atunci, de pe la sfârșitul deceniului șase, Îl practica cu o Însuflețire, energie și dăruire incomparabile, m-au făcut, de fapt, să-l „recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Taurul, ca să-l liniștească. Ceva mai tîrziu, B. l-a întrebat pe C.D.Z. ce fel e zodia băiatului său, Matei. Întrucît calculul arăta că acesta e în Zodia Taurului, doctorul s-a simțit dator să dreagă lucrurile, demonstrînd cu aplomb de ghicitoare că, mă rog, și Zodia Taurului poate fi bună, ba, uneori, chiar excelentă! Entuziasmat de ultima perspectivă, B., căruia, atunci cînd scrie, nu-i scapă caraghioslîcurile altora, ar fi început să jubileze: „Matei e Taur! Matei e Taur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
perene”. Figura lui de boem înrăit, buhos și cu fața colorată de băutură, exprima atîta gravitate, încît m-am ferit să zîmbesc. Deoarece tăcerea mea se prelungea, a simțit nevoia să mă asigure o dată în plus: „Da, domnul meu, perene!” Aplombul său nesănătos, tragicomic, m-a lăsat pur și simplu fără replică. Trebuie să fii ori beat, ori nebun (sau ambele), ca să-ți proclami cu atîta lipsă de sfială „perenitatea”! Apropo de scrisul după calendar, pe la mijlocul lui iunie am primit de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
astfel de „cogitațiuni” ar părea caraghioase și ar stîrni rîsul. Tunate de el, impresionează! *Din nou impresii contradictorii despre Eugen Barbu, pe care l-am văzut la televizor în această după-amiază (9 aprilie ’83). Puterea sa e construită pe un aplomb neobișnuit. „Somat” să fie spontan de aparatul de filmat, își trădează slăbiciunile: teoriile sale sînt inconsistente, iar argumentele nu-i vin cu promptitudine. Aerul de om cu multă cultură, care i-a recitit de cîteva ori pe clasici, se împrăștie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
credința voastră și alta șoseaua pentru care plătesc impozit”. A mizat pe teama ce-o inspiră numărul mic al mașinii sale: „alții n-au avut curajul s-o facă!” în tot ce spune e un amestec de falsă forță, de aplomb incontrolabil, de sictireală rămasă la nivelul intențiilor, de exploatare a măruntei puteri derivate din titlul de ziarist. N. e ceea ce se cheamă „un vulpoi bătrîn” (cam jigărit, ar adăuga Carmen), cu reflexe viclene, cu abilități. „Nu vreau să mă laud
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acest efect de amplificare a grandiosului rețeta transformării sale în grotesc. Talentul oratoric, componentă esențială a personalității carismatice este celălalt mediu prin care deformarea își face loc în discurs. Aici se află schisma care prăbușește în ridicol per- sonajele cu aplomb și vocație eroică în opera lui Caragiale. Eroismul solicită o confirmare în registrul faptelor, al acțiu- nilor, iar dacă avem un erou al gândirii, confirmarea reven- dică o operă semnificativă. Eroii lui Caragiale își extrag legitimitatea numai la nivelul discursului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lescent, întreținut de el ca și ceilalți membri ai familiei, și-a redobândit brusc dignitatea și o statură aproape mar- țială după ce a primit serviciul de portar la o bancă. Chipiul și uniforma îi conferă atât dimensiunile statuare, cât și aplombul belicos care va costa viața lui Gregor Samsa. Intimidat, acesta contemplă de jos în sus cizma acestui tată statuar, cizmă care la rândul ei îi pare uriașă, metonimie pe care o facilitează deformarea orizontului perceptiv și care îl înscrie pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]