445 matches
-
că realizarea economică a început să primeze în fața oricăror alte interese. Ea a devenit, ... țelul suprem al indivizilor și al societăților deopotrivă. Dar astfel, pasiunile puse în joc au fost dintr-o dată scutite de orice autoritate care să le limiteze. Apoteoza bunăstării, sanctificând, ca să spunem așa, dorințele, le-a așezat deasupra oricărei legi omenești, transformând într-un soi de sacrilegiu orice acțiune de stăvilire (1993, 207). Acestă tendință s-a resimțit și încă se resimte și în mediul politic, dorința de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ocazională își însușise cuvinte cărora uzul prelungit, până la sațietate le anulase sensurile și conotațiile religioase inițiale. În poezia odelor, a imnurilor și a omagiilor se întâlneau, la tot pasul, cuvinte precum: ctitor, ctitorie, (pământ) binecuvântat, nimb (de glorii), verb, iluminare, apoteoză etc. Direcția acestei preluări și banalizări a fost continuată în unele dintre amalgamele stilistice ale presei contemporane"70. În cele ce urmează se va putea sesiza, pe parcursul prezentului capitol, schimbarea produsă la nivelul discursului religios din presa românească, modificarea structurală
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
diavol. După ce este înfrânt de argumentul diavolului "no virtue can exist without breaking these ten commandments: Jesus was all virtue, and acted from impulse: not from rules" (E: 43) -, îngerul alege imolarea: este nimicit de focul satanic și, într-o apoteoza de pasăre phoenix, reînvie în formă profetului Ilie. Din nou se face simțită ironia auctoriala: Blake declară că s-a împrietenit cu acest înger demonic și că se bucură împreună de deliciile satanice ale Bibliei: "we often read the Bible
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
scenariu comportând trei stadii: o stare de criză inițială, care escaladează până la punctul culminant, urmat de o regenerare treptată și sfârșind cu o recuperare a armoniei 177. La nivel social, criza este reprezentată de somnul rațiunii, regenerarea de desfășurarea revoluției (apoteoza lui Orc), iar armonia de utopia comunitară regăsita. La nivel metafizic, conflictul dintre aspectele metafizice ale ființei umane constituie criză, Apocalipsa este regenerarea, iar adevărată cunoaștere intuitivă reprezintă redescoperirea armoniei. La nivel estetic, criza este constituită de greșelile săvârșite de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
poetic în care ea se integrează demonstrează cu succes eșecul reprezentării sociale: individul uman nu poate înțelege erorile survenite în universul concret fiindcă recurge cu obstinație la simțurile empirice în încercarea de a înțelege fenomenologia subtilului. Per ansamblu, America înregistrează apoteoza lui Orc186. Impulsul energetic al acestuia este de natură sexuală, eul creator fiind sedus, în acest sens, de o formă de violență tipic masculină (Aers, 1996, p. 172). Forță revoluționară omnipotenta a lui Orc187 devastează Europa, pulverizând frontierele și răsturnând
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Slavici, trei ani mai târziu, criticul atribuie fiecăruia locul potrivit exprimându-și însă cu claritate simpatia pentru scriitorul humuleștean. Perspectiva călinesciană este nuanțat diferită. Delimitându-se cu ironie și sarcasm de opiniile lui Slavici omul a cărui moarte "înlesni apoteoza operei" -, criticul se oprește asupra creației văzută în totalitatea sa pe care o apreciază de la bun început ca fiind "remarcabilă"22. Textele selectate din vasta operă a scriitorului șiriian demonstrează ascuțimea spiritului analitic al criticului. Chiar dacă alegerea are altă motivație
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
foarte puternic. Strîns legate de obiceiurile și de privilegiile locale, multe țineau să-și conserve autonomia, să alcătuiască un stat mic în statul cel mare. E de la sine înțeles că Revoluția franceză, celebrată nu ca o ruptură, ci ca o apoteoză, își va însuși glorioasa operă începută de primii noștri regi, dar în mod rușinos neîmplinită de ultimii lor succesori. După modelul unor spectacole imaginate de organizatorii serbărilor revoluționare, tronul cade, atributele regalității dispar, pentru a lăsa să apară chipul ce
