291 matches
-
de-a Treia Republici Franceze i-au atras condamnarea penală și încarcerarea (1910). Experiența carcerală pare să fi prilejuit punerea în mișcare a unei plăci turnante în viziunea sa despre lume, a cărei finalitate s-a manifestat printr-o radicală apostazie politică. Astfel că, la eliberarea sa (1912), Hervé a îmbrățișat, cu aceeași fervoare militantistă cu care l-a combătut înainte, ultranaționalismul în formula sa fascistă. Demagogul a fost reținut în memoria cultural-politică franceză contemporană drept "infamul socialist antipatriot care până în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1914, care a purtat marca dramaticei restructurări a convingerilor sale politice poartă titlul evocativ La Patrie en danger). Desfacerea "cutiei negre" pentru a pune în lumină obscurele procese ce se petrec înăuntrul minții subiecților care au suferit experiența liminală a apostaziei politice nu face obiectul analizei de față. Oricât de tentantă ar fi ispita intelectuală de înțelegere a mecanismelor psiho-sociale ce dau naștere unor astfel de prefaceri totale ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al V-lea ale PCR ținute în 1924 (Viena), 1928 (Harcov), respectiv 1931 (lângă Moscova) s-au desfășurat sub semnul unei astfel de "confuzii", drept care ele trebuie interpretate ca rătăciri doctrinare cauzate de interferența Cominternului în afacerile domestice ale Partidului. Apostazia Partidului la doctrina antinațională este astfel desăvârșită. Concluzii: renaționalizarea memoriei istorice românești. Inițiate timid încă din anii '60, autohtonizarea politică și autarhizarea culturală românească se intensifică progresiv, atingând cote maxime spre sfârșitul anilor '80. Prefacerile memoriei istorice românești oglindesc evoluțiile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Napoli? Cine, în toată lumea creștină, a fost mai stimat și renumit decât fratele Elia? Cu toate acestea, primul dintre aceștia și-a meritat închisoarea pe viață, iar cel de-al doilea a fost excomunicat de suveranul pontif pentru neascultare și apostazie. Totuși, amândoi, deși târziu, s-au căit. 34. Împreună cu fratele Aymon, a venit în Anglia și fratele William de Colville, cel bătrân, un om simplu și de o extraordinară caritate; sora sa a fost mai târziu strangulată cu cruzime în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ideilor lui Alexa Visarion intră adesea în această convergență. Însă (citindu-i cărțile) nu izbutesc deocamdată să separ între tentația lui de a vedea teatrul ca un apostolat public al binerânduielii omului în istoria lui, și înțelegerea modernității teatrului ca apostazie față de comunicarea publică. În disputa de acum mai bine de cincisprezece ani, dintre noua direcție a Teatrului Național din București, orientată spre experiment și "risc", și apărătorii tradiției celei vechi, de realism, divertisment și melodramă, omul acesta a cărui gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
băieți bogați și deștepți care-i trădează pe săracii idioți într-o cazarmă, în timp ce Alexa Visarion a reconstituit, în colorit păstos, cu rigoare compozițională și violență pamfletară, viața abrutizantă din mediul cazon englez, în care sunt posibile toate ticăloșiile, inclusiv apostaziile notate în text. Pentru aceasta, regia a lărgit spațiul de joc, ieșind din interioare pe câmpul de instrucție, făcând ostașii să străbată în marș forțat sala de spectacol, introducându-i cu abilitate pe spectatori în acest univers claustrat, unde fermentează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în ultimele scrieri ale Noului Testament. Această ia forma unei reacții riguroase îndreptate împotriva conformismului, prin intermediul unor referiri la p]câte ce nu pot fi iertate. Nu știm care era „p]catul de moarte” de la 1 Ioan 5,16 (poate apostazia), ins] ni se interzice s] ne rug]m pentru cei care îl s]vârșesc. În Epistola c]tre Evrei exist] trei referiri la p]câte ce nu pot fi iertate (6,4-6; 10,26-31; 12,16), în timp ce Revelația nu consider
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
politice surclasîndu-l discreționar pe cel dintîi. Ar fi de analizat (de psihanalizat chiar) ce anume determină o mutație de o asemenea casanță. Să iau însă lucrurile așa cum sînt, acordîndu-i prioritate, poftim, comodității. Și să văd și alte cazuri de asemenea apostazii. Plecat la drum (drumul boemei bucureștene de joasă marcă Fănuș Neagu), Dinescu își consolidase de june un statut inconfundabil. Prin sevă lirică, înainte de toate. Dar și prin exacerbarea unei gestici voluntare. Cea care, de fapt, avea să-i și dicteze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că fals infailibilul sistem de extracție moscovită poate fi trimis la podea. Al doilea upercut și mai năucitor a venit din dreapta unui personaj, plecat culmea! din sistem, dar ca mai toți apostații de rasă, înverșunat în a-și face eficientă apostazia: zdrobirea ultimei redute dejist-ceaușist-iliesciene și instaurarea unei democrații fără urmă de colectivism anacronic. Cu toată alura lui gros populară, Băsescu a lucrat cu eleganță de ring, inimaginabilă pentru mohicanii ultimului comunism central-european și amuzant de spectaculoasă în ochii noilor cancelarii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
