384 matches
-
Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
daco-roman. Un lucru de silă... - Credeți într-o revenire a clasicismului, care să aducă viață nouă poeziei? - ... - Sau credeți - cum s-a dat țipătul de alarmă în străinătate - în moartea, dispariția poeziei? - E posibil, în văzduhurile Cetății Vecinice, îngerul din Apocalips să fi sunat întîia trâmbiță chiar în aceste timpuri; și să fi început să se dărâme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor învia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca Ierusalimul ortodoxiei, care - în nici un caz - nu s-a refugiat în fundațiile Gândirii. Dar ce ne pasă! D-l Blaga ne-a dăruit o poezie mândră și rară. Salutăm această calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe, peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un dezgust ilimitat: peste papagaliceasca înșirare de mici și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști - semiurbani, capabili exact de trei silogisme - flutură aurul legendar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nițel lucrurile, dar mai mult le strica, ferindu-i de justiție, lăsîndu-i mai departe soldați ai Domnului, ascunzîndu-le, prin omisiune, numele; În Anglia fuseseră proteste de stradă cînd ajunsese Pontiful acolo; Antonia putea fi socotită Înger, fie și unul al apocalipsului, Îngerul negru, chiar Îi zicea, de la o vreme, În sinea lui, Thomas. Uită-te, Antonia, liniștită la toți despuiații din filmele pe care le vezi pe ascuns! Mai bine, decît să vezi filme de groază, acolo moare lume vinovată, nevinovată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
player, nu-i așa? mă întrebă trântind ușile furios. Am bănuit eu, nu-i nici un DVD player aici. Ai „obiecții de natură socială“ împotriva lor, nu-i așa? Nici măcar nu-ți place Martin Scorsese. N-ai văzut în viața ta Apocalipsul acum. Pe-ăla l-a regizat Francis Ford Coppola, dragă, l-am corectat. —De ce trebuie totdeauna să mă contrazici? urlă el. Dacă iubești un om, nu-l contrazici. Dar asta e, nu-i așa, habar n-ai cum să iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un om, nu-l contrazici. Dar asta e, nu-i așa, habar n-ai cum să iubești pe cineva cu excepția ta, și nici măcar pe tine nu te iubești, nu-i așa? Nici măcar nu știi cine ești. N-ai remarca un apocalips decât dacă ar avea etichetă Gucci. De fapt, mie-mi place Chloé, am șoptit tristă. Nu știa nimic despre mine, vedeți, nici măcar un lucru de-o asemenea importanță. Zach privi prin mine, apoi descuie ușa și plecă. Aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
preot din templu, fumul din hornurile rotunde ale Ierusalimului regelui David. Și bunicul a spus: El a fost mai mare ca Doré. încă și mai mare. Plin de timpul său și totodată etern. Aceste imagini ale patimilor! Și Bunavestire! Și Apocalipsul! Ce armonie în compoziție! Și ce sentiment al îndurării! Nu este o simplă întâmplare că s-a reprezentat pe sine în chip de Iisus Hristos! Da, am spus eu. Așa este. Nu voiam să-l contrazic pe bunicul, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă car din camera de culcare. Dar cum naiba să fac? Mă-ngrozea momentul când avea să zvâcnească brusc din pat, cu un behăit ca de apocalips în tăce rea aceea deplină. Am apucat-o până la urmă de-o ureche, și urechea mi s-a părut de cârpă. Am tras-o și, în pântecul ei, ceva a gâlgâit leneș. I-am pipăit picioarele îndreptate spre mine. Erau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lor citadinist-cosmopolite, pline de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Mînăstirea Antim, victimă a închisorilor staliniste... Considerat de critică - pe bună dreptate - mai curînd un poet „ritualist”, „bisericos” decît religios, acesta publică în paginile revistei poeme apocaliptice, cu figurație istorică și tentă expresionist-futuristă („Stih hun“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, „Apocalips de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de poezie autentică. Editorialul său din nr. 79 - „Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsa de speculație teoretică este o atitudine cugetată. Dar opera urmuziană, superbă teratologie a intelectului, trimisă spre edificarea noastră, trebuie înțeleasă ca o chemare la ordine”; „Nu va trece mult timp și opera lui Urmuz va fi interpretată ca un apocalips, ca o izbăvire întru duh, ca o reintegrare într-un paradis de gîndire purificat și nativ. În fond, Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăești un nihilism liric, o oscilare între invenții scenice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți se întrebau de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de morală stupidă, de medicină empirică, de multe pagini de poezie, și mai ales de ignoranță, agnosticism, superstiție, frică de natură, trufie, minciuni voite și haos. Și totul e Lustruit cu niște false taine, ca și celebrul număr 666 din Apocalips, al lui Neron, pe care l-a descifrat odinioară cineva și despre care vorbește Engels. Biblioteca domnului Eratostene avea însă vreo șapte sute de mii de manuscrise până în anul 48, când au blagoslovit-o probabil centurionii și soldații lui Caesar, în timp ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
evadare. Pentru a rula convenabil unele scări de frânghie... Sau, dimpotrivă, pentru a depozita anumite tomuri neplicticoase. Pentru cazul în care totuși, așa cum e profețit în Apocalipsa 20/1-3, veți fi ținut mia aceea de ani în acel infect Adânc. Apocalipsul 20/1, 2, 3 era și el, pe partea lui, nu neapărat infect, ci, oricum, extrem de clar: "APOI AM VĂZUT POGORÎNDU-SE DIN CER UN ÎNGER, CARE ȚINEA ÎN MÎNĂ CHEIA ADÎNCULUI ȘI UN LANȚ MARE. EL A PUS MÎNA
