26,366 matches
-
declară minunați pe "cei doi Radu" (Mihăileanu și Muntean). În ceea ce privește filmele românești, actrița vorbește cu drag de Marilena de la P7 a lui Cristi Nemescu și de Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii de Cătălin Mitulescu. Din cîte știu eu, nu a apucat să vadă A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu, cîștigătorul a trei premii din festival, inclusiv Trofeul. Interviul care urmează nu intră pe lista celor ușor de făcut. Pe de o parte, e de înțeles, actrița și-a
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
și comportamentul cavalerului de la Mancha". Primul impuls ar fi să zic "da". Și aș avea și un argument. Ca să ies din tonul plângăreț al ultimelor mele cărți, ca să nu mai glosez pe tema bătrâneții și a bolilor mele, m-am apucat să lucrez la o carte (e vorba de Calomnii mitologice) unde mă bazez pe o înclinație a mea (cam masochistă, poate) de a mă autodiscredita, la limita dintre "joc" și acele "adevăruri" care sunt prea grave pentru a fi spuse
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
și cînd nu îi împărtășește în totalitate opiniile), dacă există un "popularizator" eficient al noutăților editoriale valoroase, el e acela. Odată întors acasă, ostenit dar mulțumit de "recolta" de volume ce-i asigură lecturi pe toată vara, Cronicarul s-a apucat să citească presa zilei. Și, în Adev|rul literar Și artistic peste ce dă? Un "medalion Dan C. Mihăilescu" întins pe trei pagini mari, toate de citit, de la dialogul cu Marius Vasileanu, și pagina memorialistică intitulată Controbăind prin AND, la
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10528_a_11853]
-
vandalii și hunii, Goții în Sud-Vest, Creștinarea geto-goților, Drumul spre Nord al ostrogoților, Despre arhitectura geto-gotică. Percutant, primul paragraf al exegezei - scrise cu profesionalism și aplomb de Dumitru Ioncică - respectă imperativul absolut cerut de scriitorul american Paul O’Neil: ,, Întotdeauna, apucă cititorul de gât în primul paragraf, afundă-ți degetele în beregata lui în cel de-al doilea și țintuiește-l de perete până la ultimul rând”. Iată intro-ul editorului: ,,Publicăm pentru prima dată în limba română un ansamblu din scrierile istoricului
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
ușii, și până nu-i spărgea un geam, nu se lăsa. Atunci, Converse, fiul cel mai mare al lui Chioru, ieșea cu toporul în mână și se rotea în jurul lui Victor rugându-l frumos să plece c-altfel n-o s-apuce să-l mai oprească nimeni. Victor își lua căciula din cap și-ncepea să-l înjure și mai tare: Dă, mă, Converse, dai în naș-tu, fir-ar naș-ta a dracului că ea te-a luat în brațe la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
îmbogăți cei care din românism au făcut în Serbia de Nord-est o profesiune. În afară de asta, de ce folos sunt finanțările care, tot teoretic, se fac pe un an, dar contractual vine după două luni de la declararea eligibilității proiectelor, care nici nu apucă să se deruleze în putere, că trebuie să se și încheie. D.P.R.R.P. a avut grijă de ,,ortacii” minerilor șefi, de la Bor sau Zajcear, sau de la Kladovo, mă rog, să-i îndrume cum trebuie, adică să depună acte justificative făcute în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
pe nas, era un rinocer din Asia. Asta din urmă n-avea decât un corn, era un rinocer de Africa! Spui prostii! Cum ai fi putut să-i distingi coarnele! Fiara a trecut cu o așa viteza, încât abia am apucat să-l vedem... Rinocerii din Asia au un corn, iar cei din Africa două. Și invers. (...) Logician profesionist - iată permisul meu. Era posibil să fi văzut de două ori același rinocer cu un singur corn... Ha, ha... Aoleu, ce chestie
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
