713 matches
-
părăsirii de către Marea Britanie a Uniunii Europene reclamă, acum, după trecerea atâtor ani, primirea în UE a Bulgariei, Poloniei, României, Ungariei, și care ar trebui să fie invitate să iasă din conceptul european, dat fiind nivelul lor de dezvoltare. Un alt apologet al divizării este liberalul Guy Verhofstadt, care a inițiat în Parlamentul de la Strasbourg un raport prin care cerea să fie introduse drepturi diferite de vot, după criteriul acceptării sau nu a monedei comune europene. Și nu sunt vorbe aruncate la
La răscruce de vânturi… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296415_a_297744]
-
de la Bruxelles și respectiv de la Crest în Franța) va evolua în prima seară în fruntea quartetului propriu „Karnas Formula” ce-i include pe pianistul Michal Tokaj, pe contrabasistul Michal Jaros și pe bateristul Sebastian Frankiewicz. Artistul se dorește un sincer apologet al insolitului, îmbinând o interpretare acustică, hipnotică, plină de energie, cu o importantă doză de improvizație. Publicația „The New York City Jazz Record” îl definește drept „Unul dintre cei mai impresionanți cântăreți de jazz ai zilelor noastre care are curajul să
SIBIU JAZZ FESTIVAL 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105565_a_106857]
-
precădere cele din țările comuniste (dintre care multe s-au aflat sub dominația Bisericii Ruse), incluzând aici Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Georgiei și Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei. În opinia apologeților autocefaliei, este un fapt obișnuit ca recunoașterea autocefaliei să vină mai târziu; însă oponenții autocefaliei OCA afirmă că acordarea acesteia nu intră în prerogativele PAtriarhiei Moscovei (vezi Răspunsul Patriarhiei Ecumenice la proclamarea autocefaliei OCA) În Statele Unite se găsesc doisprezece eparhii
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
București, cartea " Cine suntem", sau "despre taină identității personale și comunitare trăită și exprimată în și prin persoană autorului" Cartea începe cu îndemnul părintelui Iustin Pârvu "Urmați-l, citiți-l și-l veți înțelege"; are o prefață, "Dan Puric, un apologet ortodox", semnată de Dan Ciachir, o postfața, "Dan Puric, un foc nestins", semnată de Gheorghe Ceaușu, și conține zece capitole: Matur poteca spre Biserică; Dragostea, mai presus de artă; Sensul vieții, al morții și al suferinței; Zodia supraviețuirii; Demnitate creștină
Dan Puric () [Corola-website/Science/299931_a_301260]
-
ponegrească pe mitropolitul Ambrosie născocind tot felul de motive. Tot ei au scos broșuri în care menționau că mitropolitul Ambrosie a primit interdicția de a mai sluji din partea Patriarhului său până la trecerea la credința de rit vechi. Subbotiul Ivanovici, marele apologet al Ortodoxiei oficiale din acea vreme, dezvăluie invenția pusă în circulație de adeptul belopopoviț Platon Afanasievici. Dimpotrivă, când mitropolitul Ambrosie a trecut la Biserica de rit vechi, și aflând aceasta, Patriarhul Constantinopolului, i-a trimis o scrisoare în care îi
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
trebuie să devină o „oglindă strălucitoare”, să fie curățit de orice 44 Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 92. 45 Teofil al Antiohiei, Către Autolic, 2.18, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, în vol. Apologeți de limbă greacă, Editura IBMBOR, București, 1997, p. 409. Aceasta urma să devină interpretarea antioheană standard a Gen. 1, 26. 46 Către Autolic, 2.19, loco citato, p. 410. 47 Către Autolic, 2.24, p. 415. 48 Către Autolic, 2
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
latinei vulgare, adică populare, mai mult presupusă decât cunoscută, Într-o perpetuare a unei erori vechi, anterioare secolului XIX. Descoperirea limbii sanscrite, atestată În scris cu 1000 ani mai veche decât Însăși fundarea Romei ar fi trebuit să tulbure zelul apologeților originii latine a limbii noastre române. Mii de cuvinte comune cu sanscrita - care Înseamnă sfânta scriere, sânta-scripta, așa cum Înțelegem și acum În românește dintre care multe nu au corespondent În latină, sau se găsesc Într-o variantă mai Îndepărtată, mai
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
romanele "Huliganii" de Mircea Eliade sau "Animale bolnave" de Nicolae Breban. Albert Camus face parte dintr-un important grup de exegeți ai lui Dostoievski care consideră că scriitorul rus a avut o afinitate mai puternică cu rebelii atei decât cu apologeții creștini din romanele sale. Pentru acești critici, adepți ai existențialismului, adeziunea lui Dostoievski la ortodoxism nu este una autentică, iar voci precum cele ale lui Ippolit, Kirillov, Ivan Karamazov sau Marele Inchizitor trădează o conștiință măcinată de îndoială. Religiozitatea jucată
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