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a „crucii sfântului Anton”. Vizualul se mbrățLșează accesorizat, ca un „soi de vârtej al vidului”, printr-o foarte cunoscută replică ionesciană: „Majestate, soția mea și cu mine nu mai așteptăm nimic de la viață. Existența noastră se poate încheia în această apoteoză...” (Scaunele) Copacul este vizualizat în mai multe ipostaze, precum un catarg al răului (desenul de la pagina 54), „care-și împrăștie Iăpturile”, apoi (în desenul de la pagina 58), însăgetat înspre magma străbună, înspre origini, prin câteva schematizări, pentru unele ramuri. Incitantă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sau sângele infestate, imaginea de sălbăticie a "teroriștilor" e întărită de distrugerea emblematică a valorilor culturii universale și naționale Muzeul de Artă, Biblioteca Universitară, ca o Walhalla sacrificată într-o conflagrație care își revarsă sinistra strălucire pe toate ecranele lumii. Apoteoza acestor imagini de Epinal este atinsă atunci când televiziunea și radioul se pun în scenă pe ele însele, nu doar ca decor, ci și ca actor important al acestei supreme confruntări între Bine și Rău: asediate, ambele instituții lansează în eter
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se arată a fi, aici, mult mai modeste, nedepășind nivelul foiletonistic al schiței sau scenetei cu schepsis moral. Din vechiul jurnal al călătoriei în Italia e reciclat doar un fragment (Cetatea morții), în forma unui discurs prilejuit de contemplarea tabloului Apoteoza Veneției, al lui Paolo Veronese, în care Veneția se prezintă pe sine ca o cetate a vieții și a luxului, de o grandoare avându-și originea, pe de o parte, în dorința nobilă de slavă și putere, pe de alta
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mesia; apoi, de dragul triumfului tezei lor personale, susținute în fața unei mulțimi îndobitocite, să ceară celui ce se spălase pe mâini de orice implicație paza mormântului, profețind că „va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi”, aceasta fiind o apoteoză a celui răstignit. Ultima evanghelie s-a citit, piatra Mormântului s-a pecetluit, diaconii l-au ridicat pe mitropolit să-l ducă în mijlocul naosului, lângă cruce, să binecuvânteze în numele Patimilor lui Iisus și întru nădejdea Învierii Lui. Unul câte unul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
LIMBA ROMÎNEASCĂ] 2262 Italia, lumea schimbată la față, pământul în delir, soarele beat. Limba ei, muzica celui mai mare maestru al ei, muzica nu e decât limba română prinsă-n muzică, limba română măsurată pe note, limba română cântată în apoteoza unei feerii. [... ] 102 {EminescuOpXV 103} OBSERVAȚII DE AMĂNUNT ["CUVÎNT... "] 2275B Cuvânt - actualmente "mot", "Wort" - vine dela conventus, adunare de oameni. Noțiunea nouă a găsit o manta spînzurată-n cui, vorba veche, și-a îmbrăcat-o. Ea are cu totul alt înțeles
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tainic În care țîrÎitul lor umple spațiul nopții pînă la stele, nu este nimic mai mult decît ceea ce a simțit oricine ia ascultat cu adevărat. Spațiul nopții este aici cutia de rezonanță, lumea Întreagă - scena pe care evoluează greierii În apoteoză. Exuberanța cîmpului cu greieri poate fi Însă contrazisă de o trăire contrară. Simbolurile sînt de obicei ambigue și adesea contrastante. Și greierul de mai jos ne face să resimțim cu alt fior spațiul pe care-l umple acum doar cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de eforturi depuse pentru a-i determina pe politicieni să ia în serios problemele de mediu. Dimpotrivă, Chatterjee și Finger văd problema dintr-un unghi diferit, considerând că UNCED a fost un eșec pentru mișcarea în favoarea mediului, deoarece a marcat apoteoza cooptării ambientalismului de către elitele conducătoare (1994; vezi și Doran 1993; Hildyard 1993; Sachs 1993a). Preocuparea acestor autori este așadar să revendice un set de convingeri despre natura crizei ecologice, care să accentueze faptul că sunt necesare schimbări sociale și politice
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al doilea se depune în manechinul său de ceară pictată. Este mai mult în copie decât în original. Conștient sau nu, cutuma franceză a "reprezentării" reia o tradiție romană. În Roma imperială, după Antonin cel Pios, funus imaginarium consecratio sau apoteoza postumă a împăratului decedat dublează înhumarea rămășițelor fizice prin incinerarea cu mare pompă a dublului său, așezat pe un pat funebru și care a trăit șapte zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zeilor în empireu (când rămășițele adevărate au fost coborâte sub pământ), deschizându-i porțile divinizării 6. În imagine se înălța împăratul din rug la cer, în imagine căci în persoană. Cădere a trupurilor, ascensiune a dublurilor. Precum gloria eroului grec, apoteoza împăratului roman, sfințenia papei creștin (ca Damasus, făcut venerabil printr-un portret pe sticlă aurită așezat în absidă), cele mai bune lucruri i se întâmplă omului din Occident prin punerea sa în imagine, căci imaginea este cea mai bună parte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
