4,107 matches
-
și nitriții, din depozitele susmenționate, se dizolvă în apă și ajung în pânza de apă freatică și din pânza de apă freatică ajung în apa din fântâni. Oamenii scot apa din fântână și o beau. Nitrații și nitriții, în soluție apoasă, disociază și formează radicali liberi de acid azotic și de acid azotos, foarte corozivi, care „ard”, descompun substanțele organice, componente ale tubului digestiv, cu care vin în contact. În funcție de concentrația lor, îmbolnăvirea oamenilor se produce mai lent sau mai rapid
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
puteau mișca. După aceea, multe persoane mi-au spus că au văzut pachetele cu sarin; pe acolo fuseseră scoase afară din metrou. Eu nu le-am văzut. Îmi aduc aminte vag că am văzut un lichd. Da, parcă era ceva apos pe podea. Nu, n-am simțit nici un miros. Am stat acolo vreo trei-patru minute. M-am gândit că trebuia să-l chem pe observator. Însă când să mă duc după el, observatorul venea spre noi. I-am zis: «Aici sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sezon, chiar dacă ningea, chiar dacă ploua, chiar dacă era grindină, trebuia nepărat să facem asta. Nu aveam nici o zi liberă. Dar, aveam lapte bun. Nu mai pot bea laptele care se vinde în zona aceea. Nu că nu pot, însă e prea apos și alunecă imediat pe gât. Dacă laptele e foarte proaspăt, oricât de mult ai bea, nu ai probleme cu stomacul. Munca pe care o făcea familia mea era destul de grea, mai ales că numai noi ne ocupam de lapte. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu ăst nou?... Și mă întreba cu ochii. Din pricina ălui bătrân mi s-a dus în pulbere ce brumă am agonisit, și din pricina lui nevasta a intrat în pământ!... Și mă privea crunt, parcă scrâșnea. În ochii verzi jucau raze apoase. Mâna stângă, neagră, noduroasă, se ridicase spre mine. Voia să mai zică ceva, dar deodată ochii, sticlind, i se înălțară și mânile cuprinseră pușca. Un vâjâit ca de vânt trecea pe sus. Un stol mare de rațe se învălui deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măturând totul. Vecinii se retrăseseră cu mișcări iuți, bruște, trântiseră ferestrele, baricadaseră ușile, dar Kulfi se întinse și mai mult, din ce în ce mai mult, până când ploaia ocupă tot spațiul din capul ei. Îi cuprinse creierul, o masă și o incluse în sunetele apoase, până ajunse să simtă că ea însăși ar putea să se transforme în furtună și să dispară în zbuciumul acela care sufla, care gemea și care lumina, rapid ca bătaia de aripi a unui fluture de noapte. Dacă ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi în copac. Se întoarse către vale: — Ce-a fost asta? — Ai auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
simțeam ciudat - decuplat, nefiresc. Minute în șir m-am gândit că trebuie să fiu bolnav de-a binelea, mai bolnav ca niciodată, terminat. Printre simptome se numără claritatea spectrală a văzului, amorțeala capului, elasticitatea membrelor și un gust ciudat și apos în gură. Aha, mi-am spus eu, deci e vorba de plămâni, inimă și cap. După aia mi-am dat seama ce se întâmplase. Nu eram mahmur. Deci așa e de dimineață. Nu era pentru prima oară. Mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am cerut să oprească. Era deja ora patru și zece cînd autobuzul m-a lăsat Într-un loc al nimănui, la capătul străzii Balmes, la bunul plac al furtunii. În fața mea, bulevardul Tibidabo se pierdea În zare ca un miraj apos sub ceruri de plumb. Am numărat pînă la trei și am rupt-o la fugă prin ploaie. CÎteva minute mai tîrziu, ud pînă la oase și tremurînd de frig, m-am oprit la adăpostul unui portal, ca să-mi recapăt suflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de Fermín sau de ce se mai Întîmplase la librărie. Am cinat cu privirea adîncită În farfurie, adăpostindu-ne În trăncăneala știrilor de la radio. Tata abia dacă s-a atins de mîncare. Se mărginea să tot Învîrtă lingura prin supa aceea apoasă și fără gust, ca și cînd ar fi căutat aur pe fundul farfuriei. — N-ai luat nici o gură, am zis eu. Tata ridică din umeri. Radioul continua să ne mitralieze cu tîmpenii. Tata se ridică și Îl Închise. — Ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
