1,531 matches
-
ani în plus de studiu al matematicii, științelor naturii și filosofiei, iar doctoratul presupunea instrucție specializată în drept, medicină sau teologie (Day, 2001). Universitățile medievale au jucat un rol important în popularizarea literaturii clasice, latine și grecești, precum și a celei arabe, atât de importantă pentru apariția Renașterii. În plus, ele au furnizat funcționari profesioniști pentru statele ale căror solicitări administrative erau din ce în ce mai mari. Umanismul Renașterii a fost primit cu răceală în universități, unde s-a dezvoltat o reacție conservatoare, condusă de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
faptul c), din când în când, unii produc)tori de materii prime se descurc) destul de bine. Se poate afirma, atunci, c) îi exploateaz) pe alții în manier) imperialist)? În 1974, exportatorii de petrol și de alimente au prosperat. Ț)rilor arabe subdezvoltate și celor nord-americane extrem de dezvoltate le-a mers bine, în contrast cu majoritatea celorlalte ț)ri. Primele constituie exemplele cele mai notabile din categoria expus) de Galtung a ț)rilor exploatate. Ele se înscriu în clasă, desemnat) de el, celor care
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
sensul că ar fi de un nivel intelectual scăzut. În timpul pontificatului papei Zaharia (741-752), Dialogurile (la fel ca Regula Patorală, anterior) au fost traduse în greacă, lucru care se întâmpla foarte rar cu un text latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încât în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă trecere în revistă a activității și a operei marelui papă, Grigorie a îmbinat angajamentul practic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cercurile monastice egiptene este atestată și de apoftegmele care îi sunt atribuite în colecția greacă și în cea latină (cf. aici, p. ???). Putem aminti aici și o Viziune a lui Teofil, care s-a păstrat în mai multe versiuni, în arabă, în siriană, în etiopiană, din text rezultând că ar fi scris de Chiril din Alexandria pe baza unei povestiri a unchiului său; e vorba, în realitate, de o omilie despre șederea Fecioarei Maria în Egipt. BIBLIOGRAFIE. PG 65 conține canoanele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Chiril (sunt menționate o primă și o a doua carte). Nu au rămas decât serii de fragmente referitoare la toate cele 28 de capitole ale evangheliei; ca și câteva fragmente în siriană (în operele lui Sever din Antiohia), în arabă și în etiopiană. În schimb, Chiril a compus un ciclu de Omilii despre Luca, fruct al unei concepții mai degrabă practice decât dogmatice, care nu erau însă gândite ca un comentariu complet și continuu al evangheliei (prima se referă la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Istoria bisericească atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (în realitate, acesta nu e decât unul din izvoarele operei); printre ele, autoapărarea adresată împăratului în ajunul întoarcerii la Constantinopol, după exil. Puține epistole s-au păstrat în coptă și în arabă. Prin manuscrise catenare ne-au fost restituite însă numeroase fragmente în greacă. Destinatarii și conținuturile scrisorilor sunt foarte diverse; ele constituie o sursă importantă de informații despre viața ecleziastică și controversele teologice din acea perioadă. Dacă scrisorile din cartea a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele cinci variante în siriană, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decât cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; mai sunt apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atât de un text sau de o culegere de texte, cât mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet) ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pare că poate fi atribuit lui Marcianc cf. aici, mai sus). Celor opt rămase li se mai adaugă unul, Despre unirea după ipostază care apare în două manuscrise. O parte a corpusului s-a păstrat în versiuni în siriană și arabă. Lexicul, stilul și concepția teologică ne determină să atribuim aceste nouă tratate unui singur autor. Nu se știe însă nimic despre viața lui; din texte reiese doar că era călugăr. Putem stabili limitele cronologice pentru că Marcu, e aproape sigur, utilizează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost introdus în întregime în liturghie; data sa era inițial aceea a Bunei-Vestiri (25 martie), apoi a început să fie cântat în a cincea săptămână a Postului Mare. A fost foarte răspândit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al nouălea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămâne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
