290 matches
-
reper transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă și decît acceptă comuna definiție de sine a omului modern. în modernitatea tîrzie, transcendența devine aproape inaparentă, ascunsă, se retrage în fundamentele sau în aporia fundamentelor condiției umane. Nu mai adoptă moduri afirmative, legiferate, nu se mai înfățișază sub chipul monopolului confesional asupra societății. Prezența ei tenace e de presimțit/căutat/descoperit dincolo de suprafețele afirmative. Dar invocarea transcendenței în spațiul public și-a schimbat stilistica
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
acest sens, expresive : a) laicizarea puterii politice și b) principiul moderației, conducînd la decizia de a rezolva diferendele prin negociere, nu prin forță. Desprinderea autorității spirituale de categoria puterii De vreme ce a imanentizat sursa puterii, punînd-o pe seama voinței colective (cu toate aporiile ei), modernitatea a dizolvat nu numai de facto, ci și de jure asocierea transcendenței cu noțiunea de putere. Marcel Gauchet făcea observația că, în Europa premodernă, un rege era un concentrat de religie cu față politică, o heteronomie materializată, care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un teritoriu în mod paradoxal altul decît cel al realității absolute și atotcuprinzătoare, dar înzestrat totuși cu o anumită realitate. A concepe creația sau existența universală ca pe o proiectare a intențiilor divine spre un afară lasă, stînjenitor, în urmă aporia denivelării între interiorul atotcuprinzător al transcendenței și imposibilul ei exterior. Pentru a da seamă de acest paradoxal exterior, gîndirea greacă, cea creștină, cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cedăm mitului democrației directe făcut accesibil prin mijlocirea noilor tehnologii, calificăm în mod abuziv drept "politice" practicile care confundă informarea și comunicarea 490, deliberarea 491 și exprimarea, dispare însăși conștiința subdezvoltării noastre politice. Iluzionarea republicană și orașul mondializat Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității O nouă figură instituțională pare din ce în ce mai plebiscitată pentru a pilota orașele în căutarea reușitei metropolitane: aglomerația urbană aleasă pe baza sufragiului universal direct. Până în prezent, încercările statului de a raționaliza
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
antreprenor politic? / 252 Democrația supusă riscului guvernării urbane / 255 Profesionalizarea gestionării urbane: eficacitatea pusă în pericol de depolitizare și corupție / 255 Punerea în scenă a democratizării: pervertirea liantului civic prin comunicare / 262 Iluzionarea republicană și orașul mondializat / 266 Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității / 266 Problema claselor mijlocii în condițiile guvernării orașului mondializat / 272 Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației / 278 Concluzie. Căile urbane ale democrației moderne / 287 Exigența unei guvernări mai reprezentative
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dacă nu cumva Ea, tocmai pentru că era zeul Înțelepciunii, a preferat ca și fiul său - care nu era zeu, ci doar erou sau semizeu - să rămână și el „victimă” a regulii rigide care condamna la moarte orice ființă umană. c) Aporia zeilor care mor În ciuda celor spuse mai sus, putem citi În mitologia sumero-akkadiană despre unele divinități aparținând lumii cerești care ajung să moară. 1) Innanaxe "Innana"/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
infern, o importanță aparte o au Plângerile Împreună cu Ritualurile care Îi comemorează dispariția și Îi invocă revenirea pe pământ. 3) Divinitățile trimise la moarte pentru a crea alte ființe vii („morții rituali”) - Și În acest caz, ne aflăm În fața unei aporii destul de puternice, dar acceptabile În final, pentru că, de fapt, nu există contradicții reale În ceea privește nemurirea divină. Se poate afirma chiar că avem de-a face cu morți „În aparență”, din moment ce aceștia produc vieți noi, alte ființe vii, divinizate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Praeparatio evangelica, IV, 6, 3), căreia, din păcate, nu Îi putem Înțelege valoarea exactă din cauza stării fragmentare În care opera a ajuns la noi (Lewy, 1978). O regândire critică a problemei inspiră Scrisoarea către Anebo, În care autorul subliniază numeroasele aporii ale credințelor și practicilor divinatorii, și, În parte, chiar tratatul Despre Întoarcerea sufletului. Pentru aceste puncte de interes ale sale, autorul din Tir ocupă o poziție-cheie pe linia evolutivă a neoplatonismului care, de la pozițiile substanțial raționaliste ale lui Plotin, ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conștiință acută a finitudinii poate să genereze „nevroza dinamică“ a destinului sau „nevroza depresivă“ a unei maladii de destin. Din punctul de vedere al indivizilor (și nu al comunităților), destinul și maladiile de destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a unei maladii de destin. Din punctul de vedere al indivizilor (și nu al comunităților), destinul și maladiile de destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și neconsimțirea la călăuzire sunt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat înseamnă că începutul absolut al scenariului puterii atârnă de existența unui (prim) agent al puterii și libertății, care este cauză a scenariului, dar nu și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
le paradoxe de l'intraduisible de la poésie et l'accepter comme țel : Car la poésie est à la fois inintelligible et intraduisible. À ce paradoxe, toute poétique devra s'affronter et c'est dans son pouvoir de surmonter une telle aporie qu'elle éprouvera să propre validité. Ce qu'elle ne peut faire qu'en interrogeant le sens du sens à partir d'une problématique de l'expérience elle-même où s'origine et s'enracine la poéticité.616 Une autre motivation
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
războiului, motiv pentru care Stalin a repus în circulație valuta forte a naționalismului romantic rus, instituind ca doctrină de stat filosofia "patriotismului revoluționar" (van Ree, 2002, p. 255). Transmutațiile suferite de problema națională dacă nu cumva poate fi declarată chiar aporia doctrinară a socialismului în teoria marxistă sovietică își are ecourile întârziate și în gândirea autohton-românească. Prima supusă unei intervenții urgente de reșapare semantică a fost concepția naționalistă asupra patriotismului. Încă din 1945, PCR a început să propună o definiție alternativă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ei au beneficiat elementele burgheze și boierimea comercială și nu largile mase populare" (Roller, 1952, p. 373). Dincolo de exagerările presupuse de reducționismul economic al analizei marxiste, nu poate fi trecut cu vederea faptul că problema agrară a continuat să rămână aporia socio-politică a societății românești, care și-a găsit o soluționare aproximativă abia în 1921 prin reformele inițiate de guvernul Averescu. Unirea din 1859 a dus la crearea "României burghezo-moșierească" (Roller, 1952, p. 428). Rezultatul unirii, departe de a fi o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]