hapsînia în sine. A jovial îndestulatului nomenclaturist. care prins în flagrant sigur ți-ar fi șoptit că vrea să submineze, material, regimul... În deja pomenita-mi fototecă dar și în a multor altora, probabil există imagini ce atestă defel încruntata apostazie de la dogmă la libertinaj a celor trei personaje inevitabile în vernisajele de după '90. Fuseseră cadre de nădejde ale (înaltei) școli județene de partid de pe (defuncta) Karl Marx, în care făcuseră proverbiale furori dogmatice. Dacă pe fețele lor nu se poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca temelie instituțională a unității spirituale a românilor, avea să fie scindată în urma acceptării de către Mitropolia Ardealului a trecerii formale la catolicism. Unirea cu Roma a însemnat însă dezbinarea unirii spirituale a românilor, fapt care, în interbelic, trece ca o apostazie nu doar doctrinară, ci și națională (în condițiile în care ortodoxismul este o condiție necesară a românismului). Ținând cont de faptul că unirea cu Roma a bisericii ardelene, decisă la 1698 și finalizată la 1700, a deschis calea către cristalizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acceptat. Doar că " Unirea a fost primită numai de mitropolit și o parte din preoți; poporul mai ales, nu voia să audă de "legea nouă"" (p. 235). Găsim în acest citat ingredientele elementare ale tezei "trădarea cărturarilor" (Benda, 1993) [1927]. Apostazia nu se restrânge doar la credința ortodoxă, ci ipso facto, se extinde și la nivel identitar. Pe fondul ideii de stat etnocratic ortodoxist, pactul făcut de prelații ardeleni în 1700 nu este doar o apostazie doctrinară, ci și o renegare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trădarea cărturarilor" (Benda, 1993) [1927]. Apostazia nu se restrânge doar la credința ortodoxă, ci ipso facto, se extinde și la nivel identitar. Pe fondul ideii de stat etnocratic ortodoxist, pactul făcut de prelații ardeleni în 1700 nu este doar o apostazie doctrinară, ci și o renegare identitară, în condițiile în care ortodoxia este definită ca piatra unghiulară a românismului. Denunțarea unirii cu Roma ca trădare identitare a românismului este perfect rezonantă cu teza românității duale pe care Nae Ionescu o va
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de-a Treia Republici Franceze i-au atras condamnarea penală și încarcerarea (1910). Experiența carcerală pare să fi prilejuit punerea în mișcare a unei plăci turnante în viziunea sa despre lume, a cărei finalitate s-a manifestat printr-o radicală apostazie politică. Astfel că, la eliberarea sa (1912), Hervé a îmbrățișat, cu aceeași fervoare militantistă cu care l-a combătut înainte, ultranaționalismul în formula sa fascistă. Demagogul a fost reținut în memoria cultural-politică franceză contemporană drept "infamul socialist antipatriot care până în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1914, care a purtat marca dramaticei restructurări a convingerilor sale politice poartă titlul evocativ La Patrie en danger). Desfacerea "cutiei negre" pentru a pune în lumină obscurele procese ce se petrec înăuntrul minții subiecților care au suferit experiența liminală a apostaziei politice nu face obiectul analizei de față. Oricât de tentantă ar fi ispita intelectuală de înțelegere a mecanismelor psiho-sociale ce dau naștere unor astfel de prefaceri totale ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al V-lea ale PCR ținute în 1924 (Viena), 1928 (Harcov), respectiv 1931 (lângă Moscova) s-au desfășurat sub semnul unei astfel de "confuzii", drept care ele trebuie interpretate ca rătăciri doctrinare cauzate de interferența Cominternului în afacerile domestice ale Partidului. Apostazia Partidului la doctrina antinațională este astfel desăvârșită. Concluzii: renaționalizarea memoriei istorice românești. Inițiate timid încă din anii '60, autohtonizarea politică și autarhizarea culturală românească se intensifică progresiv, atingând cote maxime spre sfârșitul anilor '80. Prefacerile memoriei istorice românești oglindesc evoluțiile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]