604 matches
-
sfântule! Ai să ieși de aici când ți-a crește păr în palmă”. Cel care relatează această întâmplare era chiar lângă nevinovatul sexagenar. Nu după multe zile i s-a tăiat sfidătoarea și condamnabila barbă. Și de multe ori era apostrofat de comandantul închisorii cu cuvintele: „Și tu ai avut barbă!” După sosire, o bucată de vreme, trebuia să doarmă pe cimentul gol al celulei. Un coleg avea o șubă de lână, care încă nu fusese pusă la magazie. Punea șuba
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am ținut și lecții de religie cu maicile din Institutul Sf. Maria, în clădirea Nunțiaturii de 2-3 ori pe lună. În toamna anului 1949 am început cursurile Conservatorului din București”. Odată, la o repeție a corului, o colegă l-a apostrofat : „Tu cu vocea pe care o ai ce cauți la pedagogie și nu urmezi canto?” A voit să-și folosească vocea așa cum i-o dăruise Dumnezeu, fără a o mai cultiva. Organele de represiune erau îngrijorate de popularitatea tot mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
voievodul lor, se fudulește Sora. Și vrăjmașul care vine are a se înfrunta cu norodul întreg! Cum sare cloșca! o ironizează Isaia, care, până atunci nu scosese un cuvânt. De când muierile se pricep la "tactică și strategie"? Boier Isaia! îl apostrofează sever, Doamna Maria. Mă iartă, Slăvită Doamnă, îngăimă el cu umilință. N-am spus-o cu răutate... încearcă s-o dreagă și tușește ușor, ca să umple golul de tăcere. Îngăduie soaței mele să se retragă, ni-s pruncii cam bolnăviori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
redobândi; el era pururea de partea profesorilor: „Ai greșit tu desigur cu altceva, de ți-a luat cartea.“ Dacă se întâmpla să fiu singurul în clasă care ridica cele două degete la o problemă greu de rezolvat, moș Litan mă apostrofa: „Lasă mâna jos, că tu ești prost.“ Lacrimile din belșug vărsate acasă, relatând ofensa și nedreptatea, n-aveau nici un rezultat. Când ne scotea la câte o scurtă excursie prin pădurile apropiate (la Făget, la Fântâna lui Bilașcu), înaltul și veșnic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și Th. Rosetti, se plimbă meditativ Sadoveanu, Ibrăileanu și Călinescu, se furișează umbrele lui Cobălcescu, Octav Mayer, Ion Ionescu de la Brad, Coandă, Mangeron, Bârsănescu și Petre Andrei, recită în șoaptă Topîrceanu, M. Codreanu și Otilia Cazimir, pe lângă ei narează și apostrofează frații Teodoreanu, pictează pe undele de aer Tonitza, Băncilă, Craiu, Hotnog și Boușcă. Se strecoară umbrele așa ca într-un amurg așternut peste mireasma timpului liric de altădată. Ce oameni, ce creatori! Prin Copoul cel mare sau pe Aleea Principesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Procedura era aceea ca membrii Comitetului să pună întrebările, iar eu să dau răspunsurile; uneori, fiind presat de timp, președintele nu aștepta și trecea la subiectul următor și, din această cauză, nu mai puteam continua cu răspunsurile; atunci când am fost apostrofat, Președintele a intervenit, arătând că nu este simplu ca eu să răspund, singur, întrebărilor pe care le pun cei 18 membri; drept urmare, respectivul s-a calmat. Teama mea era să nu îi enervez, pentru că ei ar fi putut să declare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la cine să apelez în caz de nevoie, care sînt cărțile păstrate pentru mine, să am grijă de mama etc. În cele din urmă s-a decis pentru operație, dar a refuzat să fie însoțit de familie și i-a apostrofat și i-a avertizat pe cei ce urmau să i-o facă să fie extrem de atenți cum îl taie, cît îl taie, să nu uite vreo meșă, vreun instrument într însul...” Concluzia ce rezultă dintr-o asemenea relatare e că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ale violenței politice, sprijinite pe o raison d’état. Comportamentul represiv a cunoscut și el o metamorfoză burgheză. Criminalul generic, alogenul vindi- cativ primește tratamentul echivalent unei penalizări pen- tru un comportament inadecvat într-un mediu privat și anume este apostrofat, forma jurisdicției burgheze și apoi „luat de urechi”, formă populară, tolerabilă a sancționării. Imaginea formează un contrast hilar cu formele detaliate de violență și cu cadrul lor de generalitate și complexitate, „conspirații” etc., cât și cu forma radicală a transpunerii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe scurt scopul misiunii sale. Ieșind din biroul comandantului, pleacă spre ieșirea din aerodrom, unde îl aștepta un automobil care trebuia să-l ducă în Viena. Pe alee se încrucișează cu un căpitan britanic din Intelligence Service, care, neașteptat, îl apostrofează obraznic, întrebându-l dacă nu știe să salute. După câteva replici, cei doi sunt pe punctul de a ajunge la o altercație, însă englezul, vizibil aflat sub influența alcoolului, își strigă subalternii, care pun mâna pe Vizanty și îl dezarmează