muzicale ca limbaj inițial al înțelepciunii se datorează platonicienilor florentini, care înțeleg din perspectiva teologiei creștine influența orfismului asupra lui Platon, dând pe deasupra „filosofiei iubirii” din "Banchetul" o nouă interpretare, în care Orfeu este artistul arhetipic. Marsilio Ficino este principalul apologet al personajului, el mărturisește în dedicația operei sale din 1469, " In Convivium Platonis sive de Amore", că a aflat cu ajutorul lui Orfeu de puterea nețărmurită a lui Amor asupra lumii întregi. Ficino îi rezervă iubirii ca sublimație a pasiunilor senzuale
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
420 d. Hr.), aristocrat și senator roman, dedicat ulterior unei cariere ecleziastice, a reprodus aproape cu exactitate fraza în cauză (nemenționându-l însă pe Tacit), evident înainte de secolul al XV-lea. Aceiași autori subliniază că lipsa menționării acestui pasaj de către apologeții creștini timpurii este un argument al "tăcerii", care nu ar indica în mod direct că pasajul nu a existat în timpurile lor. Se argumentează de exemplu că nici Pliniu cel Bătrân (23 - 79 e.n.) nu-l citează pe Strabon (64
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
nici Pliniu cel Bătrân (23 - 79 e.n.) nu-l citează pe Strabon (64 î.e.n - 23 e.n), ceea ce nu duce la concluzia că Strabon nu ar fi autorul lucrării "Geographia". O posibilă explicație a "tăcerii" ar fi că apologeții timpurii au evitat menționarea faptului că creștinii au fost acuzați de a fi dat foc Romei, ca să nu stârnească formularea unor învinuiri noi din partea celor care combăteau creștinismul, și anume că creștinii ar fi fost într-adevăr autorii incendiului și
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
pentru a anima atât trăirile sentimentului religios, cât și credința adoratorilor într-o posibilă comuniune cu Divinitatea. Vom vedea că atât păgânismul, cât și creștinismul vor folosi aceleași simboluri, dar cu funcții și semnificatii specifice fiecărui cult în parte. Pentu apologeții creștini, mari apărători ai creștinismului, (Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen) imaginile erau încărcate de semne și mesaje. Revelația pe care o aducea credința nu anula semnificațiile "primare" ale imaginilor ; ea numai adăuga o nouă valoare. Din
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Martirul și Filosoful, Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen) imaginile erau încărcate de semne și mesaje. Revelația pe care o aducea credința nu anula semnificațiile "primare" ale imaginilor ; ea numai adăuga o nouă valoare. Din multitudinea simbolurilor creștinismului timpuriu, prezente în operele apologeților creștini voi analiza Arborele cosmic-. Este unul dintre cele mai bogate și mai răspândite simboluri. Mircea Eliade distingea șapte interpretări principale pe care, de altfel, nu le considera exhaustive, dar care se articulează toate în jurul ideii de Cosmos viu, în
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Sădirii Tatălui i se opun buruienile, pe care Tatăl nu le-a sădit. Este vorba de tema catehezei iudeo-creștine, moștenită din cateheza evreiască care apare deopotrivă în iudeo-creștinismul ortodox ca și în cel heterodox. Această temă este prezentă în opera apologeților greci și latini. La Tertullian sădirea desemnează realitatea colectivă. Ea este sădită de Dumnezeu și cuprinde mlădițele numeroase care sunt din belșug în tot Raiul: "profită de ocazia fericirii nebănuite căci tu, care nu ești în fața lui Dumnezeu decât o
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
acel arbore <care se plantează la marginea apelor și, cu frunze neveștejite, rodește la vremea sa>, care nu va vedea nici focul nici securea". Aceeași idee este prezentă la Clement Alexandrinul, apoi la Origen, Ciprian al Cartaginei și la alți apologeți. Textele menționate aduc în actualitate imaginea pomului fiind însoțită de simbolistica butucului, a mlădițelor și vlăstarelor, putem considera că tema "sădirii" pentru a simboliza Biserica lui Hristos se leagă de cateheza baptismală iudeo-creștină ea însăși inspirată din cateheza evreiască. În
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
simbol al Bisericii, al pomului, ca figură a celui botezat, al Pomului vieții ca figură a lui Hristos. Dar toate acestea aparțin aceluiași ansamblu simbolic care se întoarce la iudaismul precreștin și la iudeo-creștinism. După ce am precizat semnificațiile atribuite de apologeții greci și latini din mediul greco-roman și iudeo-creștin, în continuare vom analiza monumentele din partea dobrogeană a Moesiei Inferior care au reprezentate motivul "Pomului vieții". Din acest teritoriu provin șapte astfel de monumente, toate funerare, dintre care cinci de la Tomis, iar
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
ideologice și obișnuit cu un alt gen de discurs. Dând însă la o parte ceea ce este perimat sau excesiv în scrierile cu pricina, căutând cu răbdare și fără prejudecăți adevărurile prinse sub balast, descoperim o conștiință superioară și responsabilă, un apologet entuziast al valorilor eterne ale credinței («dogmele mântuirii noastre din efemer»), atingând cu un curaj aproape sinucigaș punctele nevralgice ale modernității și deconspirând sistematic fondul demagogic al democrației politicianiste. Autorul vorbește fără înconjur despre lucruri asupra cărora astăzi se tace