germani din Ungaria stabiliți în Croația, a frecventat școala la Zagreb, Modra și Maribor, studiind apoi (fără a urmări obținerea vreunei diplome) la Universitatea din Viena; frecventează mai ales cursurile de teologie protestantă și de limbi orientale (îndeosebi persana și araba). În timpul primului război mondial este mobilizat, fiind detașat o vreme în redacția periodicului „Belgrader Nachrichten”. Activează, din 1900, ca scriitor liber profesionist în capitala Austriei, temporar și la Weimar, publicând cărți de versuri, povestiri și romane. Traducerile sale din literatura
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
în sensul că ar avea un nivel intelectual scăzut. în timpul pontificatului lui Zaharia (741-752), Dialogurile (la fel ca Regula pastorală, anterior) au fost traduse în greacă, lucru care se întîmpla foarte rar cu un text latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încît în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă trecere în revistă a activității și operei marelui papă, Grigorie a îmbinat angajamentul practic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bucura Teofil în cercurile monastice egiptene este atestată și de apoftegmele ce-i sînt atribuite în colecția greacă și în cea latină (cf. p. 000). Putem aminti aici și o Viziune a lui Teofil, conservată în mai multe versiuni, în arabă, siriacă și etiopiană, din text rezultînd că ar fi scrisă de Chiril al Alexandriei pe baza unei povestiri a unchiului său; e vorba, în realitate, despre o omilie despre șederea Fecioarei Maria în Egipt. Bibliografie. PG 65 conține canoanele atribuite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Chiril (sînt menționate o primă și o a doua carte). Din el nu au rămas decît fragmente catenare, referitoare la toate cele 28 de capitole ale evangheliei, precum și cîteva fragmente în siriacă (în operele lui Sever de Antiohia), în arabă și în etiopiană. în schimb, Chiril a compus un ciclu de Omilii despre Luca, rod al unei concepții mai degrabă practice decît dogmatice, care nu erau însă gîndite ca un comentariu complet și continuu al evangheliei (prima se referă la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Istoria bisericească atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (în realitate, acesta nu e decît unul din izvoarele operei); printre ele, autoapărarea adresată împăratului în ajunul întoarcerii la Constantinopol, după exil. Puține epistole s-au păstrat în coptă și în arabă. Catenariile ne-au restituit însă numeroase fragmente în greacă. Destinatarii și conținuturile scrisorilor sînt foarte diverse; ele constituie o sursă importantă de informații despre viața ecleziastică și controversele teologice din acea perioadă. Dacă scrisorile din cartea a șaptea din Eklogai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grecești și în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sînt cele cinci variante în siriacă, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decît cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; există apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atît de un text sau de o culegere de texte, cît mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet), ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Macarie; numărul 9 pare că poate fi atribuit lui Marcian (cf. supra). Celor opt rămase li se mai adaugă unul, Despre unirea ipostatică, transmis în două manuscrise. O parte a corpusului s-a păstrat în versiuni în siriacă și arabă. Lexicul, stilul și concepția teologică ne determină să atribuim aceste nouă tratate unui singur autor. Nu se știe însă nimic despre viața lui; din texte reiese doar că era călugăr. Putem stabili unele repere cronologice deoarece Marcu utilizează, aproape sigur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost introdus în întregime în liturghie; data sa era inițial aceea a Bunei-Vestiri (25 martie), apoi a început să fie cîntat în a cincea săptămînă a Postului Mare. A fost foarte răspîndit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al IX-lea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămîne necunoscut. Prologul este dedicat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