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
prizonieri în Romania, cu un an în urmă. Imediat mi-am dat seama că era căpitan. Însoțitorul meu salută, iar eu schițez un semn politicos cu capul. Ofițerul englez se oprește brusc, se întoarce și plasându-se în fața noastră, mă apostrofează. "D-ta nu știi să saluți?" Total neobișnuit cu asemenea atitudini, surprins, mă adresez însoțitorului meu, în franceză: "Ce înseamnă asta?" Locotenentul, destul de jenat, îmi răspunde: Este un căpitan englez, din Intelligence Service". "Puțin mă interesează din ce serviciu face
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ca având această activitate încă din 1937, la Constantinopol. "O nebunie, domnule, ați găsit o formulă oribilă pentru a acoperi și justifica atitudinea căpitanului englez care, pe aeroportul Schwechat în ziua sosirii mele la Viena, și-a permis să mă apostrofeze totalmente gratuit, singura explicație fiind starea de ebrietate în care se găsea și caracterul acestui așa-zis ofițer, care nu a avut curajul, ca odată trezindu-se din beție, să caute să repare greșeala flagrantă în care căzuse. Nu numai
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze, iritat de faptul că acțiunile sale zgomotoase deranjau momentele de reculegere ale preoților din cameră. Bogdanovici l-a chemat la o discuție privată și i-a spus că trebuia să se facă ceva pentru salvarea vieților celor închiși, explicându-i
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Iertarea, toleranța, dreptatea se află și în bagajele noastre. Poate că asta o să vă mire." Dacă va exista un postislamism, el va datora mult antenelor parabolice și telefoanelor mobile. Nenumărate mici semne de iritare în rândul tinerilor, în timp ce șeicii mă apostrofează, îmi dau a înțelege că o nouă generație este pe cale de a se afirma. Ea nu înțelege să trăiască într-un stat islamic, ci reclamă dreptul de a trăi cu credința sa, departe de doctori și sorbind Coca-Cola light. Universitara
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
inutil, cu pietre. Alte cazemate blindate pe roți se profilează de îndată la capătul străzii. Două sau trei grenade lacrimogene îi fac pe manifestanți să dea înapoi. Hei, dumneata de colo, tăcerea voastră e mai rea ca gloanțele lor, mă apostrofează în engleză, cu voce joasă, alături de mine, o fată cu ochi negri, fără voal. Care voi? o întreb eu, surprins. Voi, americanii. Scuzați-mă, eu vin din Europa. Sunt francez. European? E și mai rău, îmi replică ea cu un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
grupuri mici de câte zece, sever filtrați de un călugăr care-i introduce). Ușița cancelului era deschisă, anglicanul a crezut că poate intra și el. Scandal. Violare de teritoriu. Încălcarea regulilor. Expulzatul a observat că am urmărit scena și mă apostrofează: Are you Christian? I hope so. A Father? Unfortunately no. Acest defect iremediabil (too late) nu-l împiedică să-și descarce sufletul luându-mă ca interlocutor. De fapt, e indian. A venit cu avionul de la Kerala, via Londra, conducându-și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
președintele Automobil Clubului, care conducea automobilul arhiducelui. La sosire pe peronul din fața Primăriei, un polițist, sosind în goană, îl anunță pe conte că autorul atentatului tocmai fusese arestat, lucru pe care Harrach i-l împărtăși arhiducelui. Acesta, care tocmai îl apostrofa pe primar, se oprește, se uită la ceas și spune: "Individul să fie imediat spînzurat, fără judecată! (Der Kerl muss sofort ohne Prozess gehängt werden!), altfel în mai puțin de o jumătate de oră va primi de la Viena medalia de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din care făceam parte nu a constatat nimic de acest fel din partea ministrului francez, fie direct, fie din cele aflate despre acțiunile de prin culisele Conferinței. Iată acea întrunire ținută în Salon de l'Horloge 150, cînd domnul Vaida era apostrofat cu violență de Lloyd George: "României i s-a recunoscut deja Silistra (premierul englez, binecunoscut pentru totala sa ignoranță în domeniul geografiei europene, lua un oraș drept o provincie), ea nu va mai primi nimic dacă se încăpățînează să-și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