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
care este prezentată de multe secte creștine, este contrazisă de teoria științifică a evoluției prin selecție naturală. În alte cazuri, religiile fac aserțiuni cu privire la existența factuală a unor fenomene precum miracolele și îngerii, Adepți ai religiei, cum ar fi notabilul apologet creștin C. S. Lewis, contracarează aceste argumente sugerând că toate religiile, prin definiție, implică credință, sau o credință în concepte ce nu pot fi dovedite sau infirmate de către știință. Cu toate acestea, unele credințe religioase au fost infirmate de știință
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
idei este absurd și irațional. Informaticianul John McCarthy de la Stanford afirma, „De asemenea, nu avem nevoie de ipoteza dumnezeirii, pentru că știința a avut succes și știința este cea mai bună abordare pentru rezolvarea misterelor ce ne rămân”. Cu toate acestea, apologeți ai religiei precum William Lane Craig, pretind că există argumente rezonabile care să susțină existența lui Dumnezeu. În cartea sa din 1976, Gena Egoistă, Richard Dawkins a inventat termenul meme pentru a descrie unitățile informaționale ce pot fi transmise prin
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
este cunoscută lucrarea "Apologia", scrisă de Apuleus, în care autorul se apără împotriva acuzației de vrăjitorie. În creștinism înseamnă apărarea din punct de vedere intelectual-civil a religiei creștine. Unii consideră apologia ca fiind o ramură a teologiei. În viziunea protestantă, apologeții sunt prea polemici atunci când apără catolicismul. Tradițional, însă, apologia îmbracă un aspect pozitiv pentru creștinism, misiunea sa fiind atât aceea de a-l apăra pe credincios împotriva propriilor lui îndoieli, cât și împotriva necredincioșilor. În Noul Testament apologia ia forma apărării
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
îmbracă un aspect pozitiv pentru creștinism, misiunea sa fiind atât aceea de a-l apăra pe credincios împotriva propriilor lui îndoieli, cât și împotriva necredincioșilor. În Noul Testament apologia ia forma apărării creștinismuluiîmpotriva exceselor iudaice, și deci, de a proteja mesianismul. Apologeți ca Iustin Martirul și Tertulian au apărat superioritatea morală a creștinilor. Origene în sec. II d.Cr. a subliniat puterea supranaturală a Duhului Sfânt în a-i apăra pe creștini. Teologul platonician Augustin, în sec. IV d.Cr. a prezentat creștinismul ca
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
platonician Augustin, în sec. IV d.Cr. a prezentat creștinismul ca fiind răspunsul lui Dumnezeu la decăderea Imperiului Roman. În sec. XIII d.Cr. Toma de Aquino apără credința în Dumnezeu, arătând că Dumnezeu este prima cauză a întregului Univers. În protestantism apologeți ca Joseph Butler și William Paley susțin că întraga arhitectură a Universului îl are ca arhitect pe Dumnezeu. În sec. XIX apologia a avut de dus o luptă grea împotriva unor atacuri la Evanghelii, teoria evoluției reprezentând un pericol prin
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
sec. XIX apologia a avut de dus o luptă grea împotriva unor atacuri la Evanghelii, teoria evoluției reprezentând un pericol prin proasta ei inerpretare. Nietzsche și teoria marxistă au reprezentat alte momente grele în care creștinismul a avut nevoie de apologeți. În sec XX teologi precum germanii Rudolf Bultmann și Paul Tillich au prezentat creștinismul ca fiind cel mai bun răspuns la întrebările existențiale ale speciei umane.
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
curții imperiale. Artistul își începe cariera de la curte cu imortalizarea festivității de încoronare. Încă de la prima ședință în care Bonaparte i-a pozat artistului, David a recunoscut în acesta un idol și în perioada de existență a Imperiului, David este apologetul acestuia. După înfrângerea de la Waterloo din 1815 pleacă din țară. Reușește să emigreze în Belgia și chiar și atunci când Franța este gata să-l primească, refuză să se mai întoarcă. Ultimii 10 ani îi petrece la Bruxelles. Într-o seara
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
ferocitatea și lipsa de milă. Lev Kopelev scria însă: "În Ucraina, 1937 a început în 1933", cu referire la declanșarea mai timpurie a represiunilor în Ucraina.. Până la prăbușirea Uniunii Sovietice, existența foametei a fost puternic negată de guvernul sovietic și apologeții regimului sovietic din motive ideologice, de cei care au fost induși în eroare de autoritățile comuniste, (precum a fost cazul lui George Bernard Shaw) și, (cel puțin în cazul lui Walter Duranty), de cei care aveau un interes material. Pentru
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]