și evit răutatea pe cât posibil . Vorbesc urât și-mi permit să nu port costum . Citesc mult și merg la teatru, chiar dacă uneori, cineva din primele rânduri nu-și închide telefonul mobil . Am terminat o facultate economică și după, m-am apucat de inginerie care mi s-a părut grea și prea tehnică, dar interesantă. Pe ăsta n-am terminat-o pentru că m-am făcut inginer (liber profesionist) la firma mea, dar am contribuit la ridicarea unor construcții mari și importante. Am
Concert cu Mihai Mărgineanu @ Hunter's Pub, 27 martie [Corola-blog/BlogPost/94708_a_96000]
-
Ion Tudor Iovian iată o frunză care se ridică bătrânește de pe asfalt și urcă acolo unde a fost până azi dimineață când o pală de vânt foarte rece a smuls-o din somnolență /ce o fi apucat-o așa dintr-o dată/ poate că și-a amintit de vreo gâză care se va fi oploșit la subțioara ei tot mai uscată poate că acolo sus întrebările devin tot mai albastre și nu mai așteaptă răspuns poate că la
întâmplare de seară by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3697_a_5022]
-
și pe maică-sa cu nevastă-sa. dependentele astea îl enervau deseori. scurtă oprire în drogheta city sunt nopți când deasupra maternității din severin plutește un înger cu cască și salopeta și mistrii mari cât aripile din icoane. s-ar apucă de treabă însă mai marele îngerilor din oraș, sfanțul gheorghe e-n lupta cu balaurul din cerneți ce are chipul pandurului dar s-a vândut turcilor. hai să-i spunem pasă de la dunăre (unul dintre ei). dar îngerul cu salopeta
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]
-
imboldul... Poem epic Îngerul meu ocrotitor s-au enervatul Și m-au făcut de tot rahatul! Îmi zice, - Păi bine, amice, Tu crezi că femeile-au șele Și buci, Ca ele mereu să le spele Și tu mereu să le-apuci? Îngere dragă, i-am zis preasupus, Pe femei Dumnezeu le-a adus Să se lungească alene în paturi, Momindu-ne dulce cu sfaturi Cum să le punem picioarele tandre pe umeri. Chiar nu te dumeri!? Mai bine scoate-ți aoreola
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
cărțile vechi înotând pe firul gălbui al unui păr împietrit văd. Aș vrea să fiu și mai musculos. De fapt, erudiția e un exercițiu necesar de absorbție, Împrospătează mintea, Lărgește inima. Cu cât mă adâncesc în actualitate, cu atât mă apucă pofta de lucrurile necesare ale poeziei. Coc în mine atâtea strategii, Aș fi nebun să nu încerc. Îmi făgăduiesc în fiecare dimineață plăcerea asta, Seara amân. Ziua trece foarte greu și Mă încearcă o spaimă cumplită, căci râvnind spre înălțimi
În lumina tot mai clară a viziunii mele despre poezie by Constantin Iftime () [Corola-journal/Imaginative/4224_a_5549]
-
greu te apropii, Ca un orb pipăind cu bastonul până la marginea gropii. Umbli năuc prin oraș, pornești așa, la întâmplare, Într-un octombrie rece, zugrăvind în gând icoanele rare Dintr-un hotar mirific, unde frunzele-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui Decembre. Și treci mai departe ca prin ciudate bântuiri de omături Către un Cișmigiu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Magistrul Mallarmé, Reînviat, n-ar spune decît atîta: „Bee!“ Căci nu e Sens acela ce poate fi ascuns. Nu crede eunucii care secretă scheme Ca un păianjen plasa. Din Cuvînt Ei văd doar geometria. Uitată de Zidar ’Nainte să se-apuce de lucru. Nu te teme De ce au zis, vor zice, de ce și cum și cînd... Zîmbește. Și înoată, senin, pînă la mal. Acuma, știm Lumina soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
în țipătul lui Munch, o sete imensă de-a ne opri și noi la familia Tivadar, care, din comîndul lui Miciurin, ne-a dat cea mai bună palincă, veche de zece ani, maică, că Ion al nost n-a mai apucat să bea din ea, că nu i-au ajuns cîrciumile din Rona, Crăciunești, Tisa și Sighet, s-a dus pîna la Ieud de unde l-am adus într-un sac, și ne potoleam și noi setea pe încă un an, era
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
mintea zidarului, vor acolo, sus, deși la bază este mult mai sigur, nu vor să se culce, vor să-i prindă zorii veseli ca desenele pe crucile din Săpînța, nu vor să mai asculte, nu ostenesc, deși trupul cade unde apucă și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