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eroarea umană e ciclică și reapare la anumite intervale) o asemănare destul de considerabilă cu Superstiția aceea a Călugărilor de pe Muntele Athos, care fac post negru și Își privesc multă vreme cu atenție buricul, ajungând să discearnă acolo adevărata Natură a Apocalipsului și Cerul Dezvăluit. Spre surprinderea mea, se pare că această Sectă n-ar fi decât o altă modificare, adaptată vremurilor noi, a acelei Superstiții primordiale numite Cultul Sinelui; pe care Zerdusht 1, Quangfoutchee 2, Mohamed și alții s-au căznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
contopire fulgerătoare, dar vie a unei inimi zbuciumate care nu mai e decât zbucium (Lermontov). Amenințarea morții care planează asupra condiției umane face ca totul să fie sterp. Doar strigătul te Învie; beatitudinea ține loc de adevăr. La acest nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se va angaja pe deplin. Studenții francezi de la 1830 și decembriștii ruși vor apărea, astfel, drept Încarnările cele mai pure ale unei revolte la Început solitare și care, mai apoi, caută, prin sacrificii, drumul unei apropieri. Dar și invers, gustul apocalipsului și al vieții frenetice se va regăsi la revoluționarii noștri. Parada proceselor, jocul teribil dintre judecătorul de instrucție și acuzat, scenariul interogatoriilor lasă uneori să se ghicească o tragică cedare În fața vechiului subterfugiu prin care revolta romantică, refuzând existența așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și închise reflex ochii. Matei începu să râdă încetișor. Nu dormea nici unul, în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa își frecă mâinile înghețate: ― Bine că a plecat! Aș bea ceva fierbinte... ― E o idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Balaurul, nesătul de bani și putere, slujind lozincile mincinoase și casieria poliției. Poate Crist, artistul, gata să evadeze departe de aceste locuri, fără să-și mai afle nicăieri locul. Poate studentul bubos, mâine un călugăr isteric, chemând cruciada Morții și Apocalipsului. Copiii aceleiași generații mutilate între zidurile umede și groase ale conjuncturii. N-am câștigat încă extazul, împăcarea de-a savura roadele pământului, fericit sub domnia lui Bacchus. Prea mulți dintre frații noștri, împrăștiați în necuprinsul lumii, conviețuiesc cu fiarele, sălbăticiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adâncul ochiului / acolo unde nici tu nu știi ce să faci, din moment ce poetul are perna umplută cu vise, ceea ce l ajută ca, sisific, să facă un gest cotidian: înfruntarea abisului, fiindcă Abisul e-n obiectele mărunte / Degeaba-l cauți în Apocalips. O operă atât de întinsă poate suscita, firește, numeroase interpretări pentru că are potențialul necesar pentru a fi străbătută în direcții diferite și, de aceea, ne mărginim la cele câteva aspecte pe care le-am identificat, pentru a sublinia ceea ce punctam
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se mai poate, să încercăm cu toții să reparăm. Dar se tace ca mistrețul în porumb. Noi, legionarii, suntem sortiți să ne purtăm în tăcere Crucea și să închidem în sufletele noastre geamătul morților și martirilor noștri până la ultima filă a apocalipsului, când sudorile de sânge și chin ale tuturor vor răbufni spre lumină și în veci nu va mai putea stinge nimeni flacăra sfântă ce urcă spre cer. De ce frumoasele noastre principii expuse în acel dosar și trăite de noi legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Niculescu Mizil care zice-ntr-un ziar că nu știe ce s-ar fi Întîmplat dac-am fi văzut cu toții imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și devastări de magazine Într-un apocalips muncitoresc, plus „unități militare defilînd cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doctrine esoterice, ignorate timp de aproape optsprezece secole. Curând vor urma alte asemenea descoperiri dând la iveală alte tradiții rămase secrete până în zilele noastre. Sindromul la care făceam aluzia aceasta este: revelarea în serie a doctrinelor secrete. Ceea ce înseamnă apropierea Apocalipsului. Ciclul se încheie. Asta se știa mai demult, dar după Hiroshima știm felul în care se va încheia... - Foarte adevărat, șopti absent. - Întrebarea pe care voiam să v-o pun este aceasta: dispunând de cunoștințele care v-au fost transmise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de deversare pentru propria violență și pentru propria cruzime. La urma urmelor, ne-am putea întreba dacă acești autori nu sunt cumva mai perverși și mai ipocriți decât semi-virginele pe care le dau în vileag. "Semi-virgina" calomnie sau prevestire a apocalipsului? Orice s-ar spune, la momentul apariției sale, romanul lui Marcel Prévost a avut efectul unei bombe. A înregistrat un mare răsunet, datorat pe de o parte prestigiului autorului considerat în epocă drept un "expert" în psihologia feminină iar pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adevărat desăvârșită. Simplificarea învățăturii pedagogice creștine din primul secol a fost inaugurată pentru prima oară de Apostolul Ioan, ucenicul Domnului, prin folosirea unor figuri retorice inspirate din variatele aspecte ale războiului și ale folosirii armelor din vremea sa. În cartea Apocalipsului întâlnim unele figuri retorice magnifice, precum cea din capitolul 9, unde autorul descrie răvășirea produsă în univers de către cei 7 îngerii cu trâmbițele și înfățișarea lor războinică: Și aveau pieptare ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]