289 matches
-
în opera sa ,,Acțiunea umană" arată: ,,Anumite filosofii îi îndrumă pe oameni să caute ca țel ultim de conduită, renunțarea completă la orice acțiune. Ele privesc viața ca pe un rău absolut, plin de durere, suferință și angoase și neagă apodictic posibilitatea ca vreun efort uman să o facă mai tolerabilă. Fericirea poate fi atinsă prin extincția completă a existenței conștiente, a volițiunii și a vieții. Singura cale spre beatitudine și mântuire este de a deveni perfect pasiv, indiferent și inert
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dinadins făcută să-i îndepărteze pe toți ucenicii și candidații în cinematografie"). Eminentul fondator pe sol național a două dintre profesiile cineaste - cea a criticii de specialitate și cea de producător - ne delectează în Amintiri cu perle citate din panseurile apodictice ale inamicilor săi, artizanii mediocrației oportuniste, în umbra cărora se vor instala cu spor de elocință urmașii de la sfîrșit de secol: "Geniul individual este mai puțin important, în film, decît o bună concordanță de colaborări multiple și ades anonime". A
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
al fostei nomenclaturi, scenaristul omnipotent de altădată, Mihnea Gheorghiu. La ultima întrunire a Consiliului UCIN, primul dintre cei doi a pledat energic pentru "păstrarea spiritului legii" cu falimentul probat și a retorcat agresiv la critici, cu sentințe care reeditează enormitățile apodictice și sofismele caracudei de acum 60 de ani: "eu la calitate nu mă bag", - la unison cu tovarășul de prezidiu din alte alocuțiuni ("Ne ocupăm de cineaști, nu de cinematografie!", "Je m'en fous de opinia publică!") Dacă acum un
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
inițiat anul trecut, identifică riguros aceleași modalități de a privi spațiul artistic și același rafinament al mijloacelor în actul direct al exprimării. Refuzînd pictura înaltă, dincolo de faptul că ei sînt prin structură și prin exercițiu, graficieni, adică refuzînd acel patetism apodictic de factură romantică, artiștii elvețieni sînt, fundamental, firi lucide, cu o imensă disponibilitate pentru investigarea limbajului artistic și a formei plastice cu întregul ei potențial expresiv, conștiințe angajate, discret, dar ferm, în problemele morale pe care le ridică lumea în
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
Calea Laptelui" (Iliade, Heliade... în Luceafărul din 16 ian. 1971). Tot cam în aceeași perioadă I. Negoițescu ignoră cu dezinvoltură exagerările ("rătăcirile"?) italieniste ale pașoptistului și alege cu iscusință versul "Umbrit de chedrii slavei, florat de amarante..." sub delicat dar apodictic comentar: "Dulceața ce emană din sonoritatea italică (...) e în adevăr rarissimă și se integrează ca un bun propriu poeziei noastre". Adevărul e că, oricît de adulat sau contestat ar fi fost pe parcursul zbuciumatei sale vieți, autorul Mihaidei știe că o
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
nu doar oportunismul, ci și instinctul, dacă vreți, de identificare dirijată, practică, de fapt, metoda lui Da Vinci, ca și pe aceea, „paranoïa-critique", a lui Dali. Orbul, ca, sui-generis, paranoid, ar intui, prin ele, norul. Certamente! V R: Domnule, tonul apodictic ce vă este,-n conversație, propriu, mă face să revin la întrebarea: sunteți, vorba amicului Aristofan, de o „trufie fără margini"? C: Aristofan are dreptate, domnul meu: căci, secționați, noi suntem ca un creier, plin, ca nuca, de circumvoluții. Un
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
Nimeni nu s-a încumetat până acum sa imortalizeze pentru scenă figura superbă și plină de demnitate a unuia dintre cei mai însemnați luptători pentru înfăptuirea statului național unitar român: dr. Vasile Lucaciu. Pe scenă urmărim un Lucaciu vehement și apodictic căci cauza sa dreaptă nu poate fi negată, un Lucaciu iubit și ascultat, căci poporul îl însoțește și îl apără”, Blaga Mihoc, Flacăra,26 aprilie 1979 • Când râde un copil, Teatrul de păpuși Oradea, 1982 „Ajuns la al 999-lea
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
divinității, ci numai reper sau referință. Varlaam opune astfel două metode de demonstrație: În acest fel, Varlaam voia să se opună catolicismului pe propriul său teren: logica, rațiunea. Mesajul lui Varlaam era acela că propozițiile teologiei catolice nu au valoare apodictică, având doar valoare „dialectică” întrucât nu constituie decât simple dezbateri pornind de la adevărurile biblice (era vorba de acele „demonstrații” bazate pe propoziții biblice, întâlnite de exemplu în lucrări ca "Sic et non" a lui Abélard). Argumentarea lui Varlaam reprezenta un
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]
-
et non" a lui Abélard). Argumentarea lui Varlaam reprezenta un pericol și pentru ortodoxie, din punctul de vedere al lui Grigore Palamas. Prin aceleași argumente s-ar fi putut, la o adică, arăta că nici propozițiile ortodoxiei nu au valoare apodictică. În momentul în care Varlaam devine polemic cu practica isihastă, Palamas se implică public și combate scrierile lui Varlaam, arătând că acesta nu înțelege Isihasmul sau sursele sale de informare sunt îndoielnice. Varlaam a scris "Logistica", în șase cărți, în
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]
-
este greșit să se opună demonstrația aristotelică celei teologice. Teologia are tot dreptul să uzeze de logica aristotelică formală, după cum demonstrația de tip aristotelic se poate aplica în mod corect lucrurilor divine. Latinii, scrie Palamas, nu gândesc nici în manieră apodictică și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
teologice. Teologia are tot dreptul să uzeze de logica aristotelică formală, după cum demonstrația de tip aristotelic se poate aplica în mod corect lucrurilor divine. Latinii, scrie Palamas, nu gândesc nici în manieră apodictică și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El mizează pe singura cunoaștere autentică: cea mistică. Pornind de aici, atât demonstrația dialectică cât și cea apodictică trebuie să pornească de la premise revelate. Dacă nu există decât adevăr revelat, și dacă adevărul revelat este cel ortodox, latinii se înșală indiferent de metodă: dacă pornesc de la adevăruri laice se înșală întrucât ele nu sunt revelate, iar dacă pornesc
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
se găsesc ele esențial în realitate. Logica nu era o construcție științifică, nu era concepută ca o ierarhie de adevăruri ci ea își propunea să învețe principiile, de aceea neputând fi considerată știință. Chiar dacă Aristotel a folosit expresia de "știință apodictică" aceasta nu certifică decât înțelesul de cunoștință a demonstrației. Teoria silogismului este numai o teorie a principiilor silogismului. În această ipostază a fost lăsată logica greacă antică pentru învățații Evului Mediu. India. În secolul VII Dharmakirti a scris un scurt
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
nu-și exprimă chiar foarte poetic, idealul său de iubire. Cred așadar că Cioran se prezintă în corespondența noastră altfel decît îl cunoaștem din lectura aforismelor sale... Insist totuși pentru că mi se pare că scrisorile conțin o mulțime de enunțuri apodictice, de aserțiuni specific cioraniene, care se întipăresc în memoria cititorului acestui inedit volum.In acest sens am și avansat ideea unei asemănări, desigur parțiale, a unor fragmente din scrisori, cu celebrele aforisme. Si vedeți, astfel am ajuns și la situația
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin () [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]