un stomac de câine otrăvit. pe noptieră ai putea să găsești - îți spui - cutia de lemn cu perdeluță - ai visat-o? ai citit despre ea într-o carte? - cutia cu mai multe mâini pentru cei singuri. întinse hotărât gata să apuce. cu degete chircite gata să mângâie gata să fie mângâiate. o dimineață în care spaima îți așază bănuții în palmă să clinchetească atunci când îți strecori mâna dreaptă prin volanul cutiei și strângi mâinile închipuite până când ți se pare că treci
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
gardul de sârmă al acestui alfabet al tăcerii... dar, deodată, văd în zare două personaje: unul pe cal, altul pe măgar - se tot luptă cu morile de vânt fără să câștige... Nici eu nu sunt destul de nebun încât să mă apuc să le scriu jurnalul. De pe deal, un individ în costum negru, cu o țigară spânzurând în colțul gurii îmi surâde. Era apusul de soare. UMBRA SÂNGELUI TAU PE ZAPADA Nu mai am timp să privesc iepurimea depășind viteza luminii și
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
Nicolae Coan Noua Lume De la fereastra camerei unde audiez filozofie apuc să observ cum Sfîntul Duh cară sacii goi de ciment din curtea șantierului în toi. Cineva trebuie să facă curat. E asfințit muncitorii au turnat fundația Noii Lumi iar acum au dreptul să bea ceva tare. Putem începe să vorbim
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu un câine, și nimeni nu află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
au luat o întorsătură ciudată. Brutarul a rămas desculț Si nu a mai mers la brutărie. Orașul a rămas fără pîine; Fără pîine croitorul a slăbit și a murit în scurt timp; Oamenii au rămas, astfel, dezbrăcați și i-a apucat frigul, Dîrdîiau, O parte s-a întors în sălbăticie, S-a îmbrăcat în piei de animale; O, ................. ! Zidarul a rămas izolat pe coama zidului Nimeni nu a mai venit să-i dea o scară să coboare L-a ars soarele
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
Emil Brumaru Nu-i de glumit c-un flutur, te bagă-n balamuc Cu straiu' lui bezmetic și dîndu-se lin huța În razele din soare de care se apuc' Și-arhanghelii, să-și zbată-n amiază săbiuța. C-un cocoloș de pîine-s muiate muște-n zbor Razant la geamul verde al zilelor gustoase; Oh, cad în mari cazane de bulion sonor, Bolborosind în flăcări cu noduri de mătase. Și-
Nu-i de glumit c-un fluture, te bagă-n balamuc… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6926_a_8251]
-
nu mă prinde. Ia-mă și nu te las. Dezbracă-mă, prostovane, dacă poți! Si prostovanul sînt eu. Eu, de o mie de ori, eu. Parcă îmi spune, parcă îmi șuieră: ești așa de fraier că nici nu ai să apuci să mă atingi măcar. Ești atît de coclit că nici n-am să țin seama de tine, vrăjeală spurcată ce ești! Ești o fiară mică și proastă, ești prea tînăr pentru mine, femeile se maturizează întotdeauna mai repede. Se masturbează
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
gips. Ne-am noroit amîndoi. Nici nu se putea altfel. Pămîntul se lipește de noi. De pe acum, pămîntul se lipește de noi. Pămîntul e gras. Pămîntul e bun. Pămîntu-i mîntuitor. Pămîntul ne acaparează. Se comportă ca un rac. Ce a apucat în clești, nu mai dă drumul. Sîntem bunuri ale pămîntului. Sîntem bun-apucați de pămînt. Și gata. Și pe jumătate nînghițiți. Țin minte cum a înghițit-o pămîntul pe mama mea. Așa ne înghite pămîntul: mai întîi, cîte un părinte. Pe
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Ion Gheorghe Rușinea morții Pe dreapta feței mele mi-a crescut o iască, Parcă aș fi un bătrân și vajnic nuc. Dracul de înger să mă umilească Pe unde voi fi văzut să nu apuc, Nici vorbă, nici chip de ființare De mi-aș propovădui Religia Viitoare. M-a înfierat c-o tumoră benefică, Distrugere blândă, Adică un cancer de bine în care moartea să se ascundă Cu propria-i biserică, în sila de mine
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]