își face loc pe lângă foc, se îndreaptă spre ele și este întâmpinat de un sunet profund, iritant. Un urlet. Speriat, realizează că se află în fața a doi tigri, în cuști. Se uită leneși la el cu limbile scoase și ochii apoși, abia îi înregistrează prezența. Se întoarce spre fotograf în căutarea vreunei explicații. Toți bărbații rânjesc la el de parcă a picat direct în mijlocul unei farse. — Când vin englezii la vânătoare, râde fotograful, e mai bine să nu lași unele lucruri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe de altă parte, nu făcuse nici un progres. Elspeth îl ignora complet, cu o îndârjire șocantă și dureroasă. Pentru că îl asculta ca vrăjită pe misionarul cu barba stufoasă. Era un tip din partea locului, din Kelso, Tweed, care schimbase lumina palidă, apoasă a Scoției pe soarele arzător al Indiei și, deși tânăr, trecuse timp de zece ani prin cele mai mari încercări, străbătând luni întregi jungla de răsărit, trăind printre sălbaticii care preamăreau puterea diavolului și-și atârnau tigvele pictate ale copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la dimensiunile normale în mediul lor natural. Aici se poartă costumele închise la culoare și gulerele înalte. Aici ușile groase, negre, te duc din străzile electrizate în saloane înghesuite, cu ferestre înguste, în care se oglindesc pătrate de lumină londoneză apoasă. Ghemuit într-un fotoliu de piele, Jonathan înțelege pentru prima oară semnificația cuvântului englezesc cozy, nevoia pe care le-o induce clima, să-și izoleze trupurile cu venele albăstrui proeminente, căptușindu-se cu straturi de păr de cal și mahon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl privește cu atenție. Îl analizează. Încearcă să-i stabilească originea de-a lungul generațiilor, raportând-o la formele botanice pure din care provine. Într-o după-amiază, Jonathan îl ajută pe director să îngroape sămânța microscopică în straturi de gelatină apoasă, apoi să le ambaleze și să le introducă într-un fel de bidoane, vorbindu-le plantelor, pe un ton total diferit de vocea stâlcită pe care o folosește în discuția cu semenii. Aceste viitoare orhidee sunt împărătesele, reginele nopții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îndepărtează grăbit, așa că nu observă lângă alte unsprezece chipuri îmbrăcate în uniformă albă un băiat palid, cu o carte mare, legată în piele. Conform legendei este RA Forrester, marcator. Dacă te-ai apropia, ai putea vedea că ochii îi sunt apoși din cauza febrei fânului. Pagină de dreapta , cu spate alb BRIDGEMAN J.P.(BARAB.) ( centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Tatăl lui a fost în... cred că în serviciul colonial. Aparent, vrea să calce pe urmele acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că par ridicoli, dar Harold jură că vor fi la modă pe la Sfânta Treime. I-a făcut micuțul croitor de pe Turl... Domnule? Domnule? Închide ochii. Cald. Încearcă să te scufunzi mai mult. Domnule? Lumina soarelui pe o piatră galbenă. Lumină apoasă care se filtrează prin sticlă. Unghiurile verzi ale unui copac araucaria încadrat de fereastră. — Domnule? Șapte și douăzeci și cinci, sir. — O, du-te, Willis. Din așternuturile proprii se ridică miros de mucegai. Gust metalic în gură. Vin roșu. Ridicarea nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