real folos. În afară de acest tratament i-am recomandat să țină cont și de următoarele reguli: Post coenam stabis, vel passus mille meabis - sau, altfel spus, „După prânz să șezi un pic, După cină, mergi, Îți zic”. Lady Esther Stanhope la Araba, În Siriatc "Lady Esther Stanhope la Araba, În Siria" Timp de mai mulți ani am petrecut anotimpurile friguroase În orașele maritime de pe coasta Siriei, la Tripoli sau Beirut, unde iernile sunt doar ploioase, iar În lunile fierbinți de vară m-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
recomandat să țină cont și de următoarele reguli: Post coenam stabis, vel passus mille meabis - sau, altfel spus, „După prânz să șezi un pic, După cină, mergi, Îți zic”. Lady Esther Stanhope la Araba, În Siriatc "Lady Esther Stanhope la Araba, În Siria" Timp de mai mulți ani am petrecut anotimpurile friguroase În orașele maritime de pe coasta Siriei, la Tripoli sau Beirut, unde iernile sunt doar ploioase, iar În lunile fierbinți de vară m-am retras În cele mai plăcute Împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai mulți ani am petrecut anotimpurile friguroase În orașele maritime de pe coasta Siriei, la Tripoli sau Beirut, unde iernile sunt doar ploioase, iar În lunile fierbinți de vară m-am retras În cele mai plăcute Împrejurimi din Munții Liban. La Araba, nu departe de Seyda, Îmi ajunse la urechi numele acelei doamne originale, Esther Stanhope, care se autointitula „regina din Palmira”. Mi s-a spus că poruncise sacrificarea și Îngroparea unei Întregi turme de capre, plătindu-i pe cei care Îndepliniseră
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și un spion rus - Monsieur D.181 -, delegat de guvernatorul Orenburgului cu diverse daruri pentru guvernul local. Deși francez la origine, juca atât de bine rolul unui musulman, Încât nimeni nu-și dădu seama că era european, căci vorbea atât araba, cât și persana. Dar nogaii (musulmani tătari aflați sub protecția rușilor) l-au dat În vileag, stăruind să fie decapitat, ca nu cumva să-i denunțe că au Încălcat interdicția potrivit căreia nici unui rus nu-i era permis să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aflat În fortăreața Registanului -, mărturisindu-i cu tristețe că Îmi era cu neputință să vindec rana. Între timp, am profitat de această ocazie pentru a-l ruga pe ministru să-mi procure niște mumiai persan veritabil, care În materia medica arabă este considerat un remediu specific pentru tratarea rănilor și fracturilor. I-am administrat zilnic pacientului câte un dram din substanța primită. Câteva zile mai târziu Îi revenise apetitul. Ministrul, care se arătă foarte interesat de acest caz, era Înștiințat de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a fost vindecat În răstimp de o lună. Aceste consultații se desfășurau În general În prezența pacientului, așa Încât el să poată alege orice remediu ar fi preferat. În adunarea hakimilor se vorbea limba persană, iar termenii tehnici folosiți erau În arabă, pe care nici un pacient nu ar fi putut-o Înțelege. Dacă era Însă prezent și vreun medic indian sau un pandit (adică astrolog)272, cum era Întotdeauna cazul când consultațiile se țineau În case respectabile, se vorbea limba indiană, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
portretul lui Honigberger, având o anumită valoare explicativă. Vezi, de exemplu, H. Singh, The Heritage of the Sikhs, Bombay - New York, 1964, p. 88. 9. Cele nouă limbi sunt, În ordine: latina, germana, franceza și engleza, la care se adaugă turca, araba, persana, panjabi și „cașmiri”, cf. vol. II, pp. 369-422 (sau Früchte, vol. II, „Medizinisches Wörterbuch”, pp.511-581) și Arion Roșu, Honigberger, pp. 214-215 n. 48-50. La fel de prodigioși lingvistic sunt unii dintre prietenii, colaboratorii și cunoscuții săi În Asia (de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
extinsă după 1849 și la Lahore (cf. Denis Matringe, „L’apparition de la nouvelle et du roman en panjabi”, JA, 1985, fasc. 3-4, p. 426). În capitală va fi ridicată mai târziu o Catedrală a Învierii. 131. Coffea Arabica Linn. (În arabă bun). Ca și Honigberger, US Dispensatory recomanda cafeaua În cazul câtorva afecțiuni (pp. 187-189), dar În primul rând ca stimulent al activității nervoase. 132. Gen Înrudit cu cantaridele. 133. Generalul Court? 134. Honigberger nu menționează dacă e vorba despre ipecacuanha
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]