417 matches
-
de, bărbatul poate fi un pic mai gras ca dracul, dar femeia... ah, femeia! Nu-i mai mare jalea să vezi că o tânără zglobie și plină de energie reformistă ajunge după un an sau doi o namilă obosită și arțăgoasă, cu aere și umeri de comisar sovietic? Mare mister, oricum! Mai ales că, odată cu greutatea, proaspeților îngrășați li se schimbă și comportamentul: devin greoi, aroganți, intoleranți și țâfnoși. Nu mai ascultă și de fapt nu mai aud pe nimeni dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
colbuitele intrânduri, întârziind minute bune, cu indexul sau policarul, în interiorul alb al ei, dându-i ocoale nesfârșite, de parcă l-ar fi șlefuit, precum un maâtre bimbelotier, concavitatea sidefie a unei scoici, a unui ghioc. — Bănuiți, domnule profesor, îl întrebă Nora, arțăgoasă, pe Vasile, de ce crapă din senin un vas, o vază, o cană albă de cacao velină ca o caolină, un pahar, o cupă de șampanie, o ceașcă de cafea de Saxa?... Cafea de Saxa, întrebă perfid Vasile. „Vindem paturi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cesuleț de aur. Doamna care juca table cu Pascalopol, în vreme ce ceilalți priveau, ridică o față scrutătoare și examină din cap până în picioare pe Felix, ridicîndu-și în același timp cu multă demnitate mâna spre a-i fi sărutată. - Hm! spuse ea arțăgos și cu un glas răgușit, însă forte. Darești flăcău în lege! - Intră la Universitate, Aglae, lămuri bătrânul, cu acelașisupărător glas stins, însoțit de râsul fără rost. -Da?! se miră sumbru doamna și-și continuă jocul cu Pascalopol. - E tanti Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ales servil de politicos din cauza fizicului meschin și a continuei frecări a mâinilor. - Vino să-ți arăt odaia dumitale. Pe același coridor, moș Costache călăuzi pe Felix la o altă ușă deschisă de perete. - E gata, Marina? - Gata, gata, răspunse arțăgos o femeie mătăhăloasă, bătrână, îmbrăcată rău, ca o servitoare. Dumnealui este? Moș Costache consimți din cap. - Uite aici, luă femeia în primire pe Felix. Ăsta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Într-adevăr, era un pat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sora mai mare În brațele unui băiat pe care nu-l cunoșteam! „Hai, plecăm de aici, las-o În pace“, mi-a spus Jean-Claude, dar eu, dimpotrivă, m-am năpustit drept spre ea și am Întrebat-o pe un ton arțăgos la ce oră avea de gînd să se Întoarcă acasă. „Cine-i tolomacul ăsta?“, a Întrebat-o tipul care-i făcea curte. „E frate-miu! - Ei bine, frățioare, a reluat amicul soră-mii, n-ai putea s-o iei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simțeam prizonier Într-un taxi, deoarece Îi puteam cere oricînd șoferului să oprească. Puteam coborî geamul de Îndată ce mă cuprindea teama că mă sufoc, chiar dacă iarna eram insultat de șoferii care Îmi permiteau astfel să regăsesc, pentru a le răspunde, tonul arțăgos și tăios care mă caracteriza pe la nouăsprezece-douăzeci de ani și la care renunțasem plătind scump, ca de fiecare dată cînd refulezi ceva din agresivitatea aceea atît de necesară, totuși, pentru a-i Împiedica pe ceilalți să te trateze drept o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
înainte. — Ăsta-i cuvântul, dacă la ea te referi... Și mie îmi trecea prin minte ideea asta și adormeam liniștit. Dar acum văd că aici sunt unii care gândesc mai corect și nu mai cred în sminteala ei. Femeia-i arțăgoasă, să zicem, dar e chiar rafinată, nici pomeneală de nebunie. Ieșirea ei de astăzi, când a spus vorbele acelea despre Kapiton Alexeici, ne demonstrează clar acest lucru. În ce o privește, afacerea-i o potlogărie, adică e cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