singură mână, suspendat la o înălțime de câteva sute de picioare. Coboară rapid și Jonathan observă că roșul de la șapca și cizmele lui este incredibil de bogat și strălucitor...următorul lucru pe care-l observă sunt figurile Fotse cu ochii apoși, bărbați marcați de spirale de cicatrice fine, mai multe mâini îl susțin, eșarfele se flutură în semn de izbândă, iar el încearcă așa, cu ultimile puteri să se ridice, dar nu reușește să obțină de la trupul său decât un tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ghinde prin buzunare. Le dădeam câte o bucățică celor suferinzi de pântece și li se strângeau mațele Într-o juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri. Strigătele lui parcă sună și acum pe ulițele satului: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să vă ia nevestele țuică!”. Atacul psihologic era de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera goală, tăcută, luminată în roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din priviri, cu ochii lor căprui și apoși. Chiar nu-mi dădeam seama ce-i atrăgea. Brigit zicea că Omul Nostru din Havana e grozav în pat și că are o puță enormă. Ar fi fost încântată dacă aș fi intrat pe felie cu unul dintre prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur, oricând nicicând, bineînțeles. Dar ochiul veghează. Apos, fără culoare. Dintr-odată, verde cenușiu albastru. Genele clipesc repede repede. Un clișeu, altul, în mare viteză. Îi vede, oho! vede foarte bine. Pândește cu aviditate, înregistrează filmează developează stochează instantaneu chipurile. Sunt în aer, pe cer, printre umbrele străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul acoperit de o zăpadă zemuindă, murdară. Jos, la intrarea cabanei, așteptau două trăsuri. Copita unui cal nerăbdător lovea zăpada, împroșcând stropi apoși. Pictorul se răsuci și veni mai aproape de ambasador. Marchizul Cauraincourt, ambasadorul francez din Rusia, stătea în picioare și privea un punct fix în flăcările focului din cămin. Vorbea în șoaptă, de parcă ar fi fost doar el și focul. ― Călătorim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi în copac. Se întoarse către vale: — Ce-a fost asta? — Ai auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ultima dată. În urmă cu câteva zile, cele două femei se întâlniseră spontan, la o cafea, după ce Alison o sunase pe Fiona pe mobil și aflase că amândouă erau la cumpărături în aceeași zonă. Cât au băut un latte cam apos și-au mâncat câteva prăjiturele cu scorțișoară, Alison s-a trezit mărturisindu-și teama de a nu putea face un copil. N-ai decât treizeci și șapte de ani, mai ai încă ani destui ca să faci un copil, îi replicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
putea servi drept refugiu. Nici măcar instalațiile mari pentru vapoare, din dreapta, relicve ale vreunei Lusitanii Înghițite de ape, nici imensul motor cu gaz al lui Lenoir, cu varietatea lui de roți dințate. Nu, cel mult, acum, că lumina scădea și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
parte din tavan și din podea era din material reflectorizant, și reflectorizante erau și unele dintre obiectele care mai Înainte mă frapaseră cu aspectul lor grosolan, paietele, balanța, un scut, unele cupe de aramă. Ne trezirăm cufundați Într-o atmosferă apoasă, În care imaginile se multiplicau, se segmentau, se contopeau cu umbrele celor de față, podeaua reflecta tavanul, acesta reflecta podeaua, și toate la un loc reflectau figurile care apăreau pe pereți. Odată cu muzica, se răspândiră prin sală miresme subtile, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care-l avusese Leo în căruță, atunci când adormise cu capul sub pieile de oaie. Sabina rupsese foaia, pentru că avea un conținut compromițător pentru ea și familia ei. Cosmin se apucă să introducă în computer textul aproape ilizibil din auza cernelii apoase: miercuri era termenul limită. Adică deadline-ul la care trebuia să predea organigrama, împreună cu anexa motivațională și cu itemii aferenți. Bineînțeles că era vorba de un deadline orientativ, stimulator, el însă nu se cuvenea să gândească așa. Leo (de la Leonard), senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]