înstrăinare, de neputință. După două săptămâni prin străini, în recreația mare de la ora zece, cineva mă anunță că a venit tata de acasă, arătându-mi direcția în care mă aștepta, însă, în disperarea mea, o iau în sens opus. Sunt apostrofat de acel elev mai mare, luat de mână și dus în fața tatei... N-aș dori nici unui copil să se afle în situația mea!... Sărut mâna tatei, cam cu sughițuri, mă uit la el dar nu știu ce să-i spun. Un nod
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prezint imediat la Partea Sedentară aflată în comuna Puținei - Teleorman. De această dată n-am dat curs imediat ordinului primit ca altă dată și cu voită întârziere ajung să mă prezint maiorului Rednik care, la vederea mea, tună și fulgeră - apostrofându-mă - dezertor și trădător. Când a văzut că mă prezint salutând cu mâna stână agățată de centură, mă ironizează că, de când stau tot ascuns, de când sunt dezertor, am uitat să mai salut regulamentar. Răspund că în nici un caz nu pot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că într-o zi riscă să ajungă vagabonzi iar sufletul lor e pe marginea prăpastiei. Dacă vreun băiat este abandonat, să fie primit fără ezitare». Într-o zi, în fața bisericii Santa Maria in Organo, fostul său profesor de dogmatică îl apostrofează: «Ce vrei să faci? Deschizi o casă atât de mare fără mijloace? Gândește-te bine la ceea ce faci, pentru că riști să discreditezi tot clerul veronez. Stai liniștit, fă-o pe preotul, și nu-ți pune în minte să faci atâtea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
asistenții ieșeau afară din refugiu și își reluau leneș propriul loc și propria muncă. Studenții frecventau școlile seminarului episcopal. Unii ștrengari profitau de alibiul alarmei aeriene cerând să fie scutiți de nepregătirea pentru lecție. Profesorii, luându-i în râs, îi apostrofau cu un aforism ironic: «Eh, săracul! Nu te-ai pregătit pentru că ai fost în grotă!». Pe 17 februarie 1920 grupul studenților a plecat de la San Zeno in Monte și s-a sistematizat în apropiata Casa San Benedetto, rămasă liberă după
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pregătesc așa: - Dragii mei concetățeni, Să știți, ce vă spun e drept. Când sunteți plecați de-acasă Popa-i invitat la masă. De-aveți copii cu părul creț Sau bruneți sau mai grăsuți De pop-al-nostru - sunt făcuți. Popa a fost apostrofat Iar eu de păcat iertat. Stimată doamnă Dumitrescu, încheia corespondenta noastră scrisoarea, cu tot răul anilor ce mă apasă, și-mi este destul de greu mai ales dimineața când văd că nu mai pot face nimic, uneori nici patul, totuși, mă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se iese de la sfânta biserică, poposiți pe la primărie. Dom‟ primar vă va zice cum e cu funcierea. duminică, oameni buni ! Bummm-bummm ! La unsprezece ceasuri ! Bummm-bummm ! Poruncă de la dom‟ primar ! Bummm-bummm ! Cei care erau pe acasă, ieșeau pe la porți și îl apostrofau în fel și chip pe moș Șutu. Fără răutate însă. Doar așa, ca să zică ceva ; ia mai du-te dracului, ghiuj bătrân ! Strigă bă, mai încet, o să ți se crape bojogii. De funciere ne arde nouă !.... Momente de distracție veritabilă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tot sâcâia Grigoriță. Ce puteam să zic? Ai lui Cârciu stăteau peste drum de noi și de multe ori mă trezeam urmărind-o curios prin gard pe domnișoara Sofica. Până într-o zi când, insensibilă, sora lui Grigoriță m-a apostrofat fără menajamente : Bă, ăla cu caș la gură, ce te chiorăști toată ziua printre nuiele? Îți miroase cumva a fustă? Ia uite-te ! Își ridică ea demonstrativ poalele rochiei. Dar nu-i de tine, prichindel. Du-te și te joacă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
amic al nostru, Manolache Morțun, care se greșise, se vede, cu un pahar prea mult, zicea că "cele patru puncte ale Divanului ad-hoc sunt punctele cardinale ale universului"; iar Neculai Verdeanu, care de asemenea se cam întrecuse cu șaga, ne-apostrofa mereu cu cuvintele: Fraților !... Eu nu sunt beat de vin, sunt beat de amor de patrie! Astfel, și la chef, și la treabă, și la voie, și la nevoie, grija țărei domina totul. Și doar nimene dintre noi nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]