El se dădea de ceasul morții, explicându-le că resursele sunt minuscule față de mărimea uriașă a cheltuielilor, iar Pollio tu ruia întruna despre siguranța statului. — Tu vorbești de parcă tezaurul militar sustrage bani din finanțele statului, mârâie nemulțumit Augustus. Tonul devine arțăgos: — ...când de fapt se alimentează din venituri speciale, di rec ționate nemijlocit către el. Aceasta a fost ideea genială a lui Pollio, jubilează în sinea lui Ianuarius, deși împăratul se uită chiorâș spre el. Un impozit de 5% asupra moștenirilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trag sfori în timp ce-i așteaptă sfârșitul. Întoarce brusc o față sumbră către Trio Fulcinius. — Ce-ai rămas așa, ca o stană de piatră? Nefericitul se apropie. Spune mai repede ce ai de zis și lasă-mă-n în pace! adaugă arțăgos bătrânul. Fulcinius i-a observat tulburarea, pe care nu o înțelege. Nu știe cum să și-o explice. Se hotărăște să acuze în continuare: — Scrie pagini amoroase... Față de nepoții mei? dă să se încrunte cezarul. Își ia seama și abordează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cadă la subsol... Bate cu piciorul în pământ. — Și nu uitați să greblați nisipul, nu cumva să alunece vreo pereche pe sângele închegat. — De unde știm dacă sunt morți de-a binelea? întreabă temător băiatul. — De câte ori să-ți spun, prostule? intervine arțăgos Gany medes. Îi lovești cu ciocanul de lemn în cap, așa, să te asiguri că nu mai mișcă. Morfăie scârbit: — Unii sunt în stare să se prefacă, numai să scape cu zile. Rufus s-a răsucit pe călcâie să plece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Duncan observă că se roșise și mai mult. — De ce zîmbește? — Nu zîmbește cu adevărat, spuse Viv. — Dacă maică-sa ar fi aici...! Nu-i de mirare că ești indispus. — Renunță, tată. — Vivien nu se simte bine, Îi zise domnul Pearce arțăgos lui Duncan. A trebuit să se oprească pe drum. Ultimul lucru pe care și-l dorește este să audă prostiile tale. Ar trebui să-i fii recunoscător că vine să te vadă! Multe surori nu și-ar bate capul, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lon Sellitto pășind în dormitorul lui Lincoln Rhyme. Ce coincidență! - Pare să aibă apetit pentru jazz în ultimul timp, explică Thom corpolentului detectiv. Trebuie să mărturisesc că până și eu sunt surprins. - După cum spuneam, reluă Lincoln Rhyme pe un ton arțăgos, lucram și se întâmplă să se audă muzică pe fundal. Ce vrei să spui prin coincidență? Cu ochii în monitorul LCD poziționat în fața patului lui Rhyme, tânărul și pirpiriul ajutor, purtând o cămașă albă cu o cravată roșie lată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se gândi el. Thom ceru o pauză și îi luă tensiunea lui Rhyme. Era cam mare. - Nu-mi place ce văd, spuse el. - Ei bine, pentru informația ta, nici mie nu îmi plac multe lucruri, răspunse Rhyme pe un ton arțăgos. Era foarte nemulțumit de progresele realizate în privința cazului: un expert de-al FBI-ului tocmai sunase de la Washington și le comunicase că abia dimineață vor avea rezultatele analizei așchiilor de metal găsite în geanta Magicianului. Bedding și Saul sunaseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trăia împreună cu o vacă foarte bătrână căreia îi spunea Doamna. El și vaca dormeau unul lângă altul în grajd. Ajunseseră să semene, la miros și nu numai, doar că vaca era, fără îndoială, mai înțeleaptă decât el și mai puțin arțăgoasă. Fantin îl ura pe tata. Iar acesta îi întorcea sentimentul. Doi nebuni într-un sat-fantomă, care se înjurau printre ruine, aruncând câteodată unul în altul cu pietre, ca niște puștani cu fruntea ridată și cu picioare strâmbe. În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
eficienți decât ei ! În nici un caz cerșind un blid de mâncare ci... prin muncă și minte ! Vizitată mai de multe ori (în orașele Debrecen, Gyor, Budapesta), cu revederi lăcrimoase cu români orășenizați acolo, țara a prezentat o națiune revansardă și arțăgoasă. Câinele te mușcă, chiar dacă-i dai de mâncare, când îi vine bine, ziceau ardelenii despre vecinii pe care azi îi vizitează ușor. (Meridianul, An II, nr. 103 (232), 10-12 decembrie 2001, editorial) ,,România are loc în Uniunea Europeană”, afirmă Jonathan Scheele
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
având o conversație politicoasă. Alice probabil nu ar mânca nimic altceva decît alge și cereale negătite, Helen ar flirta cu Sebastian, de altfel enervând-o pe Janey, Tom, neputând să bea sub ochii reprobatori ai lui Alice, ar deveni din ce în ce mai arțăgos în timp ce seara ar înainta, și eu, împovărată de aspectul îngrozitor al întregii scene, aș avea fie o cădere nervoasă, fie aș vizita des toaleta pentru a priza droguri. Nu cred că este o idee atât de bună, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