desen și de corp când este culoare. Dacă devine spirit pur, arta nu mai este o plastică, ci o estetică. Când se satură să fie manuală și artizană, pictura, complet "mentală", devine calcul sau discurs. Iar pictorul, critic de artă. Apoteoza spirituală înseamnă dispariția fizică a operei și, eventual, a artistului. Sinucidere, muțenie sau conferință. În ambele cazuri, materia salvează, iar Trupul răscumpără Cuvântul. Tentația puterii Atât de puternică era printre ei tradiția mozaică, încât, multă vreme, inventatorii Întrupării au cenzurat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artistul a făcut arta, ci noțiunea de artă a făcut din artizan un artist, iar aceasta nu apare în toată măreția decât odată cu Quattrocento-ul florentin, în acea perioadă care ține de la dobândirea de către pictori a autonomiei corporative (1378) până la apoteoza funerară a lui Michelangelo, pusă în scenă de Vasari (1564). Miza unui articol hotărât În definirea artei (interogație aparent fără consecințe practice), în joc este problema dacă arta este sau nu o pală de vânt învârtindu-se în jurul unei himere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
subiect tehnic, pentru că este în primul rând un om imaginar. Cu un imaginar tot mai echipat, vom avea într-o măsură din ce în ce mai mare estetica, morala și politica protezelor noastre. Fără tehnicile de gros-plan, zoom și 3D, am mai fi cunoscut apoteoza universală a fragmentului, a kit-ului și a detaliului, care caracterizează momentul nostru cultural? 5 Mediologia își va fi atins scopul atunci când, în fața oricărei controverse "de fond" sau dispute "serioase", nu ne vom mai teme să punem pe tapet așa-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și implorarea lui Patrocles, începe să cedeze, chiar dacă nu de tot: îl trimite pe el. În momentul acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a unei prietenii: ei doi, Ahile și Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și implorarea lui Patrocles, începe să cedeze, chiar dacă nu de tot: îl trimite pe el. În momentul acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a unei prietenii: ei doi, Ahile și Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea veni decât inspirat de ei: și pentru a învăța lumea despre această funestă știință, nu trebuiau să folosească alți oameni, decât pe aceia în apoteoza cărora găseau o onoare și un avantaj deosebit." (traducere de Pierre de Labriolle, CDU, 1933) Dedicat lui Venus și Bachus, teatrul este periculos, căci el nu oferă decât spectacole lascive. "Teatrul este întocmai ca templul lui Venus (...) Teatrul nu este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a ieși vreodată din limitele unei scene vorbite; într-un cuvânt, așa cum ar face un om căruia o zână i-ar fi dăruit sufletul lui Corneille și mintea lui Molière." Cu teatrul lui Hugo, se termină, în Franța, într-o apoteoză care îi este cântecul de lebădă, triumful alexandrinului.89 5.3. Alianța dintre grotesc și sublim Urmând exemplul lui Diderot și Louis-Sébastien Mercier, Romanticii definesc drama ca pe un gen complet care prezintă caracteristicile tuturor genurilor dramatice anterioare. " (...) drama, după
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cantitate și manieră este comună glumelor obișnuite încadrate umorului tradițional, deliberata omisiune a principiului relevanței este o tehnică tipică în cazul dadaiștilor și al suprarealiștilor, generatoare deci de un umor absurd. Replici precum " Iaurtul e bun pentru stomac, rinichi și apoteoză", "Nu te uita la curci, mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-aș da papucii soacrei mele, dacă mi-ai da coșciugul soțului tău"130 amintesc de bizarele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
naționalismul shinto japonez, renașterea hindusă din India, mistica "amurgului celtic" ilustrată magistral de Yeats și de alți irlandezi, cultul pentru cavalerismul arturian și pentru gentleman în Anglia puternic influențată de teozofie și de mistica creștină în spiritul Evelynei Underhill, sau apoteoza figurilor de talia lui Washington (slăvit încă din timpul vieții, bătându-se monede cu efigia sa încă înainte de a deveni președinte, cu orașe care îi purtau numele, cu nenumărate sculpturi, poeme, tablouri și celebrări fastuoase care îi erau dedicate) sau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]