publice, i-am ascultat discursurile libere în fața presei, am încercat, pe scurt, să-mi dau seama dacă greșesc. Și am avut suficiente motive să ajung la concluzia că, de fapt, nu strategiile îl fac pe domnul președinte să se ia arțăgos de jurnaliști, nu vreo inteligență superioară îl duce la glumițe prostești pe seama unor miniștri, la fel cum nu vreo sursă secretă de putere îl face să jignească Rusia neținând cont de consecințe ș.a.m.d. Pur și simplu, Traian Băsescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei, Elena, micuță, roșiatică, plină de pistrui. Să dormi cu noi, mămică, implora la culcare, mie mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
începi să te îndoiești de propria ta persoană, să nu-și șubrezească cele mai intime convingeri, să nu-ți strecoare în suflet îndoială, să nu-ți invadeze gândurile câteva zile măcar. Alexe era ca un fel de conștiință supărătoare, sâcâitoare, arțăgoasă, absurdă și era mult mai ușor să te lipsești de-o asemenea pacoste, de nopți răscolite, de pace pierdută. Și dacă, enervat, Alexe căuta plicul și apucai să citești despre trădări și despre tot felul de ticăloșii morale pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obiceiul, iat-o În casa bunicii, aranjând masa pentru cină. — Da, am spus Într-adevăr „cărți“, a zis Armanoush ducând pe umăr rucsacul ei de pânză pe când intra În livingul spațios. — N-o băga În seamă. Îmbătrânește și devine din ce În ce mai arțăgoasă, a ciripit mătușa Surpun din spatele ei, urmând-o În living. Suntem atât de mândri de tine, scumpo. — Suntem Într-adevăr mândri de ea, Însă ar putea să se comporte ca o fată de vârsta ei. Mătușa Varsenig a ridicat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că se simțea inexplicabil de nervos. Din ce cauză ? Desigur că știa exact din ce cauză, dar de ce acum ? Beth exercita o atracție puternică. Era ceva care Îi inspira neîncredere. În relațiile cu bărbații, Beth era combativă, energică, directă și arțăgoasă. Seducția nu se Înscria printre metodele ei obișnuite. „Acum se Înscrie“, Își zise el, luând un costum nou dintr-un dulăpior. Se Întoarse În Cilindrul D și urcă scara. De sus se vedea o lumină albăstrie stranie. — Beth ? — Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
umanității pentru totdeauna. — Grozavă afacere, spuse Harry. După toate cele Îndurate, să uităm totul... — Tocmai fiindcă am Îndurat atâtea, Harry, zise Beth. Să recunoaștem că nu ne-am descurcat prea strălucit. Norman observă că acum Beth vorbea fără ranchiună, tenta arțăgoasă de mai-nainte dispărându-i. — Din păcate, cam așa e, spuse Norman. Sfera a fost concepută ca să testeze orice tip de inteligență care ar fi intrat În contact cu ea, iar noi pur și simplu nu am trecut acest test
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de reprimare a libertăților individului. Dar noi o dăm pe glumă și, devenind cam zgomotoși, atragem atenția unui băutor de bere de la masa de alături. Îl cunoaște tot târgul, ca pe un cal breaz: un oarecare Hudiță, cam nebun, cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de reprimare a libertăților individului. Dar noi o dăm pe glumă și, devenind cam zgomotoși, atragem atenția unui băutor de bere de la masa de alături. Îl cunoaște tot târgul, ca pe un cal breaz: un oarecare Hudiță, cam nebun, cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sută optzeci de grade în atitudinea mea. Lucrurile s-au petrecut în felul următor. M-am purtat colțos cu doctorii fără să reușesc altceva decât să-i silesc să fie și mai bănuitori cu mine. Pe măsură ce eu mă izolam mai arțăgos în tăcerea mea, refuzând să răspund la întrebări și să înghit medicamentele pe care mi le dădeau, mă socoteau din ce în ce mai evident un bolnav dificil. Îmi dădeam seama de asta din felul cum mă așezau pe scaun, impunîndu-și să aibă răbdare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]